1,689 matches
-
a izbucnit în lacrimi muierea ce nu mă mai recunoștea. M-o batjocorit Vodă, bombăne înciudat și stupește o flegmă între morminte, grijuliu să nu-și afle vreo pricină cu mortul. M-o bătut șeaua de s-o luat pielița curului numai bășici-bășici, carne vie! Pe brânci, când mă oblojește muierea cu lapte bătut și miere, urlu cale de trei poște, că nu te văd de usturime! Numai pe burtă dorm; mă perpelesc și gem cât îi nopticica de lungă. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
hohotește el jucându-și pântecele revărsat peste brăcinar și hârâind din adânc o flegmă groasă o stupește între morminte, grijuliu să nu-și găsească pricină cu strigoiul mortului. Alexa îl consolează: Răbdărică, boier Cupcici, răbdărică... Până ți se tămăduiește pielița curului, o să ți se plinească și blăstămu', spune el și cu latul palmei își taie în scurt beregata. Cui?! Lui?! se gângăvește Cupcici speriat de moarte. Da' cui, moașă-ti?!... Văleu! De ne află Vodă, ne-mplântă în cur un par
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tămăduiește pielița curului, o să ți se plinească și blăstămu', spune el și cu latul palmei își taie în scurt beregata. Cui?! Lui?! se gângăvește Cupcici speriat de moarte. Da' cui, moașă-ti?!... Văleu! De ne află Vodă, ne-mplântă în cur un par de salcie, de înflorește în mațe, cu frunze, cu rădăcini cu tot! Doamne apără și păzește! caută el Răsăritul, să se sfințească de apărătură. Să căscăm bine ochii, sare Negrilă înspăimântat. Chestia aiasta cu salcia mă și furnică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și încă din cei împielițați! E un vrăjitor! O fi având "iarba fiarelor". Se vorbește că... Iarba mă-sii! se aprinde Isaia scuipând printre dinți o sudalmă de mamă. "Diavolul blond"! Aista-i "Athletu' lu' pește!" Apusul e căzut în cur de admirație! Să ne întrebe pe noi! A căpătuit prostimea!... "Dați!... Dați boieri dumneavoastră"... îl maimuțărește Isaia în batjocură, cu ochii la cer. "De bunăvoie și nesiliți de nimeni... Dați, că mare va fi răsplata voastră în Ceruri"... Procletu'! Mișelu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Isaia mefistofelic. O să-i dăm și noi o mână de ajutor. E de un curaj nebun, spune Alexa în admirație. Să recunoaștem, e un viteaz! Ce-i al lui e-al lui... Priviți mărețe umbre! Boier Alexa a căzut în cur de admirație în fața "vitejiei" Măriei sale! îl ia peste picior Isaia. De aici și până la trădare nu-i decât un pas. N-ai teamă. Prea îl urăsc! Dar nu pot să nu recunosc... Nimeni, izbucnește Isaia cu patimă, nimeni, nu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă pune să-l calc! Moartea-l cată acasă și el o găsește la rezbel! Nu-ți ajunge cât te-or străpuns, cât te-or tăiat varvarii?! se pune ea pe boceală, pe văicăreală. O să-ți bage turcii o țapă-n cur și-o să mă lași vădană, singură-singurică, vai și-amar de bătrânețile mele! Ufff!! Dumitre, sufletu' mi l-ai mâncat! Să nu vorbești cu pacat, fa muiere! se burzuluiește el atins în mândria lui de bărbat și încă cu martori. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poruncit ca "preaiubitul fiu" să fie rupt în patru de față cu solii, iar apoi, pe cei nouăzeci și nouă de tatari în afară de unu i-o trimes să-i țină tovărășie în Raiul lui Allah, cu o țapă înfiptă-n cur! hohotește Mihail. Eram tare mâniat... Rău îmi pare... Trebuiau să plătească pentru cât sânge și câte lacrimi, și pentru câtă cenușă... Există o Sfântă Dreptate, se justifică Ștefan, cu părere de rău totuși, că a fost mânios peste fire. "Spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
minei de aur. E singura lui viclenie în lupta cu forța statală personificată printr-o armată de milioane de soldați puși să-l păzească, de instituții și forme de organizare socială. Acestei forțe grandioase deținutul îi opune instinctul propriului său cur (...) Stând pe closet, te pomenești într-o bună zi, tu, fost deținut, că prin intestinele dezintoxicate îți alunecă ceva moale, fără durere, senzația fiind una de blândețe și căldură, ca și cum ceea ce dai afară s-ar despărți cu părere de rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Ai surzit ? Suntem ascultați, e clar și tu..." cele câteva aprecieri "măgulitoare" la adresa pasivității mele au făcut să-mi crească adrenalina și, asemenea lui Alexandru Macedon, am tăiat nodul Gordian, tunând în receptor: "Cine ne ascultă să ne pupe-n cur!" Mi-am spus ca prestația de înalt profesionalism în "room-service", asigurată de "cooperator", merita o recompensă pe măsură! Nu știu ce-o fi gândit și o fi simțit Iulius Cezar la trecerea Rubiconului, rostind memorabilele cuvinte Alea iacta est (zarurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ceva, am fost trezit din reveria lecturii de sunetul telefonului. Cine putea fi? Soția? Un prieten cu urări anticipate...? Surpriză! Am ridicat receptorul și după clasicul Alo, o voce baritonală: Casa Săvescu? Da. Tovarășul Săvescu? Da. Să mă pupați în cur! Era omul meu de la "Ochiul și Timpanul", cel căruia, cu ceva timp în urmă, îi făcusem o invitație cam neprotocolară și care acum, când nu mă așteptam, mi-a confirmat că, vorba lui Caragiale, "compătimim împreună", fiind legați, prin firul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
sumbre situația din Israel și în una roz pe cea de la noi. Strădanie zadarnică, căci nu copiii, ci familiile hotărau plecarea. Unul dintre colegii lui Labiș, Groper, îi ripostase într-un catren: Ei și ci-i așa dizastru Stai în cur, sub cer albastru, Sub lămâi și portocal, Așa viață, zău, halal! Preoți și foști colonei, rămași fără căpătâi în urma reformelor, predau fel de fel de discipline, de la română și matematică, la istorie și muzică. După nevoie, se apela la învățători
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
în slujba „optzecismului”. Eu nu sunt așa de sigur!... Așa că mă exprim prudent, cu ambiguitate. Unii au și observat. Nu numai Pastenague. Mi-a atras cineva atenția că nu e prea clar ce se petrece în capul meu. Sunt cu curul în două luntre. Nu cu curul, zic eu. Cu capul... Sunt, altfel spus, oniric. Asta e! Dar parcă mă mai crede cineva... Nora Iuga, cel puțin, nu m-a crezut niciodată. Ce femeie inteligentă! Și fină... — Lasă onirismul, se enervează
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
așa de sigur!... Așa că mă exprim prudent, cu ambiguitate. Unii au și observat. Nu numai Pastenague. Mi-a atras cineva atenția că nu e prea clar ce se petrece în capul meu. Sunt cu curul în două luntre. Nu cu curul, zic eu. Cu capul... Sunt, altfel spus, oniric. Asta e! Dar parcă mă mai crede cineva... Nora Iuga, cel puțin, nu m-a crezut niciodată. Ce femeie inteligentă! Și fină... — Lasă onirismul, se enervează Pastenague. De onirism ne arde nouă
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
într-o doară. Nu m-a contrazis nimeni. Aș fi putut să le vorbesc și despre Ian Palach sau, mai încoace, despre 21 decembrie și despre morții noștri, câți or fi fost, pe cei doi oricum îi durea drept în cur: se uitau cu ochii cât cepele la fetele care nu mai aveau ce scoate de pe ele. În momentul acela, de maximă desfoliere, basarabencele din Maramureș veneau și se așezau în brațele noastre bucuros primitoare. La Paris, nici pomeneală de așa ceva
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
tobe, spaima lumii se mișcă cu mare vînzoleală spre cuibul neînfricaților geți care brăzdau nemărginirea ținutu- rilor ca balaurii curcubeului pe cer. Auzind zarva iscată de perși, olăcarii geți care pîndeau(pentru că ei încă nu erau învățați să monitorizeze borta curului) tulburarea liniștii tărîmurilor lui Sîntu au dat fuga la Sarmisetuza pentru sfat și grabnică chemare la datorie. Purificîndu-și trupul și sufletul cu apa sfîntă a Istrului, cetele de năluci s-au îmbulzit în lumina soarelui să-i întrebe pe nepoftiți
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cel puțin 11 arii dureroase poate afecta bolnavul cu fibromialgie, accentuându i componentele de depresie și anxietate ale personalității. În ceea ce privește nivelul apreciat al calității vieții, la testarea inițială distribuția valorilor a urmat tot o curbă leptokurtică, cu o concentrare În curul valorii medianei de 6. Prin urmare și afectarea calității vieții s-a situat În apropierea nivelului mediu, pe o scală de la 1 la 10. A fost urmărită și corelația dintre nivelul de depresie și anxietate și nivelul calității vieții, pentru
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
să-i ia la mișto pe ăștia după secție: „Când ai intrat, bă, pe secție, când ai intrat?”. Și eu am spus, că țineam minte, că era proaspătă treaba: „Păi, În luna cutare, seara cutare”... „Ei, futu-le muma-n cur, că nu și-au făcut treaba! Ce faceți, bă, golanilor, uite ăsta cu ce cruce a intrat. Bine că n-a intrat și cu o cădelniță și voi să nu vedeți!” Și mi-a smuls crucea cu totul și mi-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zice cătră el: „Mă, da’ tu de ce aia a mă-tii ești condamnat?”. „Că am vrut să iau locul lui Zarone 2.” „A lui Zarone, mă?” „Da.” „Măi, dacă eram În locul la ăștia, cu mâna-ți aruncam un cartuș În cur. Doară nu-s toți așa de proști”... Hai de capu’ meu! Ce fel de mâncare primeați În Gherla? În Gherla ne-o dat o dată o mâncare... da’ cel puțin dacă spăla mațele alea și cu burta, cel puțin să fi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
escortă: „Ăi’ doi să rămână În spate”. Și ne duce. „Măi Toadere, am scăpat”... Și o zâs: „Cât timp Îs eu șeful punctului de lucru, nu se lasă om În poartă”. Dacă și pentru că n-ai făcut norma, 25 la cur. Și avea niște bote octagonale, dar nu erau de cauciuc, ca să mai facă un pic de amortizare, erau de lemn și numa’ rupe. Și te punea să numeri până la 25. Dacă ai ajuns până la 15, 16 și n-ai mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu vicele: „Trebe să treci la colectiv, că nu ai Încotro; dacă nu, vezi tu ci faci, dai pământul”... Dacă nu vreai, Îți lua deștul de aicia-șa și erai trecut la colectiv... Nu vreai nici așa, avea și sula la cur, și te Înțepa și cu sula. Și toată lumea s-a revoltat după aia... Mai țineți minte nume de activiști de partid? Anton Dima, pe ăla Îl mai țin eu minte, că am făcut pușcărie pentru el. El m-a arătat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Știi cu cine pleacă? Cu Linge Cur. Marele critic În multe volume al scriitorilor români de azi, mereu atent la scaune. Cum s-a așezat cineva pe un scaun important, se bagă dedesubt, face o gaură și Începe să lingă curul.” Sau: „Măgarul! I-am citit toate cărțile, i-am telefonat după asta, i-am vorbit despre ele, am scris. El, despre ale mele? Nimic. Bineînțeles, asta ultima, cu sublimul, n-am citit-o. Dacă ar fi scris despre sordid, da
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Man’s tragic incapacity to accept change and the growth and improvement that inevitably accompany it.” Profesorul se oprise. Cuvintele „growth and improvement”... Parcă le-ar fi auzit Întâia oară. Surdina altor cuvinte, În altă limbă? „Legiunea se șterge la cur cu țara asta”, murmurase, În 1941, la București, un prieten al lui Ionescu. „România nu merită Legiunea”, decretase, tot atunci, la București, alt prieten al lui Ionescu. Bérenger se numea, pe vremea aceea, la București, Eugen Ionescu, martor Îngrozit al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
i s-a plâns lui Dej, care i-ar fi spus că trebuia să-și fi ales unul dintre ai lor, comuniști, nu dintre intelectuali, că ăștia sunt dușmanii regimului. În filmul Lupeni 2935 joacă și Lica Gheorghiu, care avea curul cât masa asta, iar în film, într-o secvență, un ofițer care o vede pe ilegalista interpretată de Lica Gheorghiu are replica: "Unde te strecori tu, căprioară zveltă?" C. I.: Și nu se râdea în sală când se proiecta filmul
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
o parte. Și tot așa, altul i-a zis că taică-său este șef de trib în Africa și l-a chemat. C. I.: Și căpitanul nu reacționa? S. Ț.: Reacționa: îi înjura, le mai dădea câte un șut în cur! Când a ajuns la Scurtu, un nume paradoxal pentru el că era cât ușa, înalt, bine făcut, musculos: "Scurtule, ia spune, ieși la lucru?" "Ies, tovarășe căpitan!" "Uite, mă, un om! Scurtule, ești un om, îmi placi!" " Da, tovarășe căpitan
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
capătul șerpăriei, la vreo 10 m, era izolarea despre care v-am spus, iar între acestea două erau puși frații Cerbu să stea aplecați cu câte un sergent călare pe ei, iar alt sergent îi bătea cu o bâtă la cur, dar bătaie nu glumă! Nu s-au clintit din decizia lor de a nu munci sâmbăta. I-au băgat într-o cameră și tot cu bătaie i-au pus să stea cu ochii deschiși la un bec aprins de 1000
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]