8,691 matches
-
care se va supune în fața superiorității covârșitoare a mongolilor, dar lupta se va prelungi câțiva ani. În 1211, mongolii au declanșat războiul cu statul Jin al tungușilor din nordul Chinei, ostilitățile prelungindu-se până în 1223. Ulterior, sub Ogodai, a început cucerirea Imperiului Song, din sudul Chinei, care s-a încheiat în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, sub Kubilai. Odată cucerit statul Jin, mongolii și-au orientat oștile spre Asia Centrală, aflată în aria de influență islamică, o primă expediție
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care s-a încheiat în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, sub Kubilai. Odată cucerit statul Jin, mongolii și-au orientat oștile spre Asia Centrală, aflată în aria de influență islamică, o primă expediție, în 1218, a dus la cucerirea statului Karakitailor, situat între teritoriile uigurilor și râul Sâr Daria. În urma acestei victorii, mongolii au ajuns în contact nemijlocit cu puternicul stat islamic, Horezmul, stat închegat nu demult în teritoriile dintre Marea Caspică, Sâr Daria și nordul Persiei. După masacrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
luptătorii islamici. Cele două teritorii ocupate, împreună cu Iranul oriental, au fost incluse în statul (ulusul) mongol. În anii următori, 1226-1227, mongolii au atacat din nou tanguții din China, deoarece aceștia au refuzat să susțină militar campania din Asia Centrală.14 După cucerirea Horezmului, hoardele mongole au continuat înaintarea spre apus și au depășit fruntariile Asiei. Pătrunderea lor în Europa a fost în mare măsură datorată hazardului. Pornită inițial în urmărirea hanului Muhammad al Horezmului până în sudul Mării Caspice, armata mongolă condusă de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
doi ani pentru rezolvarea succesiunii la tronul hanatului mongol, care a revenit în cele din urmă celui de-al doilea fiu, Ogodai (1227-1241). După ce-a preluat conducerea statului mongol, Ogodai a urmărit mai întîi să ducă la bun sfârșit cucerirea Chinei și a Horezmului, ocupând noi teritorii. Astfel, încă din primii ani de domnie, el a reluat rapid și cu toată vigoarea ofensiva și a consolidat pozițiile deținute în Persia și China. În anii 1230-1231, oștile mongole au zdrobit definitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Iconium și Armenia Mică s-au recunoscut vasale ale statului mongol, ce se întindea acum de la Pacific (Soare Răsare) până la Mediterana. În 1232, mongolii au început lichidarea rămășițelor statului Jin, capitala acestuia, Yenjing, a căzut în 1233.15 Marile cuceriri din Extremul Orient și Asia Centrală l-au determinat pe Ogodai să relanseze ofensiva mongolă la o scară uriașă. În acest scop, au fost întreprinse noi acțiuni militare și dincolo de hotarele apusene ale Imperiului mongol, după 1229, fiind vizate teritoriile ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în stepele dintre Marea Caspică și Marea Neagră în vederea supunerii populației nord-caucaziene și a cumanilor. Luptele cu alanii și circasienii și cu alte triburi de pe versanții muntelui s-au prelungit până în 1240. Încununarea campaniei mongole în ținuturile rusești a constituit-o cucerirea Kievului, eveniment plasat de letopisețele vechi rusești în 6 decembrie 1240. Pentru cucerirea marelui oraș de pe Nipru, mongolii au concentrat numeroase trupe sub comanda personală a lui Batu-han. Intrate în oraș prin spărturile din zidul de incintă, provocate de mașinile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cumanilor. Luptele cu alanii și circasienii și cu alte triburi de pe versanții muntelui s-au prelungit până în 1240. Încununarea campaniei mongole în ținuturile rusești a constituit-o cucerirea Kievului, eveniment plasat de letopisețele vechi rusești în 6 decembrie 1240. Pentru cucerirea marelui oraș de pe Nipru, mongolii au concentrat numeroase trupe sub comanda personală a lui Batu-han. Intrate în oraș prin spărturile din zidul de incintă, provocate de mașinile de asediu (catapulte), oștile mongole s-au dedat la prădăciuni și distrugeri masive
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
atacat. Se pare că acel "Unus-han" nu este o căpetenie din nordul Dunării, ci Ioan Asan II, țarul vlaho-bulgar, ce stăpânea la sud de Dunăre. Izvoarele bizantine confirmă ostilitatea bulgarilor față de stabilirea cumanilor în sudul Dunării, în urma presiunii mongole. După cucerirea Rusiei, continuându-și înaintarea spre apus, în iarna 1240-1241, mongolii și-au regrupat forțele și și-au stabilit principalele baze de atac în teritoriile rusești apusene. Invadarea Europei centrale, a doua etapă a campaniei, a fost minuțios pregătită, căpeteniile mongole
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de o mare mobilitate, disciplină în luptă, asalturi prin surprindere și regrupări rapide, întoarceri și învăluiri. În felul acesta au acționat ele în Bulgaria de pe Volga, în Cumania și Rusia. Campania mongolă din 1241 asupra Europei centrale avea ca obiectiv cucerirea Ungariei, iar invazia în Polonia și Moravia avea menirea de a le împiedica să ajute această țară. Mongolii au urmărit să cucerească Ungaria, cel mai însemnat regat din Europa centrală, deoarece aceasta, prin poziția sa geografică, prin fertilitatea și abundența
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în contextul pătrunderii de cumani în Wolhynia, în anul 1106. Cete chazare au însoțit pe pecenegi în regiunile dunărene, în a doua jumătate a secolului al XI-lea. Anterior, kabarii, trib desprins din confederația chazară, au participat alături de maghiari la cucerirea Panoniei, ei fiind considerați strămoșii secuilor. Revenind la chazari, anumite antroponime și toponime medievale din Moldova derivă de la numele chazarilor (un antroponim, Kozar, într-un document din 1443 și toponimele Cozarăuți pe Răut, lângă Dubăsari, și Cozareuți, într-un document
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor au avut consecințe însemnate asupra istoriei noastre. Marea invazie mongolă a afectat din plin toate teritoriile românești a căror stăpânire era atât o sursă de pradă cât și bază de atac asupra altor țări. În primăvara anului 1241, după cucerirea teritoriilor rusești, inclusiv Haliciul, trupe mongole s-au apropiat de ținuturile noastre prin nord și au pătruns în Carpații păduroși. Înainte de a pătrunde în Ungaria, oști însemnate erau concentrate în preajma regiunilor extracarpatice. Despre atitudinea mongolilor față de populația (locuitorii) din teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe valea Someșului Mare până la Rodna, oraș locuit de sași care exploatau minele de argint din zonă. Întâmpinați de sașii înarmați, mongolii au simulat mai întâi o retragere, apoi au revenit în forță și orașul Rodna a fost ocupat. După cucerirea orașului, Kadan i-a obligat pe sași să-i pună la dispoziție 600 de oameni, conduși de comitele Aristald (cf. Rogerius, op. cit., p. 33, 72). Următoarea țintă a mongolilor, după Rodna, a fost Oradea, orașul (civitas) a fost ocupat și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și a doua jumătate a acestui secol care și-au pus amprenta asupra evoluției regiunilor noastre. Prăbușirea și destrămarea Imperiului bizantin a fost principalul eveniment cu ample consecințe asupra spațiului sud-est european, în prima jumătate a secolului al XIII-lea. Cucerirea Constantinopolului, în 1204, nu mai e concepută ca un accident istoric, ci ca un nou episod în deriva puterii bizantine. Eclipsa acesteia începuse la sfârșitul secolului al XI-lea, după declanșarea cruciadelor, când presiunea Apusului roman asupra sud-estului controlat de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acesteia începuse la sfârșitul secolului al XI-lea, după declanșarea cruciadelor, când presiunea Apusului roman asupra sud-estului controlat de bizantini a fost constantă. În ciuda restaurației politice ulterioare (1261), vulnerabilitatea sa structurală s-a menținut până la sfârșit. Ca o consecință a cuceririi din 1204, extinderea cruciatei în partea Europei răsăritene împotriva "schismaticilor" (ortodocșii) și a păgânilor, pruși, lituanieni, cumani ș.a., încercarea permanentă a papalității de a obține, prin constrângere, prin expediții militare (cruciate) acceptarea supremației sale, a dus la o înfruntare politică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o înfruntare politică și ideologică (spirituală) de mari proporții, care a implicat ansamblul creștinătății răsăritene. Roma urmărea impunerea unui imperialism spiritual al catolicismului în estul Europei, și avea nevoie de un instrument politic și militar pentru a completa prozelitismul cu cucerirea. Acest instrument eficace era regatul apostolic al Ungariei, care desfășura o politică ofensivă, de cucerire, la începutul secolului al XIII-lea, când expansionismul său avea să îmbrace, îndeosebi, haina cruciatei. Pe lângă acesta, al doilea instrument al papalității, în secolele XIII-XIV
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Roma urmărea impunerea unui imperialism spiritual al catolicismului în estul Europei, și avea nevoie de un instrument politic și militar pentru a completa prozelitismul cu cucerirea. Acest instrument eficace era regatul apostolic al Ungariei, care desfășura o politică ofensivă, de cucerire, la începutul secolului al XIII-lea, când expansionismul său avea să îmbrace, îndeosebi, haina cruciatei. Pe lângă acesta, al doilea instrument al papalității, în secolele XIII-XIV, în Europa răsăriteană, au fost ordinele cavalerești medievale, rezultat al îmbinării între monahism și cavalerism
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înfrânți de latinii conduși de împăratul Henri de Valenciennes. Luptele au continuat în același mod până în 1212. Între timp, cumanii devenind tot mai mult o problemă pentru cruciată, împotriva lor se mobilizează latinii și papalitatea. Forțele cruciatei apusene au legat cucerirea Constantinopolului de eliberarea Ierusalimului și, în aceste condiții, apărarea Imperiului latin devenea vitală pentru viitorul cruciatei. Soluția pentru atenuarea presiunii cumane era apelul la regatul ungar, aliatul potențial împotriva țaratului vlaho-bulgar-aceasta a fost ceea ce s-a numit, în limbajul vremii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cruciată. Aceasta avea să devină, în secolele XII-XIII, o realitate permanentă în regiunile menționate. Înființarea, în 1202-1203, a Ordinului de călugări-cavaleri, "Milites Christi", Gladiferii (Purtătorii de spadă), a impulsionat expedițiile în teritoriile baltice. După înființarea orașului Riga, la gurile Dvinei, cucerirea germană a înaintat spre interior și spre nord, în regiunea Livoniei, convertită treptat la catolicism. Începând cu 1215, aria cuceririi germane s-a extins asupra Estoniei, care, în numai douăzeci de ani, a fost supusă de cavalerii cruciați. Ulterior, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
călugări-cavaleri, "Milites Christi", Gladiferii (Purtătorii de spadă), a impulsionat expedițiile în teritoriile baltice. După înființarea orașului Riga, la gurile Dvinei, cucerirea germană a înaintat spre interior și spre nord, în regiunea Livoniei, convertită treptat la catolicism. Începând cu 1215, aria cuceririi germane s-a extins asupra Estoniei, care, în numai douăzeci de ani, a fost supusă de cavalerii cruciați. Ulterior, în 1238, acest teritoriu a intrat în patrimoniul regalității daneze. Cavalerii germani au încercat să pătrundă și în teritoriile ruse, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fost supusă de cavalerii cruciați. Ulterior, în 1238, acest teritoriu a intrat în patrimoniul regalității daneze. Cavalerii germani au încercat să pătrundă și în teritoriile ruse, dar au fost opriți de cneazul Aleksandr Nevski (1240). De mare însemnătate sunt cuceririle Ordinului teutonic în Prusia. Încercările cnejilor poloni, de la începutul secolului al XIII-lea, de a-i supune și converti pe prușii păgâni, fie și sub mantia cruciatei, au eșuat. În urma eșecului, ducele Conrad de Mazovia a apelat la Ordinul teutonic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
adevărat stat teutonic (german) de cruciată, sub protecția papalității și independent de regatul polon. În 1237, fuziunea Ordinului teutonic din Prusia cu Ordinul gladiferilor din Livonia a consolidat și mai mult cruciata în teritoriile baltice, cuprinse în totalitate de germani. Cucerirea (ofensiva) teritorială a fost însoțită și urmată de un efort vast de convertire la catolicism a populației păgâne sau ortodoxe din aria puterilor catolice. Ordinele călugărești, cisterciții și dominicanii, au desfășurat o acțiune intensă de convertire în teritoriile baltice și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sânul lumii ruse. Ajuns în țara mordvinilor, locuitori păgâni din zonă, dominicanul Iulian află despre dorința lor de a se converti la creștinism. Reușitele lumii catolice în spațiul cuman, rus apusean și baltic, la începutul secolului al XIII-lea, după cucerirea Constantinopolului, au inspirat papalității proiectul de a integra întreaga Europă răsăriteană sub autoritatea Romei. Dar incursiunile cutezătoare ale misionarilor latini până la marginile răsăritene ale Europei n-au rămas fără urmări: stepa nord-pontică în imensitatea ei, ca și lumea sedentară urmau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
feude de cavaleri. În noul act din 1222, încheiat între rege și cavaleri, se amintește lângă "țara" de curând cucerită, Kreuzburg, aflată probabil dincolo de munți (Câmpulung), de hotarele brodnicilor, iar de la Hălmeag, stăpânire de curând dobândită sau în curs de cucerire de la cumani, se coboară până la Dunăre. De fapt, era o înfeodare a toată Cumania, un nou trimis regesc (pristald) vine și instalează pe frații cavaleri în posesiunea recent obținută dincolo de munți. Dar statul Ordinului teutonic, aflat sub protecția Sf. Scaun
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de dincolo de munți, aflată anterior în stăpânirea cumanilor. Abatele din Cârța (Făgăraș), "frumoasa mănăstire" (Iorga) de origine franceză, cisterciană, a fost solicitat să verifice hotarele încălcate-călugării cistercieni au dat dreptate regelui, s-a trecut peste cele "treizeci de pluguri" ale cuceririi, clauza monetară a fost încălcată. Papa a încercat o ultimă rugăminte pentru restituirea teritoriilor confiscate de rege. Iorga observa că hotărârea cu care regele Andrei lupta pentru expulzarea cavalerilor, sub pretextul că și-au depășit hotarele teritoriului primit, se explică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și triburi. În acest mod, cu ajutorul cumanilor, cu forțele militare ale românilor (autohtonilor) și ale coloniștilor aduși în regiune, regatul ungar a închegat un brâu protector în teritoriile extra-carpatice pentru protejarea Transilvaniei, dar și o bază pentru viitoare acțiuni de cucerire în zona dunăreano-balcanică. În schimbul recunoașterii de către cumani a dependenței față de coroana ungară, regii Andrei II și Bela IV le-au garantat printr-un act întărit de papă, "libertatea, imunitatea și stăpânirea pașnică a țării lor". Prin urmare, la începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]