2,938 matches
-
desmierdat îmi pare chipul ei -/ [...] Îi atârna cosița peste spate,/ Bălaie, cam un cot și jumătate./ și prin grădină, dis de dimineață/ Plimbându-se în voie la verdeață,/ Ea flori din cele albe își adună/ și roșii, ca să aibă de cunună,/ Cântând frumos ca îngerii din cer.”744 Nu are doar atributele gingășiei și purității, la fel ca florile primăvăratice pe care le adună, ci rivalizează cu ele în frumusețe. Poemul încearcă să ne înfățișeze 2descrierea unei femei ideale, dar sfârșește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poate, din totdeauna, să fie o fată demnă de respect: „Fecioara despre care zic, n-avea/ Nevoie s-o păzească nimeni;/ și-n viața ei puteau citi ca n carte/ Fecioarele cum trebui’ să se poarte,/ Căci neprihanei ea era cunună/ și cumpătată se arăta și bună./ Erau deopotrivă lăudate/ Frumusețea ca și marea-i bunătate,/ De toți, în țara toată, fără numa’/ De cei pizmași”842. Rolul donnei angelicata este acela de a fermeca, de a atrage asupra ei toată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
femeii trebuia să fie pe măsura calităților dezvăluite până acum: „vorba mângâioasă”, „dreapta judecată”, „măiastră-n elocință”660. Frumusețea nu uită niciodată să fie dublată de inteligență: „și mai avea, spun sus și tare,/ O minte a-tot cuprinzătoare”661. Cununa însușirilor este reprezentată de un spirit al dreptății („Era nsetată de dreptate,/ Nicicând făcând vreo strâmbătate”662), de o bunătate nemărginită, de o modestie și o cumpătare demne de o adevărată sfântă. Întruchipare a binelui, personajul feminin nu poate accepta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
apariția sa serafică, o donna angelicata, oferind protecție, călăuzind pașii condamnatului, izbăvind de orice învinuire sau pedeapsă: „Amor, ducând de mână o domniță/ În verde strai ca frunzele de viță./ Purta-n rezil de aur păru-i moale/ și o cunună dalbă de petale/ Deasupra sa; mă juruiesc curat/ Pe-o lume că părea de-adevărat/ Aidoma la chip c-o mărgărită/ Jur împrejur cu alb chenăruită./ Era cununa de mărgăritar/ Din orient, dintr-unul singur, rar;/ și astfel verdele și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
desmierdat îmi pare chipul ei -/ [...] Îi atârna cosița peste spate,/ Bălaie, cam un cot și jumătate./ și prin grădină, dis de dimineață/ Plimbându-se în voie la verdeață,/ Ea flori din cele albe își adună/ și roșii, ca să aibă de cunună,/ Cântând frumos ca îngerii din cer.”744 Nu are doar atributele gingășiei și purității, la fel ca florile primăvăratice pe care le adună, ci rivalizează cu ele în frumusețe. Poemul încearcă să ne înfățișeze 2descrierea unei femei ideale, dar sfârșește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
poate, din totdeauna, să fie o fată demnă de respect: „Fecioara despre care zic, n-avea/ Nevoie s-o păzească nimeni;/ și-n viața ei puteau citi ca n carte/ Fecioarele cum trebui’ să se poarte,/ Căci neprihanei ea era cunună/ și cumpătată se arăta și bună./ Erau deopotrivă lăudate/ Frumusețea ca și marea-i bunătate,/ De toți, în țara toată, fără numa’/ De cei pizmași”842. Rolul donnei angelicata este acela de a fermeca, de a atrage asupra ei toată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
rădăcini de diferite specii de spini și ciulini: spin, scai, pălămidă, armirai sălbatic, crăpușnic, colțul lupului, crostoval, captalan, mlece. Pe alocuri, țăranii credeau că "racul" poate fi vindecat prin ceaiuri făcute din ciulini asemănători spinilor cu care s-a făcut cununa pusă pe capul lui Isus, În drumul spre GOLGOTA, locul răstignirii sale. Oblojeli pe răni cu fierturi din rugi de bostan, de castravete, de frunze de oleandru, amestecate cu untdelemn sau cu rădăcini din plantele rac, răcoaică ori răcușor. În
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
de frumoasă, Încât o voi transcrie În Întregime: Azi iarna vrajbei noastre s-a schimbat, Prin soarele lui York, În toi de vară; Iar norii toți, ce casa ne-o striveau, Sunt Îngropați În sânu-adânc al mării. Purtăm pe frunți cununi de biruință; Din ciunte arme am făcut trofeu; Din aspre trâmbiți, vesele taifasuri; Din marș războinic, pași suavi de danț. Brăzdatul Marte chipul și-l descruntă, Și-acum, În loc să sperie vrăjmașii, Încălecat pe cai Împlătoșați, El dănțuie-n iatacuri de domnițe
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Mânjoală”, de I.L. Caragiale), sunt reproduse poezii de Mihai Eminescu („Adio”, 15 iulie 1935), colaborări ale lui G.Tutoveanu (sonetul „Mărire vouă” la 15 aprilie 1935), undes citate virtuțile ostășești ale țărănimii: „Și v-au căzut din cer, la Mărășești, Cununi de foc pe-armură și pe căști, Și-adânci puteri să ncepeți viață nouă." Simpatia lui George Tutoveanu pentru activitatea celor de la ziarul „Înainte” și pentru cititorii cărora era destinată foaia, rezultă și din scrisoarea adresată de poet lui P.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
foii erau semnate de George Turculeț, Mircea Tăzlăoanu, Coca Andronache, Dumitru Butuc, ing. Emil Tăbuș, Natalia Lefter, Maricel Voiculescu, Dumitru Dumitrașcu, Constanța Moruzi. Zița A. Mironașu semna poezia „La aniversare", iar tehnicianul Emil Iovu „Inscripție 25": „Din flori am împletit cunună,/ S-o așezăm pe fruntea ta,/ Și vom petrece împreună, / Cu tine, azi, fabrica mea". „Din cronica marilor realizări" și „Fișe pentru o monografie" dădeau în rezumat ceea ce însemnase în 25 de ani fabrica de rulmenți pentru oamenii ei, pentru
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
putem ascunde. Așa încât nu te poți lăuda că, tăindu-mi limba, faci cu neputință mărturisirea laudei. Destul L-am lăudat până acum pe Domnul prin cuvânt<footnote Din cuvintele unuia dintre cei șapte fii ai preotului Eleazar, ce au primit cununa muceniciei - n. n. footnote>; de acum încolo să-L lăudăm prin suferință<footnote Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Iacob și despre viața cea fericită, cartea a doua, 50, Traducerea opurilor a fost realizată de Pr. Prof. Teodor Bodogae, Pr. Prof. Nicolae
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
pierzanie, neprimind o cinste care este mama necinstei veșnice. Li se dădeau averi trecătoare și o slavă care iute se veștejește. Erau făcuți cunoscuți împăratului pământesc, ca să fie înstrăinați de adevăratul Împărat. De aceea ei doreau doar un singur dar: cununa dreptății. O singură slavă râvneau: slava din Împărăția cerurilor. Erau dornici suntem să capete cinstea cea de sus și de chinul din iad se înfricoșau. „Focul de acolo ne îngrozește; acesta, cu care voi ne amenințaȚi, este prietenul nostru, că
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Să nu-mi invidiați cumva fericita mea nădejde! Cu cât veți prelungi chinurile, cu atât îmi veți prilejui o răsplată mai mare! Am o înțelegere cu Stăpânul: în locul rănilor de pe trup, îmi va înflori la înviere haină luminoasă; în locul necinstirii, cununile; în locul închisorii, raiul; în locul osândirii cu făcătorii de rele, traiul cu îngerii. Semănați mult în trupul meu, ca să secer de mai multe ori pe atâta!»”<footnote Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XVIII-a, V, în col
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
mucenici, căci „ei priveau la bunătățile cele viitoare și aveau ochii ațintiți la împărțitorul de răsplăți. Iată, Fericitul Ștefan nu vedea ploaia de pietre, pentru că se uita la Hristos cu ochii credinței (Fap. 7, 55-58); în loc de pietre, număra răsplățile și cununile”<footnote Idem, Cuvânt la Sfinții Mucenici, I, în vol. cit., p. 450. footnote>. Așa au dat mărturie grăitoare și cei patruzeci de mucenici care se încurajau unul pe altul și ziceau acestea: „«Aspră-i iarna, dar dulce-i paradisul! Dureros
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
un sens și este mântuitoare, apoi înalță smerite și calde rugăciuni către Dumnezeu, mulțumindu-I, căci suferința de acum - o adevărată dovadă a milei și iubirii divine - le este celor încărcați de păcate purificatoare de suflet, iar drepților aducătoare de cununi veșnice. Diac. Dr. Liviu PETCU - Asistent cercetător științific, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași.
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
distinge între realitatea vieții lui terestre și splendidele scene marine din tablourile pe care le șterge de praf91. De asemenea, Yourcenar a pus în ordine antologia celor 100 de poeți antici pe care Gallimard o va publica curând sub titlul Cununa și Lira. Și între 1979 și 1981 a lucrat la o carte scurtă dar scânteietor de incisivă despre Yukio Mishima, o operă tot atât de remarcabilă ca Un om obscur. Povestea visului a lui Yourcenar este o reevaluare iscusită a vieții și
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Gallimard, 1958). Fleuve profunde, sombre rivière [Fluviu adânc, râu întunecat] (Paris, Gallimard, 1964); cântece de jale afro-americane. Flexner, Hortense, Poèmes [Poeme] (Paris, Gallimard, 1969). Baldwin, James, Le Coin des "Amen" [Colțul Amen] (Paris, Gallimard, 1983). La Couronne et la Lyre [Cununa și Lira] (Paris, Gallimard, 1983). Mishima, Yukio, Cinq N( modernes de Yukio Mishima [Cinci piese moderne no], în colaborare cu Jun Shiragi (Paris, Gallimard, 1948). Bleus et Gospels (Paris, Gallimard, 1984). 6. INTERVIURI A. Cărți Rosbo, Patrick de, Entretiens radiophoniques
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
zile, după care avea să fie condus de sacerdotul lui Isis spre interiorul templului ei, trecând pragul morții, înaintează printre toate elementele, adorând soarele și divinitățile. Îmbrăcat cu o mantie a cerului, albăstrie, având o făclie în mâini și o cunună pe cap, este prezentat comunității ca o imagine a divinității solare și sărbătorea ziua în care se renăscuse la o nouă viață. În fața simulacrului zeiței, recita o rugăciune entuziastă de mulțumire, prin care își asuma obligația de a păstra în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
privește Africa septentrională, ambient agitat continuu din punct de vedere politic, părerile par să fie discordante, dată fiind și mărturia lui Tertulian. În Legio III Augusta un miles creștin a încălcat disciplina militară refuzând să-și pună pe cap o cunună de lauri, fiind dezaprobat de ceilalți soldați creștini plini de teamă pentru tam bonam et longam pacem. Este foarte important de ținut cont că această atitudine nu reflectă o atitudine montanistă din partea acelui miles, întrucât un anumit rigorism nu aparținea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
legate de cultul imperial. Cu acest prilej, laudă comportamentul unui soldat creștin care, singur printre atâția confrați de aceiași credință, se pare că și-ar fi mărturisit originea creștină prin atitudinea (disciplina) transparentă de a refuza să poarte pe cap cununa de lauri. Motivațiile contrare contestării purtării coroanei deși ne vorbesc despre refuzul idolatriei, nu constituie o exclusivitate a apologetului cartaginez, indicând opinia comună, desemnează în fapt patrimoniul întregii Biserici. Deși De corona ar prezenta aparent unele trăsături de tip montanist
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
De corona ar prezenta aparent unele trăsături de tip montanist, în realitate asistăm la o luare de atitudine împotriva compromisului întreprins de unii soldați creștini față de cultul imperial prin acceptarea anumitor criterii ceremoniale de cult imperial sau mithraic prin purtarea cununii în mână. Acest ultim aspect de trăda, în opinia sa, o anumită relaxare spirituală, încurajată și de o pace bună și îndelungă. În timpul dinastiei Severilor (193-238) condițiile economice ale soldaților ajunseseră la un nivel optimal și atrăgeau numeroase persoane. Nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cedat în fața presiunii, pentru a evita întemnițarea și anchetele repetate. Guvernatorii nu căutau să facă martiri, ci lapși sau apostați, renegați. Creștinii care s-au împotrivit au pătimit confiscări, exil, tortură, închisoare și moarte. Unii s-au precipitat să obțină cununa mărturisitorului sau a martirului. Alții, evitând toate acestea, au obținut certificatul cu bani sau prin falsificare. Cei care au oferit sacrificii, răspunzând dispoziției imperiale, au fost excomunicați. După moartea lui Decius în 251, persecuția a fost continuată pentru pedepsirea creștinilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să le situăm pe același plan. Atitudinea lui Tertulian s-a schimbat o dată cu cea a adeziunii sale la creștinism. Atât fragmentul din Apologeticum care afirmă și laudă prezența creștină din armata romană, cât și polemica opusă acesteia din De corona (Cununa soldatului), care ne mărturisesc doar existența soldaților creștini în trupele romane. La un moment dat și în chip neobișnuit, un soldat creștin a ajuns la concluzia că serviciul militar era în contradicție cu calitatea sa de creștin, datorită anumitor atitudini
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
privească veșnica lui plecare, ca un rămas bun, lumea privind în față înseși mărirea morții, să cug ete... Sicriul era atunci din scânduri albe, fără v reo c ăptușeală, fără nici o podoabă, fără flori și fără coroane - căci flori și cununi erau faptele bune ale mortului; iar în sicriul care se vedea de data aceasta, descoperit, după vechiul obicei al creștinilor, era o ființă slabă, uscată, galbenă ca ceara, îmbrăcată cu un suman, încinsă cu o funie, cu pic ioarele goale
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
prezintă un ingenios amestec dintre ideile și frazele din Pătimire și numeroase elemente adăugate, izvorâte din tradiție, alternate cu lungi texte din Sfintele Evanghelii. Ultimul paragraf al textului sfânt se dovedește a fi reprodus întocmai după textul „Pătimirii”: „Au primit cununa de martiri, Sfinții și atleții lui Hristos în cetatea almiridensilor, preotul Epictect și monahul Astion, în a opta zi a lunii iulie, în timpul tiranului Dioclețian, sub comandantul Latronianus, iar după socotința noastră când domnește în ceruri Iisus Hristos Mântuitorul nostru
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]