2,639 matches
-
acea rulotă și pusese întrebarea despre casa de bilete, întrebare prostească, dar cu care își atinsese scopul de a-i distrage atenția. Prima regulă, prietene, gândi ea: niciodată să nu te pui cu cineva care se pricepe la prestidigitație. În culise, primul lucru fu să ascundă ecusonul în buzunar, întâlnindu-se apoi cu un angajat mult mai amabil decât primul. Femeia fu foarte empatică atunci când Kara îi explică motivul pentru care se afla acolo: un iluzionist căutat pentru crimă lucrare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
duminica este un chin pentru tine, degeaba afară este primăvară, degeaba sună telefonul care, printr-o voce moale și caldă, te cheamă la plimbare prin parcul Herăstrău. Abia luni dimineața, șeful de raion de la Vulturul de mare, fost regizor de culise la Operetă, vine la depozit. Căciulițele de blană s-au găsit, mergeți la miliție, totul se rezolvă. Șeful de raion te invită pe la el acasă, beți vișinată, și-ți dă un sfat. Mă, băiete, dă și tu la o facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cântă arii din opere. Are o voce bună. Începe cu Lucia di Lamermoor. Se dă mare. Te invită și pentru sfârșitul săptămânii. Spune că are o surpriză. Surpriza este o mică scenă de teatru. Actorii sunt sculptați din lemn. În culise, lângă frânghiile de care se trage cortina, un omuleț care seamănă leit cu șeful de raion. Te Înnebunește că toate personajele din lemn sunt numai bărbați. -Eu am construit și teatrul, și oamenii, mă pasionează sculptura. Într-o clipă Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
acela? Așteptă să se facă liniște totală. —Dominație. Și atunci a tras din partea din față a costumului, sfâșiindu-l cu o singură mișcare și rămânând într-un combinezon din piele și o pereche de chiloți tanga cu ținte ascuțite. Din culise, i se aruncă un bici și un fel de băț din piele. Ca și cum cineva ar fi apăsat pe un buton, toate femeile din jurul nostru și-au deschis gențile de unde au scos un întreg arsenal sado-maso. Lisa și cu mine eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
râsul și aplauzele... Ajuns În punctul acesta cu gândurile, de cele mai multe ori Începea să viseze cu ochii deschiși, scăldat În lumina aurie a reflectoarelor, În care el, impecabil În ținuta de seară, era smuls pe jumătate Împotriva voinței sale din culise și dus pe scenă, printre strigătele răsunătoare ale sălii: Autorul la rampă! Autorul la rampă! Și acolo făcea, roșind, plecăciune după plecăciune. Știa deja că trebuie să comprime și să Împartă acțiunea roomanului În trei sau patru acte, cu linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de la unul la altul și strângând mâini. Avu câteva cuvinte speciale de mulțumire pentru doamna Compton, căreia Îi sărută mâna În semn de omagiu. Actorii se Împrăștiară la cabine cu zâmbete satisfăcute pe chipuri. Henry și Compton Îi urmară În culise. — Pare să fi mers foarte bine, zise primul, cu nepăsare afectată. — Bine? A fost un triumf. — Crezi? — Absolut. — Ai fost minunat, dragul meu Compton. Era sincer. Jocul directorului de trupă fusese o revelație. Nimic din ce văzuse la repetiții nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dramatică, În timp ce el Însuși rămânea În mod straniu detașat, nemișcat și neamuzat de materialul familiar. Era o senzație atât de nouă, Încât, la Început, nici nu se Încrezu În dovezile succesului. În pauza de la sfârșitul primului act, se repezi În culise și Îl acostă pe Compton. — Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi. Merge bine? — Dacă merge? Merge, veni replica Încurajatoare. Se aude musca În sală. Și, dacă te luai după primirea făcută la final, celelalte trei acte „merseseră“ la fel de bine. Balestier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și Henry, abandonând orice urmă de mândrie, se dădu peste cap pentru a „decora“ sala cu cei mai distinși prieteni. Tânărului domn Compton i se Îngădui să asiste ca o favoare specială, iar Henry Îl găsi Împreună cu tatăl său În culise, după aceea. Monty crescuse mult de cât Îl văzuse ultima dată și era Îmbrăcat elegant Într-un sacou Norfolk bleumarin, cu pantaloni asortați. Henry Îl Întrebă dacă i-a plăcut piesa. — A, da, foarte mult, răspunse băiatul. Dar cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
repede, pentru că lectura se făcu Într-o viteză sinucigașă, fără pauze. Ada Rehan ieși În fața scenei și reproduse Împiedicat micul epilog pe care Îl scrisese special pentru ea, Îi aruncă o privire Îndurerată, ca un suflet chinuit, și fugi În culise, urmată În grabă de restul trupei. Daly se apropie iute de marginea laterală a scenei și coborî greoi treptele către sală. Henry se ridică din fotoliul din primul rând și Își Încheie nasturii redingotei, așteptându-l. — Ei, domnule James? zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca dramaturg. Subestimase (deși nu ar fi trebuit, dată fiind experiența pe care o avea deja) Întârzierile cronice, frustrările endemice, multitudinea obstacolelor neprevăzute care păreau să Însoțească orice efort dramatic. Întregul an 1894 trecuse cu Guy Domville așteptând nerăbdător În culisele Teatrului St James „să iasă“, pe când Doamna Tanqueray Își Încheia lungul șir de reprezentații, numai pentru a fi urmată de un șir aproape la fel de lung cu Impostorii lui Jones. Succesul acesteia de pe urmă fusese cu atât mai chinuitor cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Însă suficient de amuzantă pentru a servi scopului propus, anume acela de a-i distrage atenția. La sfârșit, sau chiar mai Înainte, dacă era necesar, va porni pe jos spre St James pentru a ajunge la timp ca să vadă din culise actorii răspunzând aplauzelor și, dacă primirea o cerea, să iasă el Însuși pentru o reverență. Aceasta avea să fie pe la unsprezece. Dumnezeule mare! Mai avea aproape o zi Întreagă până a putea scăpa de suspans, Într-un fel sau altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tine, Bob, spuse Alexander Într-un târziu. Nici o vorbă trupei și, orice ar fi, nu-i pomeni nimic domnului James. E și-așa un pachet de nervi. — N-o să fie aici astă-seară, zise Shone. Mi-a spus că vine În culise la sfârșit. — Și cum o să-și treacă timpul? Zicea că se duce să vadă Soțul ideal. — Serios? Alexander era intrigat, pentru că spera să Îl poată convinge pe Oscar Wilde să scrie o piesă nouă pentru St James, ca urmare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
grozav!? Îi spuse Florence Bell la ureche, bătând energic din palme. — Grozav, aprobă Elizabeth. Ce păcat că Henry nu e aici, să vadă. — Și să audă aplauzele! — Bravo, draga mea, Îi murmură Alexander lui Marion Terry, În timp ce aceasta pătrundea În culise. — A ieșit bine, Alec? Întrebă ea. Figura de pe verandă? — A ieșit perfect, Îi răspunse el. Și ei, și restul membrilor distribuției se Împrăștiară la cabine, schimbând zâmbete mulțumite, dar nici un alt cuvânt. Toți știau că actul mersese bine, dar Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
public, trecând peste reflectoare și curpinzându-i picioarele. Ieși din scenă (pentru a-i Îngădui lui George Round să Încerce să o convingă pe Mary să fugă cu el) și o găsi pe dna Saker reprimându-și cu greu istericalele În culise. — Dați-mi sărurile! se răsti el. Într-un minut trebuie să iasă iar pe scenă. Închise ochii și inspiră adânc, Încercând să se calmeze el Însuși pentru intrarea următoare. „Îți urez din inimă un eșec total diseară.“ Pericolul ca blestemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a lua parte la ea.] Pătrunse În teatru pe la intrarea actorilor, făcând un semn cu capul portarului și, cunoscând de-acum geografia, Își găsi drumul pe coridoarele slab luminate, mirosind vag a gaz și a canalizare, care duceau către zona culiselor. Ajunsese la mustață. Apropiindu-se, auzi vocea lui Marion Terry rostind penultima replică: „A fost un vis, dar visul s-a sfârșit!“. Ajunse În dreptul unui grup de actori, Esmond, Evelyn Millard și Irene Vanbrugh, În costumele lui Round, Mary și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să sune ca și cum ar fi spus „Să fii blondă cu el“, și „Fii bun cu ea“, lui Herbert Waring. Se opri În prag, mai spuse o dată „Fii bun cu ea“ și Închise Încet ușa. O clipă mai târziu, apăru În culise, pe partea cealaltă, ștergându-și transpirația de pe frunte cu batista. Pe deasupra scenei unde ceilalți doi actori schimbau ultimele replici - „Doamnă Peverel... voi nădăjdui“ „Așteaptă!“ - Îl zări pe Henry și Îi aruncă o privire pe care acesta nu reuși să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lojă ai cărei ocupanți - i se păru că recunoaște familia Burne-Jones - aplaudau viguros. Când dna Saker Își făcu reverența În fața scenei, cu penele negre vălurindu-se, o parte a auditoriului păru să Înceapă un cântec, iar ea ieși În fugă spre culise, palidă ca moartea, trecând pe lângă Henry fără o privire sau un cuvânt de salut. Ce se petrecea? Căută În jur pe cineva ca să Întrebe, dar În apropiere nu se afla nimeni căruia să Îi poată atrage atenția. Cortina coborî din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de prietenii lui Henry aflați În loje și staluri, dar cele două grupuri aveau motive complet diferite pentru a dori să Îl scoată la vedere. Aplauzele continuau. Strigătele sacadate deveniră mai insistente. Îl văzu pe Alexander șovăind, aruncând priviri spre culise. Cu siguranță că nu va face prostia de a-l expune pe Henry În fața unui public atât de divizat și de volatil, după un spectacol atât de nefericit și de plin de ratări!?] Îl văzu pe Alexander făcându-i semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-l expune pe Henry În fața unui public atât de divizat și de volatil, după un spectacol atât de nefericit și de plin de ratări!?] Îl văzu pe Alexander făcându-i semn și Îndreptându-se din doi sau trei pași spre culise, cu mâna Întinsă și un surâs de Încurajare pe chip. Inspiră adânc, Îndreptându-și umerii, și păși În lumina orbitoare a reflectoarelor. Alexander Îi strânse mâna și Îl trase spre centrul scenei și, În timp ce se Întorcea cu fața către public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de două sau trei minute, dar prietenilor li se păru că Henry James stătea de un ceas acolo, asediat de salva de zgomote, până când, ridicând din umeri cu un fel de resemnare, se răsuci pe călcâie și se refugie În culise, urmat cuminte de Alexander. Galeria continuă să huiduie, stalurile continuară să aplaude. Philip Burne-Jones se ridică În picioare În lojă, bătând din palme ostentativ În direcția etajelor superioare și stârnind un nou val de huiduieli și fluierături. Arnold Bennett stenografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aplaude. Philip Burne-Jones se ridică În picioare În lojă, bătând din palme ostentativ În direcția etajelor superioare și stârnind un nou val de huiduieli și fluierături. Arnold Bennett stenografie În carnet: „O bătălie Între duri și puri“. Se năpusti spre culise, șocat, amețit de zgomot și năucit de lumina reflectoarelor. Se Împiedică de o mobilă din recuzita piesei și rămase locului, neștiind Încotro să o apuce, ce să facă, iar Alexander Îl ajunse din urmă. — Îmi pare rău, Henry, murmură el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Nesemnată, bineînțeles. — Ce?? Cine a putut... — N-am idee. Vreun dușman, evident. Întoarse capul odată cu noul val de zgomote venit dinspre public. — Trebuie să-i pun capăt. Scuză-mă. Se Întoarse pe scenă, În vreme ce Henry se retrăgea mai adânc În culise. [Alexander ieși În lumina reflectoarelor, În centrul scenei și ridică mâna Într-un gest de dezaprobare. Huiduielile Încetară și rămase doar sunetul aplauzelor, din toate colțurile sălii, și strigăte: — Discurs! Discurs! Actorul făcu semn că vrea să răspundă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scrisorile, telegramele și discuțiile nenumărate, speranțele trezite, ucise și trezite iar, care Îi umpluseră cinci ani, pentru ca, În cele din urmă, să nu ducă nicăieri. Câtă vanitate! Ce risipă! Replica pe care o rostea Marion Terry În timp ce el pătrundea În culise părea să rezume Întreaga lui carieră de dramaturg: „A fost un vis, dar visul s-a sfârșit!“ Din cerul Întunecat Începu să curgă o ploaie subțire și rece. Lămpile de gaz se Înșirau Înaintea lui pe un Piccadilly aproape pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Sala era aproape plină și, la sfârșit, actorii primiră aplauze calde, ieșind de mai multe multe ori la rampă. Se amestecă În mulțimea de pe trepte și din foaier, auzind mai multe comentarii pozitive la adresa piesei. După aceea, se duse În culise și vorbi cu Alexander, care Îi spuse că fusese „o sală bănoasă“, adică se dăduseră puține bilete de favoare, și Îi Înmână vreo două cronici, de Archer În World și Clement Scott În Telegraph, mult mai bune decât cea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe măsură ce se limpezea tabloul general, era că Alexander Îl trădase chemându-l să iasă la rampă, tot așa cum Iuda Îl trădase pe Iisus prin sărutul din Grădinile Ghetsimani. Imaginea actorului care Îi zâmbea făcându-i semn să iasă din Întunericul culiselor la lumina amețitoare a reflectoarelor Îi era la fel de vie ca și când s-ar fi Întâmplat ieri, doar că acum zâmbetul Îi părea vulpesc. Fusese pe deplin conștient că, În ciuda aplauzelor prietenești de pe locurile mai scumpe, spectacolul mersese prost În ultimele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]