3,251 matches
-
din școală, care rămâne un spațiu obligatoriu în viețile lor, dar în care investesc tot mai puțin interes și entuziasm; din acest punct de vedere, modul lor de a supraviețui în mediul școlar seamănă întrucâtva cu reacțiile animalelor închise în cușcă. Supertribul compactează, unifică, reducând numărul de tipare comportamentale la minimum. În sărăcia comportamentală și afectivă orice stimul este bun pentru a declanșa o reacție, iar reacția este privită ca o urmă de interes din partea copilului. Cum spunea Dewey, copilul se
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
III, 57-58). 72 Cfr. Eseul despre sublim, XLIV, 10: "De aceea poate, pentru oamenii de felul nostru, e mai bine să fim supuși decât liberi: căci altfel, dacă poftele noastre insațiabile, s-ar dezlănțui împotriva aproapelui, asemenea fiarelor ieșite din cușcă, ar arde cu răul lor întreaga lume". Vers. ROSTAGNI. 73 La conceptul de libertate politică se va face referire în cele ce urmează. 74 Tristia, V, XII, 45-46. 75 Tristia, II, 307-308: Nec tamen est facinus, versus evolvere mollis, Multa
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
MANEVRE", ÎȘI SPUSE EL. LE NUMEA ÎNCĂ AȘA, MAI ALES CÂND VORBEA CU DELINDY. DE FAPT, ABIA SE GÂNDISE LA ELE. SITUAȚIA LUI DIFICILĂ ÎL ABSORBEA COMPLET. DIN PUNCT DE VEDERE MORAL, ERA CA UN LEU CARE SE ÎNVÂRTEA ÎN CUȘCĂ. DUPĂ CE IEȘIRĂ DIN MAȘINA PUSĂ LA DISPOZIȚIA LOR IMEDIAT CE SOSISERĂ, INTRARĂ PE ALEEA CARE DUCEA LA REȘEDINȚA OFICIALĂ. UN TÂNĂR ÎNALT, CARE PÂNĂ ATUNCI STĂTUSE SUB O BOLTĂ DE VERDEAȚĂ ȘI CARE PĂREA SĂ ÎI AȘTEPTE, SE RIDICĂ ȘI VENI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
grețos ? Din orz... „Înlocuitor“ pentru o lume de înlocuitori. Autobuzul umflat de trupuri se legăna, somnolent. Cupola de sticlă a gării, gâfâit, guri dezlănțuite. A.P. se strecură până la una din cozile lent mișcătoare, ajunse în dreptul unui grilaj gri, citi deasupra cuștii : BAGAJE. Avansă, valiza îi fusese smulsă de o mână grea și umedă. Se trezi cu un bon între degete, împins în afara cadrului. Plaja năvăli brusc. Întinsă, perfect plană, o dreaptă albăstrie, sub aburul bolții, nisip făinos, zarea mării întregi, desfășurată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zdravene, bălăbănindu-se în marginea unor picioare subțiri și scurte. Încearcă să-și acopere cu buzele dinții mult ieșiți în afară, nu reușește. Întinde palma sub palma cumpărătorului, trage lent bancnota. Primise biletul, reintra în sală. Alte două ore în cușca unei povești care rulează oricât. A venit seara violetă, dospită. Pietonii nu mai îndrăznesc decât mișcări restrânse. Furnicarul se leagănă, năucit de dorinți obscure. Oboseala, plictisul, neputințele. Ceasul oprit, ca și inima... — Dați-mi un bilet, repetă pentru a treia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
elefanți care încerca, în zadarnice chinuri, să se împreuneze, foamea urșilor hrăniți cu saci de pâine, maimuța mută și buboasă. Grădina părea pustie. — A, n-ați mai fost de mult... Numai un bilet ? Azi ați venit singur ? Trecu spre zona cuștilor cu gratii, în dreptul prietenilor de altădată. Îi privi și îi părăsi, fără să-și poată aminti, apoi, ce văzuse. Întâlni curând un chioșc. Nu, n-aveau sifon. Rămase la umbră pe o bancă prăfuită, cu spatele spre alee și privirea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zile noi vom fi în Ardeal, pe frontul... Ochii lui Bologa îl ardeau. Tăcu brusc și lăsă capul în pământ, examinîndu-și cizmele pline de noroi și tremurîndu-și nervos genunchii, în vreme ce Apostol porni de colo până colo, ca un lup în cușcă, respirând greu, cu tâmplele dogorâte. Peste două minute apoi, cu o hotărâre nouă, locotenentul se opri iarăși în fața lui Klapka: ― Domnule căpitan, te rog... te implor... Scapă-mă!... D-ta mă poți scăpa!... Nu vreau să mă duc pe frontul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
noi, după ce ne-am terminat de scris și ne-au verificat monitorii, plictisindu-ne, am hotărật să dăm o serbare. Unul cậte unul am urcat în liniste pe scenă, după ce i-am înmậnat repertoriul lui Ariton care a intrat în cușca sufleurului. Tocmai cậnd eram în toiul festivității, și-a făcut apariția domnul, iar noi am sărit de pe scenă precum potậrnichile, fiecare pe unde a putut, zbughind-o către bănci. A urmat plậnsul și scrậșnirea dinților, căci domnul ne-a “altoit
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și-a făcut apariția domnul, iar noi am sărit de pe scenă precum potậrnichile, fiecare pe unde a putut, zbughind-o către bănci. A urmat plậnsul și scrậșnirea dinților, căci domnul ne-a “altoit” frumușel pe toți. Ariton rămăsese acolo, în cușca lui de sufleur dar el mai avea un frate în clasă cu noi: - Cậșule, unde-i frac’tu? izbucni nervos Domnul. Deodată, cupola magică a sufleurului începu să se miște, iar Ariton dezechilibrat ca un om beat, din cauza întunericului, alerga
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
fără șansă, bionse și șachira... Sandu plescăie În semn de protest. Șachira și bionse arată și bine, cântă și bine. Gicule, decât din martin mort mai bine șachira și bionse vii, ascultă-mă pe mine. Ai văzut-o pe șachira-n cușcă, te uitai ca la mașini străine, ne ziceai să tăceam ca să asculți tu melodia, da’ tu, perversule, te uitai numa’ la mișcările din șolduri. Hai că se mișcă, mi-a plăcut și atunci când tăia ceapă și pe urmă se producea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu și anafura asta de om. Ajunși pe podiumul evoluției, oamenii au început să se îmbrâncească unii pe alții. Am devenit bipezi. Dar multe tabieturi ne-au rămas neschimbate. Maimuța ne-a făcut oameni. Iar noi i-am oferit o cușcă la circ. Ne țin treji câteva instincte. Instinctele sunt asemenea tigrilor care mușcă gratiile cuștilor. Cad din istorie popoarele care nu reușesc să găsească o motivație corespunzătoare muncii. Am coborât din copaci, când au început să ni se înalțe aspirațiile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îmbrâncească unii pe alții. Am devenit bipezi. Dar multe tabieturi ne-au rămas neschimbate. Maimuța ne-a făcut oameni. Iar noi i-am oferit o cușcă la circ. Ne țin treji câteva instincte. Instinctele sunt asemenea tigrilor care mușcă gratiile cuștilor. Cad din istorie popoarele care nu reușesc să găsească o motivație corespunzătoare muncii. Am coborât din copaci, când au început să ni se înalțe aspirațiile.. Nu-mi mai amintesc cum a fost anterior, dar viața asta “extrauterină” este foarte complicată
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
umple mai întâi cimitirele, apoi muzeele. Revoluțiile nu-și mai pierd timpul să selecteze capete, cum fac bostănarii cu pepenii. Ca o panteră văduvă, istoria ne arată de mii de ani colții, iar noi nu reușim să-i confecționăm o cușcă pe măsură. România a fost deseori răstignită de Est cu aprobarea Vestului, ori viceversa. Exacerbarea dizolvă de multe ori conflictele. Fasciștii au fost groparii rasismului, sovieticii - ai comunismului. Persistența vitregiilor istorice i-a obligat pe români să găsească în suferință
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Dacă nu umanizăm tehnica, ne dezumanizăm noi. Suntem prea îngrămădiți. Ni se ciocnesc universurile. Arta încearcă să cârpească echilibrul pierdut al lumii. Mărci pregnante ale epocii noastre : dolarul și Kalașnicovul. Globalizarea ne va amplifica singurătatea, nu echilibrul interior. Poate în cuștile de la zoo am fi fost mai liniștiți. Balanța dintre cultură și tehnică este arbitrată de atitudinea omului față de confort. Ne-am robotizat complet. În jurul nostru nu se mai schimbă decât clima. Aroganța civilizației față de cultură pare iremediabilă. Omul contemporan este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
împlinirea, nu succesul. Arta surprinde mai pregnant decât istoria, anormalitățile lumii. Alexandru cel Mare a „ polemizat ” cultura orientală cu înțelepciunea greacă. Arta nu poate salva lumea, ci doar câteva insule de adevăr și de speranță. Marii artiști nu încap în cușca unei generații. Fără un Mecena generos și competent, cenaclul împăratului Augustin ( Horațiu, Virgiliu, Ovidiu ) se scufunda în uitare. Poezia expectorează cenușa din suflete. Arta își schimbă din când în când look-ul, nu esența. Cititorii simt că scriitorii au trecut
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai fericit din țara asta, dacă nu din orașul ăsta, sau poate de pe strada asta, ca să nu mai vorbesc de casa asta, în care sigur nu sânt cel mai fericit din camera în care mă învîrt ca un leu în cușcă, pentru că nu știu unde am greșit de-am rămas până la vârsta asta singur. Ce nu.mi-a plăcut la ele de n-am reușit să fac și eu o familie, sau ce nu le-o fi plăcut lor la mine de m-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Grădina Zoologică: "Angajăm zilieri pe bani buni". Intră și unul îi spune: Dom'le, ne-a murit maimuța și, cum veneau mulți copii să o vadă, o să dăm faliment, așa că pune matale pielea asta de maimuță pe tine, intră în cușcă și fă ceva giumbușlucuri pe acolo, că nu-i mare lucru." Zis și făcut. își pune tipul blana, intră în cușcă, vin copiii, se joacă, face tumbe, se ambalează și, din greșeală, sare în cușca de alături în care era
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mulți copii să o vadă, o să dăm faliment, așa că pune matale pielea asta de maimuță pe tine, intră în cușcă și fă ceva giumbușlucuri pe acolo, că nu-i mare lucru." Zis și făcut. își pune tipul blana, intră în cușcă, vin copiii, se joacă, face tumbe, se ambalează și, din greșeală, sare în cușca de alături în care era leul. De frică, începe să strige după ajutor, la care leul îi spune: "Taci, dracului, că ne dau afară pe amîndoi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
maimuță pe tine, intră în cușcă și fă ceva giumbușlucuri pe acolo, că nu-i mare lucru." Zis și făcut. își pune tipul blana, intră în cușcă, vin copiii, se joacă, face tumbe, se ambalează și, din greșeală, sare în cușca de alături în care era leul. De frică, începe să strige după ajutor, la care leul îi spune: "Taci, dracului, că ne dau afară pe amîndoi!" Bancul vi i-am spus numai vouă, ei i-am explicat situația, i-am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
schimbarea „entităților colective”; individualiștii cercetează acțiunile indivizilor și consecințele intenționale și mai ales ne-intenționale ale acțiunilor și interacțiunilor umane), fie pe plan etico-politic (colectiviștii distrug orice autonomie a individului prin determinismul unor legi istorice ineluctabile și fataliste sau în cușca structurilor holistice; individualiștii apără autonomia, creativitatea, libertatea și responsabilitatea indivizilor). Și, deci, cine are dreptate? Au dreptate colectiviștii (realiști) sau individualiștii (nominaliști)? Are dreptate Guillaume de Champeaux sau Roscelin? Au dreptate Comte, Hegel, Marx sau structuraliștii pe de o parte
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
nu urisem pe nimeni. Mă afundam deci în descrieri, descrieri ne-sfîrșite de case și blocuri vechi, străvechi, fărâmițate, mâncate de viermi și urechelnițe pe dinăuntru, cu ferestre rotunde care reflectau amurgul gros ca păcura, cu lifturi antediluviene glisând lent în cuști de sârmă plină de jeg și unsoare. Străzi cu case demolate, doar cu câte un zid rămas în picioare, ca o bucată de măsea cu plomba căzută, copaci de un verde nefiresc de spălăcit, de culoarea halucinației... Maidane cu chiuvete
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
am cunoscut intelectualii cartierului, vreo zece cu toții. Unii dintre ei aveau mașina de scris moștenire, o țineau pe șifonier și nici nu știau să bată... în spatele poliției se aud mereu lătrături groase: sânt cîinii-lup, toți maiori și colonei, locuind în cuști cu grade diferite de confort, după gradul și meritul fiecăruia. Șoseaua Colentina a fost demult un loc de hoinăreală pentru mine. Pe la treisprezece-paisprezece ani coboram la Obor din tramvaiul 4 și-o luam în sus, fără țintă, impregnîndu-mă de praf
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și mă simt deodată mai bine. Pătrund acum în temnițe. E o cetate a morții și a vicleniei. Meterezele-i depășesc norii, iar pe frontispicii sânt semnele Diavolului. Intru pe coridoare de piatră. Uși secrete se deschid, trape cedează. în cuști de fier - muritori 255 sfârtecați, trași în țeapă, răstigniți pe ziduri însîngerate. Fiecare nouă odaie e înțesată cu demoni. Sânt doar o Armă care carbonizează. Și viclenie. Acum caut cheile. Cea de opal, cea de turcoaz și cea de malachită
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o piatră. Nu mai era în stare să judece. Dincoace, jos, în tabăra de lângă peșterile sclavilor, slujbașul regesc era ros de felurite presupuneri. Se plimba încolo și încoace, ca o panteră care încă nu s-a obișnuit să stea în cușcă. Nici nu mâncase. Trimisese un om să vadă dacă este vreo corabie în micul liman din apropiere. După vreo două ceasuri, omul se întoarse cu răspunsul că o corabie este, una singură, dar cam șubredă și fără corăbieri. Numai un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pânză de casă, privind spre poartă. - Marș, mâncate-ar lupii! Nu-ți fie frică domnule, numai gura-i de el, că nu mușcă! - Mamă, dar sunt eu, Ionică! Femeia nu auzi. Legase câinele care se zbătea furios în lanț lângă cușcă, și privind spre poartă se-ntreba: “Ce-o fi vrând domnul ăsta, doar noi ne-am plătit toate dările, și a poștaș nu seamănă“. Încet s-apropie. Omul nu plecase. Pe cine căuta oare? - Mamă, nu mă mai cunoști? Sunt
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]