1,631 matches
-
mai mult decît mi se cuvine și mă întorc să ies. Rotindu-mi privirea peste întreaga încăpere, întîlnesc pentru o secundă ochii blondului cu figură blajină: pare jenat de explozia colegului său. Drăcia dracului! exclamă cel scund, cu maxilarele proeminente. Cucoanele astea abia-și mută fundul de pe un scaun pe altul și ne dau nouă bătaie de cap. Mergeți la I.L.L. și spuneți-le să caute cu atenție. Mă întorc cu gînd să mulțumesc pentru indicație, dar funcționarul cel scund și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
poartă, cu fața împietrită într-o expresie de răutate, care mă face să blestem într-o secundă toate femeile din lume. Dobitoc ce sînt! M-am aruncat singur în gura leului. Cum de-am putut să cred în onestitatea acestei cucoane blonde?! Sigur! acum descoperă și dînsa că, într-adevăr, comportarea mea a jignit-o. Ajungînd la ea la serviciu, mîine la prima oră, se va ocupa mai întîi de scrisoarea asta. Îi va face plăcere să o scrie, convinsă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
măcar să fiu cu sufletul împăcat... "Sufletul împăcat!" exclam brusc, ieșindu-mi din fire. Tu vrei să fii cu sufletul împăcat, directorul vrea să știe că am înțeles de ce a țipat la mine pentru că treuia să ajungă urgent la veceu, altă cucoană așteaptă să-i spun un cuvînt, să-i dau putere s-o refuze pe Brîndușa... Poftim! Poftim de veniți să trageți de mine, să fiți voi cu sufletul împăcat sărmanul vostru suflet șchiop, care-și face cîrje din rănile altui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la adresa evreilor din cartier, pentru că „nu putea să sufere pe ovrei”. Una dintre ele era să le Încâlcească barba : „Într-o seară - Își aduce aminte Ion Ghica din vremea copilăriei -, pe când era odaia cea mare plină de boieri și de cucoane, intră un biet jidan cu falca umflată și cu barba Încâlcită de nu putea să vorbească. Teodoros Îi aruncase sfârleaza În barbă, după ce-l spoise pe obraz, mască, cu un pumn de mazăre făcăluită” <endnote id="(824, p. 169)"/>. O
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
astea mici, Maricica și Lențâca sunt ascultătoare, au grijă de cei mici, de Dumitru, Vasile și de mezinul Săndel, așa că vezi că nu am de ce mă plânge”. Se gândi cum, după ce l-a născut pe Săndel, înainte de a-l boteza, cucoana preoteasă Ortansa, care nu a putut să aibă copii, a îndemnat-o să i-l dea pe Săndel de suflet, arătându-i ce mari foloase ar avea acesta dacă ar fi fost înfiat de preot. După un timp de gândire
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și mi-am propus să intru după ce-am văzut că a venit S., am văzut-o pe doamna aceasta (T. A.) venind și m-am oprit? Dar oare mi-am piedut răbdarea și n-am mai așteptat să iasă cucoana? Oare auzind râsete și zgomote îmi spun: „Ăsta e momentul! La atac!”? Te pomenești (îmi zic) „cucoana pleacă cu S. și eu pierd halca”. 13 noiembrie 2003 - Sala Pruteanu Eu nu înțeleg nimic din ce mi se spune. Am doar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe doamna aceasta (T. A.) venind și m-am oprit? Dar oare mi-am piedut răbdarea și n-am mai așteptat să iasă cucoana? Oare auzind râsete și zgomote îmi spun: „Ăsta e momentul! La atac!”? Te pomenești (îmi zic) „cucoana pleacă cu S. și eu pierd halca”. 13 noiembrie 2003 - Sala Pruteanu Eu nu înțeleg nimic din ce mi se spune. Am doar tema mea: banii. Ca și cum aș cerși. Îl ascult pe S. dar nu aud ce spune. Eu nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
din New York l-a publicat În 1951, cu titlul Dovezi concludente; dovezi concludente ale existenței mele. Din păcate, această expresie sugera o povestire polițistă și mi-am propus să intitulez ediția britanică Vorbește, Mnemosina, dar mi s-a spus așa: „cucoanele bătrâne, drăguțele de ele, n-o să aibă chef să ceară o carte al cărei titlu nu-l pot pronunța“. Am mai cochetat cu titlul Anthemion, denumirea dată unei combinații florale cu caprifoi, constând din Împletituri sofisticate și ciorchini atârnători, dar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vedem de mâncarea noastră. Mama, rămasă cu o delicatesă Între două degete, arunca o privire sub masă, să vadă dacă nervosul și posacul ei dachshund era acolo. „Un jour ils vont le laisser tomber“ se auzea glasul domnișoarei Golai, o cucoană bătrână, afectată și pesimistă, care fusese guvernanta mamei și mai locuia Încă la noi (certându-se Îngrozitor cu guvernantele noastre). Din locul meu de la masă vedeam brusc, printr-una din ferestrele dinspre apus, un miraculos caz de levitație. Acolo era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să-i explic nimic. De altfel, nici timp n-am avut, căci, până să mă dezmeticesc, ea, sfârșindu-și indignatul monolog, mi-a întors spatele, cu suveran dispreț, și a plecat. Ce se întâmplase, de fapt? Tatăl fetei, soțul aprigei cucoane care mă făcuse de două parale, era - după cum reieșise din chiar rechizitoriul ei -, medic, avusese un cabinet particular (sau cam așa ceva) și din această cauză se simțea urmărit. Iar cel pus să-l urmărească, pe față, eram eu, exclusul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu îngăduință, poate chiar cu simpatie, drept ceea ce și eram: un ridicol soupirant; văzând însă că nu întreprind nimic ca să mă apropii de fiica ei, a căzut la bănuială și a tras apoi ferma dar atât de eronata sa concluzie. Cucoana cea hotărâtă nu și-a putut imagina că există și timizi de asemenea calibru. Desigur, și celebra epocă a anilor ’50, - a cărei rigoare o simțisem chiar pe pielea mea - a jucat un rol deloc neglijabil în producerea acestui penibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
persoana, nu și creația, când aceasta există. Altă retragere, tot așa de puțin plauzibilă, în Sub pecetea tainei ; după criza de dromomanie și, probabil, de epilepsie, a ministrului, soția acestuia, cu totul străină de politică, dar foarte (cam prea) mare cucoană, îl poftește la ea pe primul ministru și îl determină să convoace în grabă cabinetul și să decidă demisia guvernului. Ce guvern pe lume pleacă de la putere fără nici o criză politică, numai fiindcă un ministru, fie și unul de primă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de măritat ne-am prins să ne facem cumetri. Cine se va însura și va avea copil să aibă ca naș de botez pe celălalt. Dar, gata, măritișul domnișoarei Mavromatis cu locotenentul Țanu a micșorat spațiul locuibil, așa că, la revedere cucoană, că-mi iau sărăcia și plec! Unde dragoste? Am cunoscut multe fete în Ismail, dar fata cu care m-am împrietenit era Sașa, Sașa Dimerli. După numele de familie ar fi fost găgăuză, adică turci ortodoxiți, însă în familia ei
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Vineri, parohia unchiului, acum și naș. Zilnic, două săptămâni încheiate, am făcut cărare bătută spre port. În sfârșit ne hărăzește Dumnezeu un vapor și la cinci dimineața urcăm. Aveam bilete de clasa I. Dar aici nici un loc. Tot felul de cucoane se lăfăiau cu de toate pe câte două trei locuri. Abia la intervenția căpitanului am primit și noi două locuri pe care stăteam eu și Petrișor, iar jos, pe plapumă Coca și din când în când Costel, pentru a-mi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nu eram primiți nici măcar în curte și ni se vorbea răstit. Alteori eram insultați, huiduiți. Uneori haite de câini tăbărau pe noi la intrarea în sat. Erau câinii gospodarilor lăsați special liberi pentru a ne pune pe fugă. Nu merg, cucoană, nu merg! Ce-or să-mi facă ăștia de la partid, dacă nu mă duc la muncă în Lunca Mare a Brăilei? O să-mi ia sapa din mână sau caii de la bicicletă? Să nu mai veniți la poarta mea! Aproape zilnic
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
perete și a apărut Marian, profesorul de sport, un om între două vârste însoțit de un tânăr necunoscut, care m-a apostrofat grosolan: Ce faci? Stau și aștept să vină angajații la serviciu, am răspuns. 211 Nu mai ai angajați, cucoană. Noi am preluat conducerea, formând Frontul de Eliberare al comunei în școală, a spus acel tânăr necunoscut, spre deruta mea completă. Pe ușa larg deschisă au intrat și alți săteni. Aceștia erau cunoscuți ca fiind bețivii comunei. Starea lor era
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nespus. Ne-ai pus preș la ușă să ne ștergem pe picioare când intrăm? Iacă, ce fac eu pe covorul matale. Trăgând flegma de fumător înrăit din fundul plămânilor bolnavi, a proiectat-o abundent pe covorul cel nou. Noi muncim, cucoană, nu stăm la birou, a strigat cel care mi-a aruncat preșul în față. Legați-o de dulap, să nu fugă, a spus altul între două înjurături. Cățea comunistă! La ce-ai venit de la oraș? Nu se găsea cineva de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a legat numele și de vestita bătălie a armatelor Austriei, Rusiei, Prusiei și Suediei împotriva lui Napoleon. De reținut că pentru noi, românii, Leipzig-ul a intrat în viața cotidiană a străbunilor cu feluritele "lipscanii", mărfuri de tot felul, prețuite de cucoanele și duducile noastre, ca și prin vestita stradă Lipscani din centrul Cetății lui Bucur. Dresda, Florența Nordului! Nu știu de ce americanii și sovieticii n-au fost condamnați pentru bombardarea atroce a orașului de pe Elba în ultimele zile ale războiului, raidurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Opera română din București ca bariton, urmând a cânta în câteva opere. Domnișoara Dumitrescu, (Aurica, cum era alintată) mai bine zis femeie nemăritată, era bună prietenă cu Ana Emanoil și după serviciu, în loc să meargă acasă, mergea la prietena Ana (la cucoana) și povesteau de ale lor și în timp ce-și beau cafeluța mai discutau și de cele ce se întâmplă în comună, la plasa Sulița și chiar la Botoșani. Într-o zi, Aurica anunță întreaga famile a Anicăi, că iau
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Opera română din București ca bariton, urmând a cânta în câteva opere. Domnișoara Dumitrescu, (Aurica, cum era alintată) mai bine zis femeie nemăritată, era bună prietenă cu Ana Emanoil și după serviciu, în loc să meargă acasă, mergea la prietena Ana (la cucoana) și povesteau de ale lor și în timp ce-și beau cafeluța mai discutau și de cele ce se întâmplă în comună, la plasa Sulița și chiar la Botoșani. Într-o zi, Aurica anunță întreaga famile a Anicăi, că iau
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
în mijlocul unui oraș, într-o stradă cu multă lume, o minune, de poezie. * Mai departe... iarăși străzi cu nume de altădată: Ciuboțica cucului, Strada Florilor, Strada Degetarului, Strada Degețelului, Strada Ciurului... Trecem acum pe Strada Eșarfei... Cine și ce, vreo cucoană, vreun domn dedat eleganței, vreun erou cu brațul bandajat în eșarfă, o eșarfă ca simbol al unui eveniment? Ce ascunde această denumire ciudată? Am ajuns pe Strada Copilului. Doamne, o fi de bine, un copil odată prea mult așteptat? O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Octombrie. Orice ar fi făcut, sau orice n ar fi făcut, Mișcarea Legionară, câtă vreme dovedise că nu acceptă să se dea legată în brațele generalului Antonescu, ea stătea implicit în calea ambiției acestui om, a lui Ică și a Cucoanei Mița, dornică și ea să joace un rol similar cu al Lupeascăi, dar ostentativ, fără nicio rezervă, fiind „consoarta legitimă”. Evenimentele din Ianuarie, la care voi ajunge curând, ca și multe alte constatări zilnice, în consiliile de miniștri, la diferitele
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de care aparțin). Serviciul de ecografie: 11 pacienții reazemă pereții la coadă. Unii au dureri foarte mari. O pacientă își ia un scaun dintr-o încăpere și se așază închircită pe el. Asistenta vine și-l trage violent de sub ea: - Cucoană, e scaunul nostru, cum ai îndrăznit să îl iei? - Mi-e foarte rău, doamnă! - Și ce mă privește pe mine? La intervale lungi de timp, o voce autoritar-specialistă strigă: - Să intre colecistul! Din când în când, rândul la coadă ia
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
totuși o ușoară melancolie sub forma sentimentului grandoarei geologice. Russo însuși călătorea în trăsură, aplecat într-o rână, și privea munții cu ochii pironiți în zare, lăsîndu-se năvălit de reverii. Însemnările de captivitate la Soveja, cu portretele malițioase ale unor cucoane și viziunea sălbatică a cimitirului cu bocitoare, amintind scene din F. Cooper, imaginile de civilizație patriarhală, scrisoarea către contele Vay sunt dovezile unui condei fin. Cât despre ideile critice, ele sunt acelea ale lui Kogălniceanu. Nu era pentru starea pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sarcasm, biografia lui Scavinschi un pretext de a zugrăvi cu râs amar un bolnav de răul veacului. Romantică este și impertinența tânărului boier din capitală, care, plictisit de curiozitatea provincialilor, îi convoacă și le dă informații despre persoana sa: "Boieri, cucoane și cuconițe! Eu sunt de la Iași. Șed în casă cu chirie în mahalaoa Păcurarii. Trăiesc din venitul unii moșioare ce am. Mă numesc B. B. Am venit aici ca să scap de tină și de pulberea Iașilor, și o să șed vro
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]