3,235 matches
-
la unison. Costeluș se înveseli, fiindcă a înțeles că a avea inimă înseamnă a avea viață și a mai înțeles că, dacă ai inimă mare, înseamnă că ești ca un înger. Au plecat spre casă ținându-se de mână. Înainte de culcare, băiețelul s-a rugat spunând: - Doamne, îți mulțumesc că am inimă, că am viață. Fă inima mea mai mare, ca a unui îngeraș, ca să am viață de îngeraș, să aduc numai bucurii!... Vis împlinit În sfârșit, a devenit școlar și
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
cărțile de colorat și, mai sus, cartea din care îi citește mama în fiecare seară, „Pe genunchii Lui Iisus”, o carte cu povestiri despre Iisus și cu multe imagini colorate. După ce bea o cană cu lapte cald, se pregătește de culcare, așa cum făcea în fiecare seară: își spală dinții, picioarele, apoi îmbracă pijamalele primite de la unchiul lui. Îi plac tare mult, că au desene cu îngerași. Rostește rugăciunea îngenuncheat la marginea patului, apoi se ascunde sub plapuma moale. Grozav îi place
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Ce dor mi-a fost de tine, tată!!!” Tata nu mai spune nimic. Simte că inima îl învelește cu atâta iubire și dor pe băiețelul lui minunat!... Mirosul de levănțică îi amintește lui Andrei de ceea ce a spus mama înainte de culcare. Atunci a înțeles atât de bine că, dacă-și mărturisește visul în rugăciune, acesta se va împlini. Mama se apropie de cei doi iubiți ai ei: soț și fiu. Andrei îi spune fericit: - Mami, acesta a fost un vis al
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
spuneți care din noi este pentru împăratul lui Israel?" 12. Unul din slujitorii săi a răspuns: "Nimeni, împărate, domnul meu; dar proorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rostești în odaia ta de culcare." 13. Și împăratul a zis: "Duceți-vă și vedeți unde este, ca să trimit să-l prindă." Au venit și i-au spus: "Iată că este la Dotan." 14. A trimis acolo cai, cară și o oaste puternică. Au ajuns noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
copilării când, școlar fiind, mă aflam la o serbare de sfârșit de an școlar și când una din elevele excepționale ale școlii recita cu patos artistic următoarele versuri despre luptele de la Turtucaia: „Copiii mei, copiii mei/ Când treceți seara la culcare/ Și candelele-n tremurare/ Vă ning pe creștete văpaia/ Rugați-vă și pentru cei/ Care-au căzut la Turtucaia”. Aceste versuri abia mai târziu le-am recunoscut ca fiind ale lui G. Tutoveanu. Cum fuseseră mulți priponeșteni participanți la Turtucaia
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pe Julius, care se uita la brațul tău, Cinthia adorată, În drum spre casă, În sfîrșit se terminase Încă o onomastică la verii Lastarria, neisprăviții ăștia. Și acum se Întorceau acasă, o să meargă Întîi la baie și pe urmă la culcare. Și mama la fel, ce frumoasă era stînd acolo pe canapeaua din față, Întorcîndu-se din cînd În cînd să-i privească: cîtă bătaie de cap Îi dădeau copiii ăștia doi, mereu neastîmpărați, mereu bolnavi, seara asta o să rămînă acasă, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui. Nilda le ieși Înainte spunîndu-le În gura mare și pe șleau toată povestea, dar ei n-au Înțeles din prima clipă și pînă la urmă au hotărît să lase orice hotărîre pe a doua zi. — Acum mergeți cu toții la culcare, porunci Juan Lucas. O să vedem mîine ce-i de făcut. Și a doua zi au văzut că nu era altceva de făcut decît să găsească chipul cel mai potrivit de a se descotorosi de Vilma, astfel Încît ceilalți să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
după ce terminau Inmaculado Corazón. Călugărițele au cumpărat un teren imens În capătul bulevardului Angames, erau fericite și pline de datorii. Julius spuse Încă o dată rugăciunea Ave Maria, după ce o mai spusese de douăsprezece ori, cum făcea În fiecare seară Înainte de culcare, pentru ca visul cu noul colegiu să devină realitate. Morales ar avea terenul lui de fotbal și ar putea să antreneze o echipă. Era un personaj formidabil Morales ăsta: spunea mereu yas, deschizînd o gură cît o șură și măicuțele aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Rafaelito Lastarria, care intrase pe atunci Într-a treia primară; nu-l saluta și nici nu-l Învrednicea măcar cu o privire pe vărul lui, Julius, iar Julius adăugase Încă o Ave Maria la rugăciunile pe care le spunea Înainte de culcare. Arzubiaga era alb, dar foarte oacheș, era puternic și stătea de vorbă cu toți. Nu-ți cerea să-i dai creionul și nici nu te dădea afară din echipă dacă voiai să joci cu el. Asta era partea proastă: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bine ați venit, copii și să-i anunțe că la anul aveau să se mute În noul local. Imediat după aceea le prezentă o măicuță care venise chiar atunci din Statele Unite și le ceru să spună un Ave Maria la culcare pentru ea, ca să poată suporta clima din Lima. Pe măicuța cea nouă o chema Mary Trinity și era frumoasă. Era o problemă grea pentru cei care luau lecții de pian cu Mary Agnes, fiindcă acum nu vor mai ști pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Concha avea conștiința Încărcată, Înspăimântat cum era de chinurile iadului fiindcă tocmai Îi șterpelise guma lui Del Castillo. Ceilalți, În schimb, așteptau să se ivească bunul Dumnezeu În fiecare clipă, chiar dacă cel mai firesc lucru era să apară seara Înainte de culcare, cînd se rugau În genunchi lîngă pat, pe Întuneric. Îl așteptau și chiar se gîndeau că ar fi fost grozav să vină la mine și nu la Arenas, de exemplu. Pentru prima oară Îi lăsară mai mult timp singuri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cocioabelor; se strecoară pînă acolo fotografii care vor să-i tragă În poză pe toreadorii care stau la masă alături de fete ce-și comanda rochiile la Paris, Învăluiți de acordurile muzicii. Uite că, după ce i-au trimis pe copii la culcare, sosesc În sfîrșit, Susan și Juan Lucas, Împreună cu Lester Lang al III-lea și alți cîțiva prieteni; sosesc și niște playboys, pe care chelnerii Îi Însoțesc pînă la mesele lor și se creează Încetul cu Încetul atmosfera necesară cu petreceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un inginer și o droaie de trîntori care trăiesc pe spinarea mea! Mi-e de ajuns și chiar prea mult și nu mai am nevoie să-mi spui și tu ce trebuie să fac! Acum termină repede mîncarea și la culcare imediat! Sau vrei să mă ocup personal de concedierea acestor haimanale: Albinețu și tovarășii lui?! — Darling, eu cred că Albinețu ăsta s-ar putea să fie un om periculos... Arhitectul la modă făgădui să termine casa la toamnă. Susan Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atunci eram și eu tot la Londra... — Și suedeza, darling? — Destul, Susan! Mergem. În curînd se face ora unsprezece și Julius e lihnit de foame. Sau beat... Nu, Susan! Julius, băiatul tău, băiatul cuminte care-și spune Întotdeauna rugăciunea Înainte de culcare și pe care nici unul din noi n-are chef să-l vadă În seara asta. — Celălalt, Juan Lucas, cel care era mereu beat... — Nu-l cunosc! — Păi dacă și tu erai atunci la Londra, așa cum mi-ai spus adineauri; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Întîmpla ceva, fiindcă deodată unchiul Juan Lucas se oprise și stătea sprijinit de Jaguar așteptîndu-i să ajungă mai aproape. — Ei, tinere, pentru tine seara s-a terminat, spuse, aproape provocator. Mai avea parfum Yardley pentru cîteva ore. — Mergem la culcare, Julius. — Eu credeam că unchiul Juan Lucas vrea să ne ducă la plimbare. — Darling, poți fi sigur că unchiul Juan Lucas nu vrea să ne ducă la plimbare. Aș vrea să mai beau ceva, Susan; vino cu mine... Sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lucrurile, În orice caz nu trebuia să-i spună nimic acum. Acum trebuia să-l lase pe băiat să le spună tot ce-l durea, să plîngă bine după beția pe care-o trăsese și pe urmă să meargă la culcare, după ce lua un calmant, ca să doarmă bine, timpul și o altă fată erau cea mai bună soluție, Bobby nu era prost și s-ar fi burzuluit imediat... Dar povestea se complica. Ieșea la iveală faptul că lui Bobby nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În cer !... o să-ți facă rău, dragostea mea! Asta s-a petrecut mai de mult, Chinthia, eu am continuat să stau de vorbă cu tine, dimineața, seara, cu fotografia ta noaptea, tu știi tot cînd mă uit la tine Înainte de culcare, dimineața, tu știi tot cînd mă uit la tine de cum mă trezesc, Cinthia, mămica are dreptate, de asta mi-a fost frică azi, Într-o zi Își amintesc de tine și plîng așa e lumea, eu În schimb Îți povesteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe scrin, lîngă fotografia lui Susan... O sa mă culc?, să mă culc?, să mă culc pe-o ureche, iartă-mă, Cinthia, rămîi cu bine, mămica are dreptate, să mă culc?, vezi?, tu știi tot cînd mă uit la tine Înainte de culcare... Julius a fost foarte hotărît. Curajos. A adormit cu un nod În gît, cînd se crăpa de ziuă, dar a adormit Întorcîndu-se cu spatele la scrin. Puțin mai tîrziu razele soarelui erau gata-gata să-l trezească, fiindcă Țanțoșa, cu zarva de aseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-ar fi ostenit degeaba, fiindcă pe Santiago nu-l mai interesa deloc răspunsul. — Urechilă! exclamă, pe neașteptate, zîmbitor, apropiindu-se ca să-l tragă prietenește de urechi, dar În clipa aceea parcă văzu Încă un Julius ceva mai Încolo. La culcare, spuse, cu privirea stinsă. În după-amiaza aceea, Țanțoșa era cam prost dispusă și, ca Întotdeauna, oalele s-au spart În capul lui Julius. Din fericire, se Învățase să n-o ia prea În serios și să-i spună, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o droaie de profesori, pentru toate materiile și Bobby s-a Închis ca să tocească, devenind ființa cea mai compătimită din palat. Toți Îl compătimeau văzîndu-l cum apare seara În sufragerie, epuizat și cu cîteva probleme de trigonometrie Încă nerezolvate Înainte de culcare. Între timp musafirii stăteau tot la Lima, fără ca cineva să-i Întrebe dacă o Întîrziere atît de mare n-ar fi putut avea consecințe asupra pregătirii lor universitare În Statele Unite. Santiago explică Într-o zi că, odată ajunși acolo, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că nepotul meu Clane se află în deplinătatea drepturilor sale; dar își aminti de-o vorbă de-a mamei lui: - Este un bărbat neînțelept acela care își exercită drepturile. Râse schimonosit. În acea seară, exact înainte de a se duce la culcare, Tews avu o sclipire de fină intuiție: Iar alunec pe panta suspiciunii - aceleași temeri care m-au tulburat când mă aflam pe Venus. Mă aflu sub influența atmosferei acestui palat detestabil. Personal se simțea incapabil de gânduri mârșave și accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
pudding? Mi-am amintit palatul decrepit din Toam na patriarhului, prin care umblau găini și unde vacile ajun geau în balconul patriei. „What now?“ mi-am șoptit. Trebuia s-o gonesc, s-o dau afară mă car din camera de culcare. Dar cum naiba să fac? Mă-ngrozea momentul când avea să zvâcnească brusc din pat, cu un behăit ca de apocalips în tăce rea aceea deplină. Am apucat-o până la urmă de-o ureche, și urechea mi s-a părut
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
că se află într-o stare de refugiu spiritual, că-și reîncarcă bateriile, că face tabula rasa. Mesajele din camera lui îl îndemnau în continuare să se milostivească de prosop și să salveze lumea. Așa făcu și se duse la culcare ciudat de liniștit. Se trezi revigorat. La bufetul de la micul dejun - o abundență sănătoasă de Midwest, cu trei feluri de cârnați - realiză brusc că scrisul lui n-ar fi trebuit să devină niciodată altceva decât o meditație intimă, un ritual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scutece (lucru, de altfel, perfect inutil), în vreme ce ascultam teatru radiofonic sau vedeam vreun film dintre puținele de la televiziunea română ori de la cea bulgărească. Dar cel mai bine îmi aduc aminte că atunci am reinventat, la sugestia mamei, străvechiul cântat la culcare, cântecul „de leagăn“... Nu doar rememoram cântecele pe care mi le cânta ea când eram mică, ci foloseam și tot felul de cântece pentru copii, învățate pe la cor și pe la radio : cântece ale Silviei Chicoș, cântece ale Grupului Song... Mai
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
Nu doar rememoram cântecele pe care mi le cânta ea când eram mică, ci foloseam și tot felul de cântece pentru copii, învățate pe la cor și pe la radio : cântece ale Silviei Chicoș, cântece ale Grupului Song... Mai târziu, când ritualul culcării Irinei presupunea cel puțin o oră de citit (povești/proză plus poezii, dintre cele pe care le adora până le-a învățat pe dinafară - și, în felul ăsta, până a învățat singură să citească, asociind sunetele cu literele din carte
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]