2,952 matches
-
vechea Velleia, în apropiere de Piacenza, o superbă statuie a Agrippinei, pe care Maria-Luiza de Austria, soția lui Napoleon, a găsit-o și a pus-o într-un muzeu. Cea mai emoționantă descoperire arheologică legată de această poveste este un cub de marmură gol pe dinăuntru. Făcea parte din monumentul funebru al Agrippinei și conținea urna cu cenușa ei, deoarece pe el se află o inscripție dictată, cu siguranță, de fiul său ajuns împărat. În partea de sus, mare, disproporționat, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
jos a acelui spațiu a rămas liberă. După multe secole, când mausoleul fusese devastat și jefuit, recipientul de marmură, cu inscripția lui tăioasă, a călătorit mult prin Roma. În secolul al XIV-lea, spațiul interior gol a fost mărit, iar cubul a fost folosit pentru cântărirea grâului la piață. Nimeni nu mai înțelegea acum vechea inscripție, iar pe oameni nu-i interesa: ei uitau latina și istoria. În cele din urmă, cubul de marmură a ajuns la Musei Capitolini. Monedele imperiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
XIV-lea, spațiul interior gol a fost mărit, iar cubul a fost folosit pentru cântărirea grâului la piață. Nimeni nu mai înțelegea acum vechea inscripție, iar pe oameni nu-i interesa: ei uitau latina și istoria. În cele din urmă, cubul de marmură a ajuns la Musei Capitolini. Monedele imperiale. Lista monedelor imperiale bătute de Gajus Caesar Augustus Germanicus în patru ani este cu mult mai lungă decât cea a monedelor bătute de Tiberius în douăzeci și trei de ani. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de roșu există aici), sever aliniate pe partea stângă (perspectiva din care privesc e cam incomodă; mă aflu mereu În spatele personajului, deci tot ce observ mi se Înfățișează au rebours; deasupra se află un tablou În care este pictat un cub mare, secționat perfect În mii de cubulețe, ce au, fiecare, Într-o parte, un colț sfărâmat; pe acolo ies cifre, linii, litere, semne-obiecte, ies În serie dezordonată și se Îndepărtează de real; În găurile ce se cască În locurile lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
azi-dimineață pe frunzele foșnind viu ale pădurii de deasupra orașului), s-a mutat doar În altă locuință; din Întunericul tombal nu se nasc decât obiecte vii, care așteaptă de multă vreme să capete formă; În crăpăturile ce se iscă din cub, ca În deschizătura mormântului lui Agamemnon de la Micene, rânjesc lubric semne (ne)născute, se concentrează În particule finisime de materie ce-ți Înțeapă retina dureros ca să intre În unghiul tău de recepție, să le dai un nume, să le chemi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de la Micene, rânjesc lubric semne (ne)născute, se concentrează În particule finisime de materie ce-ți Înțeapă retina dureros ca să intre În unghiul tău de recepție, să le dai un nume, să le chemi astfel În existență; o parte a cubului mare este zidită În piatră ca statuile lui Michelangelo, aflate potențial În existență; ele așteaptă doar mâna sculptorului care să le elibereze din latență, să le dea formă; nu se poate deduce precis dacă este zidit În piatră sau pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să le dea formă; nu se poate deduce precis dacă este zidit În piatră sau pur și simplu este acoperit de pământ viu, de mușchiul pământului viu ce Înconjoară ca un manșon protector toate obiectele născute și nenăscute; dar un cub poate fi acoperit ușor de manșonul protector al mușchiului ce crește viu, verde, atât de plăcut la pipăit; tabloul este semnat Sorin Dumitrescu, dar Îl părăsesc, mă mut cu obiectivul din nou spre personaj (era să zic actant, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce se dă, ce se cere; da, așa este, dar o problemă de matematică trebuie desfășurată În scris, când o rezolvi; chiar În asta constă frumusețea matematicilor!“ De atunci, caietele mele de matematică desfășurau o arhitectură de cifre, de figuri, cuburi, pătrate, cercuri, sfere colorate. Mă pervertisem, limbajul secret pe care-l achiziționasem Îmi dădea o forță nouă, mă făcea nu știu de ce mai puternic; era un joc nou, prin care Îmi adjudecam Încă o parte a realului, partea sa cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fel ca și partenera sa, privea în jur disperată, încercând să cuprindă fiecare colțișor și fiecare piesă de mobilier în căutarea vreunui indiciu. Era clar pentru amândouă însă că nu vor găsi nimic. Înfricoșător... Toată sala era de fapt un cub ferecat. Căci în afară de cele două uși, nu exista nici măcar o fereastră. Tavanul era din lemn, iar aparatul de aer condiționat și caloriferul erau la doar câțiva centimetri distanță. - Unde? murmură Franciscovich. Partenera îngăimă un răspuns ce nu putea fi descifrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și a salva umanitatea de dezastrul unei catastrofe nucleare. Buldozerele lovesc atomic orașul. Scobesc În pieptul Uranusului, biserici alunecă Încet pentru a se ascunde după blocuri. Schitul Maicilor trece prin fața ferestrei coborând spre Antim. Începe betoniada, totul trebuie tras În cuburi de beton, silozuri de oameni, autobetoniere străbat un oraș devastat, năclăit de praf și noroaie, „macaroanele” unui metrou muced Îi sfârtecă dedesubturile, balamucurile se umplu, oameni sfârșesc punându-și lațul de gât, aruncându-se Înaintea trenurilor, fuga peste graniță este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe față. Priveam și încercam să focalizez încetul cu încetul lucrurile. Trebuia să mă reobișnuiesc cu bărbatul pe care credeam că îl cunosc și care se pierduse într-un pahar de vodcă la o mizerabilă chemare, topindu-se ca și cuburile acelea murdare de gheață. Mi-am apropiat mâna de gură să-mi miros răsuflarea. Nu, nu mirosea a alcool. — Ciao, iubitule. Elsa își lăsă mâna pe umărul meu. M-am întors și am sărutat-o imediat. Sărutarea mea căzu rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tren atât de aproape am simțit că mă calcă și instinctiv m-am îndepărtat de geam. Strada mergea paralel cu calea ferată și nu-mi dădusem seama că șinele erau foarte aproape. Apoi trenul dispăru și reapăru marea. Grupuri de cuburi de ciment erau risipite în apa de lângă malul prea îngust, devorat de valuri, nu rămânea decât o porțiune de plajă nisipoasă și, imediat lângă ea, calea ferată. Și o mizerabilă înșiruire de blocuri de diferite forme care se înghesuiau de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
frigiderul și am scos o tavă cu gheață. Cum am spus, nu sunt un băutor, dar am simțit nevoia unui pahar în seara aceea. Uniunea locală a zugravilor amenința din nou cu greva în legătură cu zugrăvirea prin pulverizare. Am pus două cuburi de gheață în pahar, m-am dus la barul din sufragerie, mi-am turnat whisky și m-am întors în bucătărie. Soția mea se ține după mine. Este cea mai bună piesă pe care am văzut-o în ultimii ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de-a sila, ceea ce mama cataloga drept „primitiv“, în timp ce pupitrele, date cu lac maro și prevăzute cu chei aurite, nici măcar nu meritau vreun comentariu. Ele nu erau decât „tipice“ pentru mizeriile astea ieftine, oferite de ditamai fabrica în formă de cub de la capătul satului. Mobilă de duzină pentru oameni lipsiți de gust. Noi, băieții, găseam totuși pupitrele cât se poate de practice, aveau sertare pe ambele părți și ni le puteam încuia. Atâta doar că tăbliile s-au curbat în scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
munții. Și rana de pe coasta munților Jura se făcu mai mare, lucea galbenă ca mierea sub bordura brazilor, o mușcătură ovală, din care pietrele de calcar dinamitate erau duse pe o bandă transportoare la fabrica de ciment, ajungând la un cub cu horn înalt din care ieșea zi și noapte un fir de fum. Locul, acoperișurile și străzile erau învelite într-un strat de praf, de parcă în plină vară ar fi fost încă zăpadă. În zilele de caniculă mergeam până acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
platoșa unei nimfe și înșurubau o placă pe carcasă, purtând numele firmei scris cu litere negre pe fond galben. Dar nu numai la marginea satului construcțiile dădeau năvală în peisaj, „cel mai mare centru de mobilă“ își înălța din nou cubul, vizavi de locul nostru din fața intrării se ridicaseră depozite care făceau necesar accesul liber și o zonă asfaltată destul de largă pentru ca acele camioane de mare tonaj, cu remorcile lor, să se poată folosi de ele. Și în interiorul satului se căscară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
măcar cu un riz colonial în farfurie: la Mövenpick, tata era convins de asta, găseai cel mai bun riz colonial și oamenii făceau o călătorie la Zürich ca să-l savureze, această simultaneitate de dulce și acru, de felii de ananas, cuburi de carne de vită și vițel care-ți aduceau pe furculiță o bucată din Marea Sudului și preriile nesfârșite ale Americii se transforma apoi în gură într-o zbatere de valuri, când îți puneai pe limbă una din delicatesele roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
alb de pudră care nu era zăpadă, ci piatră. Tata opri mașina pe un teren în lucru, în fața unui perete stâncos. Acesta se înălța în suprafețe netede, trasând în văzduh o margine zimțată. Blocuri de piatră tăiate din munte, imense cuburi de zahăr, fură încărcate în vagoane și prinse bine cu lanțuri încrucișate, iar muncitorii păreau mici ca niște pitici în fața muntelui ciopârțit. Stânca era străbătută de o ramificație de nervuri gri-gălbui, iar cuburile acelea zăceau acolo, niște bucăți care în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Blocuri de piatră tăiate din munte, imense cuburi de zahăr, fură încărcate în vagoane și prinse bine cu lanțuri încrucișate, iar muncitorii păreau mici ca niște pitici în fața muntelui ciopârțit. Stânca era străbătută de o ramificație de nervuri gri-gălbui, iar cuburile acelea zăceau acolo, niște bucăți care în ateliere deveneau corpuri. Și intrarăm în spațiul de penumbră în care se auzea o larmă mare de lovituri și de fiare, iar razele soarelui cădeau pieziș prin ușa deschisă pe cutele unei figuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
studia fără să citească, zăbovea asupra fotografiilor, care aveau o claritate nefirească pe hârtia aceea lucioasă și datorită procedeelor fotografice noi: construcțiile turnurilor cu grilaje filigranate ajungeau până la cerul albastru. Drugii lor metalici ca niște lănci perfect drepte pluteau deasupra cuburilor de beton în formare, se învârteau, circulau pe șine, și cabinele, vagoanele, carcasa motorului, sistemul de pârghii al turnurilor erau vopsite într-un verde crud ce părea atât de proaspăt de parcă încă mai puteai inhala mirosul de tei al vopselelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se gândește nimeni. Și încheiați asigurări cu reprezentantul ca să nu trebuiască să solicitați de fiecare dată montatori de la firmă pentru asamblarea unei macarale, pentru că altfel vă costă și mai mult. Și în timp ce tata argumenta, clădirea birourilor se tot înălța, un cub funcțional din blocuri de construcție. Hackler hotărî ca ușa casei țărănești care fusese demolată să fie montată la intrarea din dos. Era o ușă obișnuită, nu foarte veche, cu o traversă pe mijloc și geamuri vălurite, care nu ieșea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lui, Boîte en air, din 1928, stâlpii de beton pe care urma să se așeze clădirea, numindu-i „piloni“. Casele trebuiau să plutească chiar și pe apă, ceea ce a realizat Wright cu Falling water. Chiar și ideea de a desprinde cubul construcției de baza lui, ca în felul ăsta să facă vizibilă a șasea suprafață a cubului, și-a găsit imitatori în întreaga lume, încât în toate orașele clădirile guvernamentale, administrația, clădirile destinate birourilor, până și blocurile de locuințe au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
numindu-i „piloni“. Casele trebuiau să plutească chiar și pe apă, ceea ce a realizat Wright cu Falling water. Chiar și ideea de a desprinde cubul construcției de baza lui, ca în felul ăsta să facă vizibilă a șasea suprafață a cubului, și-a găsit imitatori în întreaga lume, încât în toate orașele clădirile guvernamentale, administrația, clădirile destinate birourilor, până și blocurile de locuințe au fost puse pe picioroange, care au crescut tot mai mult, devenind chiar gigantice. Acestea făceau necesare malaxoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
primăvara, se auzeau pucurile ciocnindu-se. Acolo ar fi vrut să-și aibă și el echipa, doar era mai îndreptățit să facă parte din acel cerc decât W., și acest lucru ar fi făcut ca vila care se înălța, cu cuburile ei de beton și frontoanele ferestrelor, să devină mai vizibilă. W. trebuia să-l ajute să intre în cercul acela mai degrabă închis, care ființa doar pe baza unor relații vechi, dar tata se afla prins într-o forfotă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se pare destul de mare, spuse el, lui îi trebuie încăperi înalte, deschise ca să se simtă bine - și ar putea să-și permită și un personal de serviciu apreciabil, atât pentru casă, cât și pentru grădină. Domnii care, văzuți din perspectiva cuburilor lui de beton și sticlă, își făceau pietrele să alunece pe gheață în anotimpul rece, dădeau doar din cap, zâmbind politicos, și Hans Saner spuse „mă rog...“ Nici măcar n-au catadicsit să se scuze pentru absența lor la inaugurarea vilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]