2,188 matches
-
erau furnizate informații destul de precise Londra și Paris se străduiau să antreneze țara în război de partea lor și îmi comunicau ce anume era susceptibil să-l impresioneze pe regele Constantin, pe care îl știau de partea Germaniei, și în calitate de cumnat al Kaiserului, și ca feldmareșal german, convins de forța militară și de victoria Germaniei. Suveranul, în pofida germanofiliei sale, era un patriot pătruns, ca toți grecii, de "Marea Idee" realizarea visului național al unei Grecii stăpîne pe Constantinopol. Zvonurile despre un
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
săptămîni punea capăt misiunii mele în Franța printr-o disponibilizare ce urma să dureze patru ani, dîndu-mi măsura exactă a ostilității sale față de mine. Cît privește înțelegerea tuturor motivelor, era și mai greu. Mai tîrziu, o publicație a Generalului Rosetti, cumnatul său și nepotul meu, îmi aducea la cunoștință că domnul Brătianu, în anturajul partizanilor săi, mă acuza de "politică personală", imputație a cărei formulare vagă nu-mi permite să o discut și pe care o înregistrez, în fond, ca pe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Mitilineu, întorcîndu-se de la Viena, coborînd din vagonul de dormit, a aflat de la prefectul de poliție că nu mai era ministru. Regele Ferdinand îl alegea pe administratorul domeniilor coroanei, prințul Știrbei, ca președinte al unui guvern de tranziție. Prințul Știrbei era cumnatul domnului Brătianu 211, iar opinia publică și mediile politice înțeleseră fără prea mare efort cum stătea situația și care urma să fie guvernul. Noul președinte al consiliului era titularul Afacerilor Externe. Eram rude. Înnoindu-mi delegarea ca secretar general, Știrbei
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
urma să fie guvernul. Noul președinte al consiliului era titularul Afacerilor Externe. Eram rude. Înnoindu-mi delegarea ca secretar general, Știrbei îmi mărturisea că se afla în acest post doar pentru 30 de zile, înainte de a lăsa totul în mîinile cumnatului său. Cunoscînd sentimentele acestuia față de mine, îmi oferea un post în străinătate, asigurîndu-mă că mă ferea de o eventuală dojană din partea domnului Brătianu. Folosindu-mă de faptul că, grație legii statutului funcționarului mă aflam la adăpost de orice încercare, a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Externe și că, prin urmare, nu voi mai fi nimic în ziua în care va apărea la palatul Sturza noul titular al departamentului. Și astfel, într-o dimineață, în fața funcționarilor adunați în marea sală de recepție, Știrbei a trecut puterea cumnatului său, succesorul la post, iar eu, la rîndul meu, i-am prezentat domnului Brătianu raportul asupra situației Departamentului și ultimele depeșe sosite în cursul nopții. Mi s-a spus, mai tîrziu, că președintele spera să fac vreun gest care să
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
un teren de revendicări generale și recriminări nesfîrșite. Că palatul Chigi nu se străduia să pună surdină acestei orchestrări organizate, aveam dovezi zilnice. România, partener al Iugoslaviei în Mica Antantă, era aliată cu Italia. Regele Carol și regele Alexandru erau cumnați și se știa că în fiecare dimineață vorbeau la telefon, schimbînd îndelung opinii politice în care suveranul iugoslav aducea nota sa de bun simț și de moderație luminată. Ar fi fost normal așadar ca reprezentantul României la Roma să fie
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
voința Italiei fasciste, tratatul de prietenie și alianță, atît de nepotrivit încheiat de mareșalul Averescu, era denunțat și devenea caduc. Revenirea la București, prin Belgrad, a fost pentru mine o ocazie de a-l cunoaște pe regele Alexandru al Iugoslaviei, cumnatul regelui Carol. Primirea pe care suveranul a binevoit să mi-o facă, mergînd pînă la a-mi vorbi cu tact și imparțialitate despre calitățile regelui Sașa Obrenovici 243 (despre care știa că eram înrudit prin mama sa), mi-a produs
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
al II-lea, născută principesă de Hessa. Considerat omul Rusiei, a fost detronat de o lovitură de Stat (1887) și înlocuit cu Ferdinand candidatul Austriei și al Germaniei. Tatăl lui Alexandru și-a pierdut rangul, căsătorindu-se cu o burgheză. Cumnatul său, țarul, i-a cumpărat titlul de principe (Battenberg este numele unei suburbii a Dormstadt-ului, capitala Hessei). Căsătorit cu o fiică a Reginei Victoria a Angliei, fratele lui Alexandru a devenit ofițer britanic și și-a tradus numele în Mountbatten
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
semnalată și prezența unor halucinații induse, dar acest indiciu nu contravine diagnosticului. S-ar mai distinge și memoria delirantă (delusional memory), ilustrată (Mullen 1997: 29) cu situația unei paciente care "își amintește deodată că a fost siluită de fratele și cumnatul său, cu câteva săptămâni înainte, în toiul unei întruniri de familie. Nimic nu sugerează însă că evenimentul ar fi avut loc, iar ea este foarte surprinsă că toți ceilalți continuă să se comporte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pe lună, firește. La - pardon - veceurile multor hoteluri ale îmbogățiților din fotbal se regăsesc aceleași accesorii sanitare ca și la sediile ultramoderne ale instituțiilor în care lucrează. Iar afacerile firește că nu sînt ale lor, ci ale unor prieteni, veri, cumnați, soacre și așa mai departe. Slavă Domnului că oamenii de fotbal nu sînt funcționari publici! Dacă ar fi, zilele acestea ar trebui să completeze declarații de avere în care să treacă tot, de la alocația copiilor la dobînda depozitelor din bănci
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
astuzie di Bertoldo de Giulio Cesare Croce. A lui Iliodor istorie ethiopicească s-a tradus în a doua jumătate a secolului XVIII, de când avem și traducerea Halimalei (Aravicon Mithologicon), Varlaam și Ioasaf a fost tradus din slavonă de Udriște Năsturel, cumnat al lui Matei Basarab. S-au tălmăcit și Archirie și Anadan, Sindipa. O Odisia lui Omir se găsește într-o copie de la finele secolului XVIII, o Istorie a lui Irodot e din veacul XVII. Vestita Hristoitie, manual de bună creștere
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pus adică în niște condițiuni politice tragice, în care e nevoie de simulație și mai ales de răbdare și de înfrînare a mândriei. Vlai-cu-vodă este, prin mama sa vitregă Clara, vasalul regelui Ludovic. Domnul ar rupe jugul, dar sora și cumnatul său sunt ostateci la crai. Jucând umilința, el izbutește să recapete rudele zălogite, cu riscul, inerent oricărei dibăcii, de a fi suspect tuturor, boierilor, familiei, Clarei. Cu mari suferințe morale, după ce jucase pe ascultătorul de Doamna Clara, față de boieri, spre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acum la ham iepușoarele mele pentru tine” dar, după ce au savurat un pepene verde, dulce și gustos, i-a dus la gară. La prima ocazie de întâlnire cu frații ei, le-a istorisit dialogul, dar pentru a face haz de „cumnatul Cristache” a înlocuit cuvântul „iepușoarele „ cu cel de „iepuțele” și astfel propoziția rostită de tata suna așa : -Păi, da o să-mi pun eu acum la ham epuțele mele pentru tine. Istețimea lui tanti Florica de a schimonosi expresiile altora, era
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
din diferite părți ale cetății și am ales dintr-una din camerele dezgropate și care a ars în cursul asediului, pentru care motiv bulgării de pământ sunt roșii, simbolizând sângele vărsat acolo din belșug. Acest fort a fost comandat de cumnatul lui Decebal și căderea lui în mâinile romanilor a dislocat sistemul de apărare al Sarmisegetuzei care apoi a căzut definitiv.” Ion Moța, Corneliu Georgescu Ce spune istoria despre lupta lui Decebal (Istoria Românilor de Floru, pag. 38-39)? „Disperarea și furia
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
frate, bine că ați venit, că am auzit de decret”... și-așa mai departe. Și zice: „Știi că sora s-a căsătorit?”. Zic: „Nu știu”. Zice: „Uite, ăla e bărbatu-său”. Și când vine ăla, mă prezintă, zice: „Ăsta e cumnatul tău”. Și m-a dus cu el acasă la... cumnatu-meu, la soră-mea. Și ea tot ieșea din curte să vadă dacă vine bărbatu-său, și la un moment dat vede că vine cu cineva. Intră-n curte... și vine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ați căsătorit? În 1953. După ce, În ’51, m-am eliberat și doi ani am făcut armata. Și m-am angajat acolo, la Hunedoara, În construcții, și am lucrat până În 1959. Atunci am fost din nou arestat, cu socrul și cu cumnatul, cu care locuisem Împreună... Mă mutasem În casa mea cu socrul, prin urmare și cu cumnatul, cu un preot din oraș cu fiu-su’ și ginere-su’, toți trei foști deținuți politici, și cu șeful socrului meu, de la uzină, care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și m-am angajat acolo, la Hunedoara, În construcții, și am lucrat până În 1959. Atunci am fost din nou arestat, cu socrul și cu cumnatul, cu care locuisem Împreună... Mă mutasem În casa mea cu socrul, prin urmare și cu cumnatul, cu un preot din oraș cu fiu-su’ și ginere-su’, toți trei foști deținuți politici, și cu șeful socrului meu, de la uzină, care și el mai fusese arestat. Era În vremea când armata sovietică s-a retras din țară
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
frați. Mama era cu mine și mi-a spus: „Dacă nu eram cu tine, mă spânzuram sau Înnebuneam”. În fond, mai era cineva În libertate? Nu. Au Încuiat ușa și-au plecat. Și porcii au rămas... Mă rog, a venit cumnatul mamei mele și a luat găinile, porcii. Pe mama au urcat-o-n mașină, au Încuiat ușa și-au dus-o la București. Pe mine nu, eu numai În Arad am fost anchetată... Și ce era mai greu era că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
58, și trebuiau să găsească un motiv de exmatriculare. Și pe cei care au scris că au făcut pușcărie i-au lăsat să termine, și pe cei care n-au scris i-au exmatriculat. Așa s-a Întâmplat. Dar pe cumnatul meu, nu mai țin minte exact, dar, deși cred că a scris, știu că era student la Medicină..., și o trebuit să treacă vreo patru ani ca să se poate reînscrie din nou la facultate. Cumnatul meu a fost coleg cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
s-a Întâmplat. Dar pe cumnatul meu, nu mai țin minte exact, dar, deși cred că a scris, știu că era student la Medicină..., și o trebuit să treacă vreo patru ani ca să se poate reînscrie din nou la facultate. Cumnatul meu a fost coleg cu Septimiu Râmboiu, Dumnezeu să-l ierte, c-o murit... Mai țin legătura cu sora lui pe internet acuma... Și Râmboiu, bineînțeles, clujean fiind, și era și foarte bun..., l-a chemat decanul și i-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că urma să fie arestat, și de-aia trebuie să plece neapărat din țară. Și așa a și făcut, a plecat din țară, prin Iugoslavia, că era singurul loc pe unde se putea pleca. Pentru asta l-a ajutat un cumnat, c-aveam o soră la Timișoara. El a luat legătura cu niște țărani care ajutau la trecerea frontierei și așa a reușit să treacă. Noi nu știam sigur dacă o reuși sau dacă nu cumva a fost Împușcat În timpul trecerii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
erau foarte căutați acolo În sat și la părinți... Și vecinii mei spuneau cum urmăreau casa părinților și-a surorilor, a fraților, și am spus să aibă grijă pentru că nu-i bine aici, unde se știe că are soră și cumnați, că aici vor fi primele locuri unde vor fi căutați... Și-atuncea s-au hotărât să plece la Gavril Pop, la Pir. El nu mai avea părinți, decât o soră la Timișoara, dar avea ceva familie prietenă, și vroiau să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aceea m-am refăcut puțin și așa s-o terminat Închisoarea. Povestiți-mi, vă rog, momentul eliberării... Am ajuns acasă... nu vă spun ce surpriză am avut. Cei de-acasă s-o-nțeles, două surori de-a mele cu-n cumnat și cu fratele meu medic, care ajunsese la Oradea Între timp. Și toți m-o așteptat la poarta Închisorii... Dar nu chiar În față, da’ acolo era un parc, și-acolo pe o bancă s-o așezat săracii și mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el o vrut să mă Îmbrățișeze, și io zic: „Nu, stai până după colț, să nu ne vadă”... Că sergentul Între timp stătuse În loc, să vadă dacă merg cum mi-o explicat el. Mi-o fost frică să-mi sărut cumnatul, că ăla se uita... Apoi, când am ajuns după colț, ne-am sărutat și-apoi mi-o tot spus: „Ce groază o trebuit să bage În voi, că ți-o fost frică și să mă saluți”... Sora mea și cumnată
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Cât m-o ținut gura, așa am strigat de tare, că nu m-am așteptat. „Nu-i nimic”, zice către mine, „lasă că Îți dau eu ceva medicamente.” „Domnu’ doctor, e bai, că Îmi trăbă niște țigări. Am aici niște cumnați.” „Pe cine?” „Pe Pop Victor, pă Pop Virgil, pă Tămăior.” „Bine, Îți aduc eu țigări când ți-oi aduce și medicamentele.” Mă gândeam că astea Îs vorbe de popă bat... Cum mi-o da el țigările cu gardianul lângă el
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]