KorAP: Find »[drukola/base=cucoană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...66 >

1,646 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

apărîndu-și trupul, a uitat primejdia adevărată. Din înfățișarea lui se dumeri, își aduse aminte și zise scîncit: ― Unde să fug ?... Scapă-mă!... Ce să fac ? Petre nu voia să se înduioșeze. Repetă mai aspru: ― Fă ce te-o îndrepta Dumnezeu, cucoană, numai nu zăbovi deloc... Ieși morfolindu-și sfârșitul. Nadina îi auzi bocancii pe dușumele. Își căută ciorapii, bălăbănind cu mâna lângă canapea și șoșăind din buzele uscate, parcă ar fi vorbit cu cineva: ― Trebuie să plec... Unde să plec?... Doamne

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
opt jumătate, pe când se impacientau că Nadina nu sosește, desigur pentru că n-a renunțat la lenevie și cochetărie nici în momentele acestea de pericol, se pomeniră cu Dumitru Ciulici. După un minut de consternare, avocatul Stavrat își exprimă indignarea că "cucoana asta are sa ne nenorocească pe toți", adăugând că de ce n-a venit și dumneaei cu căruța acestui om de omenie, că nu i-ar fi căzut deloc boieria, în loc să oblige pe toată lumea să aștepte acuma cine știe cât până ce se vor năpusti

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
plec repede, să... Petre trecuse din vestibul în cerdac și coborâse în curte unde, între timp, se mai adunaseră alți lespezeni. Toader Strîmbu se hărțuia cu muierea lui Dumitru Ciulici din pricina Ilenei, care tot dădea să intre în casă, la cucoana ei, iar Toader îi tot aținea calea, ba o dată i-a făcut și vânt, de fata a început să bocească. ― Bine că vii, Petre, că erau să mă sfârtece muierile! zise Toader cu un râs larg. Da știu c-ai

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
a făcut și vânt, de fata a început să bocească. ― Bine că vii, Petre, că erau să mă sfârtece muierile! zise Toader cu un râs larg. Da știu c-ai stat și tu, Petrică! Ori nu te-a mai lăsat cucoana să ieși când a dat de bine? ― Ia taci, măi Toderiță, nu te mai porcăi! se încruntă flăcăul. Că doar ești om, nu cîine!... Am muștruluit-o eu de ajuns, n-ai grijă tu... Uite-acu pleacă și ne lasă, și

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
moment, apoi țâșni ca o săgeată în salon și închise ușa cu cheia. Întărâtat, Toader, fără a mai încerca clanța, puse umărul în ușă și o împinse înlăuntru. ― Ajutor!... Ajutor! țipă Nadina cu ochii ieșiți din orbite. ― Nu-ți plac, cucoană, ai? rânji Toader. Lasă, că tu îmi placi mie! O trânti jos, îi ridică fustele-n cap. Cu o supremă sforțare Nadina mai răcni: ― Ajutor!... Ajutor! ― Nu zbiera, putoarea dracului! mormăi țăranul, înfigîndu-i mâinile în beregată. Glasul Nadinei se stinse

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
arunce-n foc. Lângă cerdac, Petre Petre rămăsese zăpăcit, uitîndu-se ca prin vis la lumea ce viermuia prin curte. Numai într-un târziu văzu că nici Matei Dulmanu nu s-a clintit din loc. ― Măi Petrică, ia să scoatem pe cucoana din casă, că dă focul peste dânsa și-ar fi mare păcat să ardă în flăcări... ― Că bine zici, nea Matei, aprobă repede Petre. Că oamenii și-au pierdut de tot mințile! Tocmai atunci Ileana ieșea din casa primejdiilor, ținând

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
a omorît-o cu securea un om din Gliganu și că avocatului din București i-au tăiat limba țăranii și apoi I-au izgonit din sat, desculț și numai în izmene. La Lespezi toți bărbații și-au bătut joc întîi de cucoana cea frumoasă, pe urmă Toader Strîmbu i-a sucit gâtul ca unui pui de găină și a azvîrlit-o în foc, iar Pavel Tunsu a bătut pe neamț până l-a lăsat mort lat... Totuși țăranii s-au întors mai mult

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Numai Pavel Tunsu a trecut chiuind ca un nebun și pe Toader Strîmbu I-ar fi văzut cineva cu o traistă grea în spinare despre care alții au aflat c-ar fi fost plină cu galbeni și giuvaiere luate de la cucoana omorâtă. Primarul Ion Pravilă lăsase azi pe secretar la cancelarie, iar el stătu pe-acasă. Știa toate câte se petreceau în sat, dar nu voia să se mai amestece în nici un fel. Aflase că sunt unii oameni care și-au

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
fie la cumpărarea moșiei, ba acum la împărțirea pământurilor, pretutindeni. Cu el boierii s-au purtat destul de frumos. Barem Grigoriță, părinte să-i fi fost și mai mult nu-i putea face. Și drept răsplată dânsul s-a înverșunat împotriva cucoanei Nadina, așa, din senin. Că l-a batjocorit pentru că n-a vrut să le vândă Babaroaga. Tocmai el s-a găsit dintre toți mai batjocorit, iar ceilalți au putut sta liniștiți. I-a intrat în cap că trebuie s-o

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Strîmbu a omorît-o... I-a trecut lui prin minte să nu-l lase pe Toader să intre și nu I-ar fi lăsat dacă nu i-ar fi fost rușine să nu zică oamenii că s-a dat de partea cucoanei cine știe de ce. Și pe urmă, în vreme ce oamenii dărâmau și prădau la conac, lui mereu i-a venit să-l sugrume pe Toderiță pentru că a săvârșit nelegiuirea asta, și numai de rușine și-a stăpânit mânia. S-a întors singur

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
și-a stăpânit mânia. S-a întors singur de la Lespezi, lăsîndu-i pe ceilalți împrejurul focului. Dacă și Matei Dulmanu s-a supărat că a omorît-o! Nu îndrăznea să-și mărturisească nici în străfundul său de ce l-a amărât într-atîta moartea cucoanei. Dar își zicea necontenit că el nu e vinovat și, fiindcă s-a întîmplat omor fără voia lui, el se dă deoparte. Nici n-a mai ieșit din ogradă și nici nu mai voia să iasă, orice s-ar întîmpla

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
se dă deoparte. Nici n-a mai ieșit din ogradă și nici nu mai voia să iasă, orice s-ar întîmpla și chiar de-ar rămânea, din pricina asta, fără pământ, numai el, din tot satul... Azi-noapte a și visat pe cucoana. Parcă o ținea în brațe și ea nu mai țipa, ci îl mângâia și-i zicea: "De ce lăsași să mă omoare?" S-a deșteptat din somn cu glasul ei mustrător în urechi... Acuma cioplea și bocănea de zor, ca și când ar

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
mai trebuincioasă, de teamă că altminteri se vor învîrti lucrurile, așa încît la împărțire vor fi dați la o parte cei ce n-au și vor lua iarăși cei înstăriți, cum au făcut și când au umblat să cumpere moșia cucoanei... Vorbele se îngroșau și amenințările de sudălmi sporeau. Luca Talabă se înfurie că de ce-l înjură pe el, că nu e sluga nimănui. Filip Ilioasa, jignit, vru să plece acasă, dar cineva îi pomeni de porcii arendașului. Atunci se născu

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
permise să insiste, bătrânul se enervă puțin și-l admonestă să-și caute de registrele lui și să-l scutească de povețe. ― Vin țăranii, coane Miroane! strigă în cele din urmă Isbășescu desperat, năvălind în apartamentul stăpânului. E tot satul, cucoane!... E prăpăd mare!... Doamne, Doamne, cum nu m-ați ascultat și pe mine! ― Ia mai închide gura și nu mi te prăpădi cu firea! zise liniștit bătrânul Iuga. Lasă-i să vie! Bine că vin, ca să ne lămurim! Isbășescu se

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
ne lămurim! Isbășescu se hotărâse să rămâie cam primprejurul boierului. Ce-o păți boierul, să pățească și el, își zicea, în speranța că boierul, fiind foarte respectat de oameni, nu va păți nimic și prin urmare nici dânsul. ― Ce faceți, cucoane? întrebă contabilul iar, observând că bătrânul se plimbă prin odaie cu mâinile la spate. Nu ieșiți înaintea lor, să nu dea cumva buzna aici, peste dumneavoastră? Miron Iuga își continuă plimbarea fără a-i răspunde, mormăind numai în sine vorbe

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
caselor, adumbrind cerdacul și însîngerînd sutele de capete cu privirile strâmbate de puterea luminii. ― Văd că într-adevăr ați venit tot satul, cu cățel, cu purcel! zise Miron calm, cercetând fețele, parc-ar fi vrut să vadă cine lipsește. ― De, cucoane! răspunseră câteva glasuri nesigure, între care bătrânul Iuga recunoscu pe al lui Ignat Cercel, zărindu-i chiar mutra plângăreață undeva, fără să-l intereseze însă, ci numai ca o fulgerare a conștiinței. Trecură câteva clipe. Pauza păru tuturor nesfârșit de

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
noi putem vorbi, ca totdeauna, și dincolo, între noi, nu aici unde e loc de odihnă... Dar acuma, dac-ați venit, nu face nimic... Aide, să vă aud durerile! Atunci ieși în față obraznic, cu căciula pe ceafă, Trifon Guju: ― Cucoane, s-au dus vremurile alea... Mata n-ai auzit porunca lui vodă, ori nu vrei s-o asculți? Bătrânul Iuga făcu o sforțare cumplită să nu-l plesnească imediat peste ochi, în loc de orice alt răspuns. Îl știa pe Trifon leneș

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
o cunoaște. Câțiva oameni de treabă se grăbiră să-i explice cum și ce s-a aflat. Boierul asculta liniștit și se pregătea să vorbească. Trifon întrerupse din nou, mai provocator, jignit că nu l-a întrebat pe el: ― Stai, cucoane, să te lămuresc eu, că dânșii sunt proști și nu... ― Eu cu oameni necuviincioși și fără obraz nu vorbesc, zise bătrânul Miron, măsurîndu-i cu dispreț, și apoi urmă către ceilalți: Spune tu, Profire, vasăzică... Ascultând spusele încurcate ale celor întrebați

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
oameni de omenie și v-am cinstit! Uite, primarul satului! Frumos îți șade, n-am ce zice! în loc tu să potolești pe cei smintiți și fără chibzuială, te bagi între ei la răzmeriță... Halal de așa primar! ― Să ne iertați, cucoane, dar dacă ne-a luat satul noi ce putem face? boscorodi Pravilă umil și plecat. ― Și tu, Luca! urmă Miron înflăcărîndu-se mereu. Și tu, Lupule, om bătrân, cu plete cărunte, mai mare ca mine, între neisprăviții ca alde Trifon! Ei

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
peste capetele mulțimii surprinse, ca pleasna unui bici în mâna îmblînzitorului, gata să se abată în fiece moment, Trifon Guju își legănă deodată trupul, parcă și-ar fi strâns mijlocul cu o curea, și izbucni cu glas spart: ― Ia stai, cucoane, că noi nu ne-am sculat de florile mărului... Glasul lui se încurcă și se ciocni în văzduh cu glasul bătrânului Miron Iuga. O clipă glasul lui Iuga, surprins, se înecă. Dar imediat se ridică cu o furie nouă, pornită

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
îndată din curtea mea!... Ieși afară, ticălosule! Acu să ieși, hoțule, că altfel!... Trifon Guju își răsfiră picioarele și întinse genunchii, ca să se înfigă mai puternic pe loc, răspunzând în același timp mai dârz și încruntat: ― Uite că nu ies, cucoane! Nu vreau să ies!... Că nici nu mai e curtea dumitale și nici n-am poftă să ies, uite-așa! ― Nu ieși?... Din ograda mea?... Să mă înfrunți tu pe mine?... Ei, stai atunci că te învăț eu pe tine

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
chiar pe cele mai mari. El îi știa pe toți vinovații, cum îi știa tot satul, dar nu îndrăznea să-i divulge de frică să nu-și facă traiul imposibil în Lespezi. Povesti prefectului cum a salvat Matei Dulmanu cadavrul cucoanei când norodul a pus foc conacului, cum apoi dânsul l-a așezat în biserică, aproape de altar, ca nu cumva vreun smintit să-l pângărească în vreun fel, ceea ce s-ar fi putut întîmpla în zilele acestea de răsturnări fără seamăn

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Nu se putu stăpâni. Țăranul acesta i se părea de o viclenie revoltătoare. Se năpusti brusc asupra lui: ― De ce nu spui, tîlharule?... De ce-ai omorît-o, tîlharule?... Și de ce ai bațjocorit-o și ai necinstit-o?... Ai poftit la trup de cucoană mare, spurcăciune blestemată? Toader Strîmbu își ferea capul de plesniturile cravașei și bocea ca o muiere: ― Aoleu!... Aoleu!... Nu-s eu, dom'le maior! Iartă-mă, dom'le maior, că nu-s vinovat! Atunci trecu pe uliță carul cu patru

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
picioare. Se făcu tăcere până ce trecu carul mortuar. Toți se descoperiră, iar Baloleanu murmură cu o întristare indignată: ― Biata femeie, biata femeie!... Ce crimă odioasă! Primul-procuror, auzind indignarea prefectului, se răsti și el la Toader: ― Ce ți-a făcut ție cucoana asta bună și frumoasă, nemernicule, de ai omorît-o? ― Eu n-am omorît-o! tăgădui țăranul cu îndărătnicie. Sosi și convoiul de țărani din Lespezi, escortat de soldați. Primul-procuror Grecescu, ambițios să dovedească pe ucigașul doamnei Iuga, luă repede pe noii veniți

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
păsurile. Auzea aceleași plângeri, spuse cu mai multă rezervă, despre lipsa porumbului, și greutatea datoriilor, și nevoia de pământ. Nici unul, niciodată nu aducea vorba despre întîmplările răzmeriței, iar când întreba el, primea aproape mereu același răspuns: ― S-au iuțit oamenii, cucoane Grigoriță, c-așa a fost scris! Singur Lupu Chirițoiu a îndrăznit să spuie odată: ― N-a sosit încă ceasul dreptății, cucoane Grigoriță, dar trebuie să sosească odată ș-odată, că lume fără dreptate nu se poate! Cosma Buruiană venea mereu

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]