3,596 matches
-
aleea la capătul căreia Șah lăsase mașina. La trecerea noastră, o pasăre mare, cenușie, se mișcă printre ramuri și se ridică pieziș, zburând jos și dezordonat, prin pustietatea câmpurilor împestrițate de picături. Mi s-a părut deodată că a mă cufunda în neantul acela primăvăratic, a dispărea în indiferența lui, era un pas salutar și atât de ușor de făcut. Un trup chircit îndărătul mărăcinișurilor, tâmpla murdară de sânge, mâna aruncată înapoi de reculul armei... Șah se opri, se uită în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Dacă Dalmația, în ciuda atâtor transformări, rămâne credincioasă Veneției, cum a remarcat cu mult timp în urmă Lamansky, explicația este că, dincolo de Seniorie, fidelitatea ei se adresează Romei, Bisericii Catolice. Chiar un oraș ca Ragusa, atât de preocupat de interesele sale, cufundat în același timp în lumea otomană și în cea ortodoxă, trăind, în fond, în mijlocul unor populații eretice și necredincioase, este de o uimitoare fervoare catolică. Între altele, convingerile sale religioase ar fi la fel de pasionante de cercetat, ca și structurile ei
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
prezintă două căi. Prima cale, pe care am putea-o numi «talamo-amigdaliană», echivalează cu o percepere grosieră și rapidă a informației. Este o cale subcorticală ce nu trece prin cogniție. Să luăm un exemplu: imaginați-vă că traversați strada. Sunteți cufundat în gânduri și nu ați văzut mașina care se apropie. Șoferul claxonează, ceea ce vă face să tresăriți și să faceți rapid un pas înapoi. Experiența pe care tocmai ați trăit-o și pe care o considerați de fapt «un reflex
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
prin urmare evoluția personală. Blândețea oii este totuși imortalizată de Saint-Exupéry în celebra frază «desenează-mi o oaie» din Micul Prinț, în moliciunea plăcută a lânii sale sau în faptul că numărăm oile pentru a scăpa de insomnie și ane cufunda într-un somn liniștit. Urs Ursul are o dublă reprezentare în imaginar. Pe de o parte evocă ferocitatea, sălbăticia, teroarea; pe de altă parte, blândețea, tandrețea, căldura, fiind animalul de pluș preferat al copiilor. Prin urmare, se poate regăsi în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ideală a refugiului. Primele locuințe umane, peșterile și grotele simbolizează adăpostul primitiv și natural. Ele exprimă, în vis, căutarea protecției materiale și afective, dorința de a se întoarce în siguranță în pântecele matern. Conform mitului platonician, dat fiind că este cufundată în întuneric, peștera este în egală măsură și simbolul ignoranței. Ieșirea din peșteră ilustrează, prin urmare, accesul la cunoaștere, la binecuvântata lumină a adevărului. Interpretarea este astfel strâns legată de scenariul oniric. Dacă cel ce visează este închis sau rătăcit
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
s-ar fi Întors la ucenici și ar fi primit iertarea lui Isus, ar fi asistat la Înviere și la Înălțare. Ar fi Înțeles importanța actului său. Disperarea Însă l-a făcut să se rupă, abia acum, definitiv de Mântuitor, cufundându-se Într-o singurătate absolută, fără speranță. „Și plecând, s-a spânzurat”. Cuprins de remușcări, Iuda Își ia singur viața. El procedează pe dos decât Petru, cel care L-a renegat pe Domnul de trei ori Într-o singură noapte
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
nici un chip. Astăzi te arunc În focul veșnic. A chemat Iadul și i-a poruncit: Ia-l pe acest cap al răilor și ticăloșilor și păzește-l până când Îți voi porunci eu! Și Iadul, luându-l cu sine, s-a cufundat sub picioarele Domnului În hăul cel adânc.” Regăsim, În vrac, elementele propuse de Dionisie din Furna și Înțelegem că, ratând Întâlnirea cu Evanghelia lui Nicodim, ratăm, implicit, Întâlnirea cu una din cele mai tulburătoare icoane din tradiția creștină. Apocalipsa lui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Proza narativă este - ca, de altfel, și poezia și eseistica - eminamente meditativă. Lirice, prin autoproiecția în fabulos, prin subiectivitate în genere, piesele ce compun Cele patru anotimpuri (1977) narează aventuri cerebrale, devenind implicit moduri ale unei interogații. Într-o capelă cufundată în întuneric, ochiul descoperă, în lumina chibriturilor, roiuri de fluturi. Desenele de pe aripile fluturilor le reproduc pe cele din vitralii. Ridicați în aer, viermii înaripați execută un dans bizar, halucinant, dând un spectacol de o frumusețe perversă, demonică. După terminarea
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
unei opriri a timpului. Cel de-al treilea caz, extrem de semnificativ și specific, este autismul care, ca formă de Închidere În sine patologică, presupune o ieșire din timp. Bolnavul rupe orice fel de comunicare cu realitatea, cu experiențele lumii exterioare, cufundându-se În sine. Se poate vedea, din cazurile de mai sus, că suferințele psihomorale se raportează atât la Întindere-spațiu, cât și la durată-timp, În planul conștiinței persoanei umane. Persoana le simte și trăiește În interioritatea sa, dincolo de experiența propriu-zisă a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
HIDROCUTARE (< fr. hydrocution) - Sincopă cu pierderea cunoștinței și oprirea respirației la persoanele sensibile, în condițiile contactului brusc cu apa rece. HIDROKINETOTERAPIE (cf. gr. hydor - apă, kinetos - mobil, therapeia - tratament) - Procedură terapeutică utilizată cu preponderență în leziunile nervoase periferice; pacienții sunt cufundați în apă, la temperatura de 30-35 °C (în anumite situații, chiar și la temperaturi mai mari de 37-40 ° C), fiind așezați pe paturi special amenajate sau pe hamace, colaci, saltele de cauciuc, având grijă să-și mențină capul în afara apei
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
arborii erau luați în vârteje. Bulboana îi răsucea, rotindu-i cu rădăcinile către cer. Puhoiul năzuia la opust, așezătura se clătina iar apele făceau vârteje cu spumă. Grinzile de stejar ale stăvilarului gemeau și se îndoiau. Zarea era tulbure și, cufundat în apă, pământul se muia. Sus, în ceață, pe puntea opustului alerga un felinar cu lumină vâscoasă și puțină. Prin zvonul ploii se auzea o chemare întreruptă de vijelia care cădea în valuri. Lângă felinar apărea o umbră. Răsuna, repezită
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Înrămată a patriarhului Athenagoras și un dulap plin de costumele lui Lefty, pe care bunica mea l-a obligat să le vândă, drept pedeapsă. Cu părul pus din nou la loc sigur, sub plasă, Desdemona se plimba Încruntată prin curte, cufundată Într-o disperare prea adâncă pentru lacrimi. Cerceta fiecare obiect, suspinând sonor Înainte de a Îi pune eticheta cu prețul, și Își boscorodea bărbatul pentru că Încerca să care lucruri care erau prea grele pentru el. ― Te crezi tânăr? Lasă că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la biserică. Mătușa Zo stătea În față, ca de obicei, ca să dea un exemplu. Aristotel, Socrate și Platon purtau costumele lor de gangsteri. Cleo, adâncită În coama ei neagră, era pe cale să ațipească. Partea din spate și laturile bisericii erau cufundate În Întuneric. Icoanele străluceau din porticuri sau ridicau degete țepene În capelele scânteietoare. Sub cupolă, lumina cădea Într-o rază ca de cretă. Aerul era deja dens de la tămâie. Mișcându-se Încoace și Încolo, preoții arătau ca niște bărbați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
următoare am auzit foarfecele zăngănind pe raft. Cu un bâzâit, se porni o mașină electrică. Se Învârtea În jurul capului meu ca un roi de albine. Ed frizerul mi-a ridicat părul din nou cu pieptenele și am auzit bâzâitul aparatului cufundându-se În părul meu. ― Începem, spuse el. Țineam În continuare ochii Închiși. Dar știam că nu mai exista cale de Întoarcere. Aparatul de tuns Îmi trecea ca o greblă pe scalp. Mă țineam tare. Părul Îmi cădea În șuvițe. ― Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o pradă uluitoare. Și acum știm că acele povești sunt adevărate. Doamnelor și domnilor, Îngână Bob Presto, nu vă miroase... cumva... a pește? La această indicație regizorală, Zora, În costumul ei de cauciuc, cu solzi de paiete verzi, strălucitoare, se cufunda În bazin. Costumul Îi venea până În talie, lăsându-i pieptul și umerii goi. Zora Înota În lumina acvatică, deschizându-și ochii sub apă - ceea ce eu nu făceam - zâmbind la bărbații și femeile din cabine, cu părul lung și blond fluturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la asemenea transmutații sexuale. Dar clienții veneau la grădina noastră subacvatică În fiecare noapte și se Înghesuiau În cabine ca să ne privească. După Sirena Melanie venea Ellie și Țiparul ei Electric. Țiparul nu se vedea de la Început. Silueta care se cufunda În adâncimile de acvamarin părea să fie o fată subțirică din Hawaii, Îmbrăcată cu un costum de baie din nuferi. Înotând, Își scotea sutienul și rămânea fată. Dar când se punea În cap, Într-un grațios balet acvatic, trăgându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ură. În acel moment am Înțeles un lucru șocant. Nu puteam să devin bărbat dacă nu deveneam Bărbatul. Chiar dacă nu voiam asta. L-am rugat pe Capitolul Unsprezece să treacă prin Indian Village, pe lângă vechea noastră casă. Voiam să mă cufund În nostalgie, ca să mă liniștesc Înainte de a da ochii cu mama. Străzile erau și acum pline de copaci, dezgoliți din cauza iernii, așa că se vedea până la râul Înghețat. Mă gândeam cât de uluitor este că sunt atâtea vieți pe lume. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
noastră, dar nu era timp de așa ceva. Le trebuie somn acum. Au trecut prin multe azi și ziua de mâine promite doar să fie mai grea ca cea care se termină acum. Ultimul șef de clasă a ieșit pe ușă cufundându-se în gânduri pe măsură ce fluieratul său prindea notele unei melodii vechi. Acum, când scriu notițele astea, mi-e dor de zilele alea. Știu că s-au petrecut cu doar câteva apusuri în urmă, dar par atât de departe. Atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Nu a dat impresia că știe că sunt acolo. Pur și simplu a vorbit. S-a întors în jilțul său, încremenind în aceeași poziție în care l-am găsit și prima dată, cu capul aplecat, cu ochii ațintiți în jos, cufundat în gânduri. Părea mai bătrân acum. Mult mai bătrân. Am încercat să fac în așa fel încât drumul spre școală să fie cât mai lung posibil. Dimineața zilei de marți era minunată și aveam un presentiment că nu am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Govar George. Fals prieten. Adio, zisei într-o șoaptă. Strigătele sale necontrolate și imposibil de înțeles au continuat pe măsură ce era "ajutat" să coboare scările, ele îndepărtându-se din ce în ce mai mult, până când fuseseră curmate de o bufnitură surdă. Sala era încremenită și cufundată în liniște. Luați-i pe cei care au susținut că îl vor urma pe Govar! Să-l urmeze! Nu avem nevoie de cărămizi șubrede! Și să-i anunțați pe cei de la porți că a avut loc o schimbare ierarhică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și vor fi curând brevetate. Primele implanturi vor fi efectuate cel târziu în luna decembrie. Alte anexe vor fi atașate documentului de față. Cam atât, spuse Fernand, într-un fel dezamăgit. O liniște profundă se lăsă în conferință. Fiecare era cufundat în propriile sale gânduri. Mulți erau deja pradă deznădejdii. Dragoș, după expresia feței, încerca să-și mențină spiritul optimist, dar fără mari speranțe. Ce m-a surprins cel mai mult a fost unul din cei trei nou-veniți. Cred că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
total, dar nici nu erau stinse. Lumânări. Nu se mișcau de la fereastră la fereastră, ci doar pâlpâiau ocazional, când răsuflarea unuia era mai puternică. O ultimă desfătare înainte de razele soarelui de mâine dimineață. Mi-am terminat plimbarea. Etajul trei, deși cufundat în aceeași lumină ca tot restul școlii, era mai pustiu. Aproape pustiu. Se auzeau zgomotele îndepărtate ale celor care scoteau paturile vechi din pod. Am luat-o pe scările dintre corpurile D și E, coborând cât mai rapid la parter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vorbea. În celălalt capăt al încăperii se afla un birou masiv, negru, ce părea să fie sculptat în piatră, întrucât se vedeau câteva vinișoare albe și albastre care se strecurau asemenea unui izvor de munte pe suprafața mată. În spatele său, cufundat pe jumătate în întuneric, stătea un om înalt, îmbrăcat cu o mantie prăfuită și uzată. Din câte mi-am dat seama, era un negru. Poate că din această cauză nu l-am observat. Din cauza culorii pielii sale, care se contopea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
grijă! Încrederea și speranța se află în cele mai neașteptate locuri. Viitoarea dată când ne vom vedea, nu vei mai visa. Și astfel se termină! Fusesem învăluit în întunericul somnului, și până dimineață nu am mai visat nimic. Eram mai cufundat în gânduri decât în alte dăți. Cum adică nu voi mai visa? Era real? Peștera aia de care îmi era atât de frică chiar exista? Și cum, adică, nu va fi așa cum îmi doresc? Voi eșua în încercarea mea? Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
răsunau în împrejurările încremenite mă purtau în sus pe scări. Luminile se stinseră la ultimele două etaje. Se pare că Sergheiov renunțase la gărzile de la etajul doi. Nu se vedea nici urmă de elev din clasele mai mici. Totul era cufundat în întuneric. Doar o ușă, ici, colo, se contură într-un negru mai accentuat pe fondul închis al holului. Mă plimbam încet, fără scop, admirând noaptea și giulgiul ei tăcut. Hoinăream pe holul etajului doi gândindu-mă la diverse lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]