6,583 matches
-
din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului FEMEIA TORȚĂ Femeia cu părul petrol și sânii ca două lămâi, ți-aruncă un zâmbet frivol, dorind cu ea să rămâi. Mâna în apa verde își bagă, să vadă cât e de vie, curioasă începe o nouă sagă cu gândul la dulcea căsătorie. O mână negră cu ochi o prinde umed cu forță, nu este o vrajă, nici un deochi, se ține bine femeia torță. FEMEIA APOSTILĂ Femeia cu față de androgin și centură de castitate
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
moarte. PRIMUL COȘMAR AL ARTISTEI Inima-mi s-a înfipt în soarele dinlăuntrul meu care moare înconjurat de o monstruoasă fiară, este soarele-poartă ce se deschide în trupu-mi, răsfățat caduceu, aurită, luminată deschidere, însă barbară. Cei patru sâni ai mei curioși bârfesc la umbra ochilor scurși languros, în afară, și în al meu verde cap întețesc pofta din zilele toate... auxiliară. În stânga bărbatul sirenă înotă spre cer cu fața toată un strigăt și coada vioară, în vreme ce lumea îl confundă cu un
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
se dedă la perverse chemări. Negrul s-a înfuriat ca un sfânt bici ce lovește în vânzători de destin, apoi îmbrățișează sângele țâșnind ca din brici circumzând violent ancestralul „festin”. Ce-o fi oare acel straniu obiect ce generează atâtea curioase-ntrebări? Este doar al artei subiect, sau e un cânt din al cântării cântări? MOARTE ÎNTR-O URECHE Moartea înflorită de eternul foc albastru se simte bine cu ea însăși ținându-se de după gât, e adusă forțat însă dintr-un
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
a lăsat rară urmă de disperare neagră, fără de măsură, iar acum prinsă în fiare prin țărână scurmă aruncând blesteme, incantații și descântată ură. STAREA DE ALB Starea de alb izvorâtă din haos intră prin ușa casei marcată cu semne mici curioase desprinse din anticul pronaos, crescute de amintiri încolțite în oase. Deasupra e o plasă de sârmă ce înghite trecerile, este așezată sub un balon anorezic priponit de nacelă ce deturnează constant petrecerile, plasa e des abuzată și violată de schelă
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
sufocat de starea de alb ce se desprinde cu regret de creștinescul semn și se aruncă haotic în lacul din ligheanul rozalb vrând să se înece, dezonorant gest pentru unii, pentru el demn. Starea de alb marcată cu semne mici curioase se extinde peste lumea care-i un haos cu îmbrățișări afectuoase l a care se alătură și ea, ca adaos. TABLOURI DEGHIZATE Tabloul unu Femeile lasă amprente negre și albastre pe urmele bărbatului ce luptă cu monstrul înfipt între pământ
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
imagine terifiantă, răscolitoare, abruptă. Tabloul doi Oamenii roșii deghizați în obiecte se stropesc cu negru și alb, entuziasmați născocesc nemaivăzute efecte și râd de întunericul lipsitului de noroc dalb. Tabloul trei Femeia cu păr negru deghizată în alba-i cămașă curioasă află de la zei secretul că, deși nimeni nu știe, este cea mai bună-enoriașă și-n credință-i mai tare decât anahoretul. Tabloul patru Masca mascată se maschează de nu-i recunoaștem fața și se lipește apoi de slinosul zid, cu
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
meditând flerul grăbit renăscând din sânge, cenușă și dor. 95. Reperaj: aripile-stâncilor mută munții-n mare, puternică-i credința lor în El din tine, să zbori de refuzi te transformă într-un stâlp de sare ca a lui Loth femeie, curioasă-n sine. 96. Reperaj: aripile-stâncilor îmi fac semn să vin, în lumina lumilor să urc, ca în stare să nu mai am chin iar noaptea de aici, să n-o mai încurc. 97. Reperaj: aripile-stâncilor te inspiră-ntr-una, adevăruri multe să
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
și trup și suflet, adăpost îi dă purtătorului la ceas de-ncercare... Parc-așa era! Dar vai, ochii mă uimesc. Filamente de bec am acum pe retină. Deschiși ori închiși totuna-mi arată! Sârmulițe gălbii, lucitoare cu forme atât de curioase! Mișcătoare, mai lent, mai rapid, se trădează. Litere sunt! Câteva. Aaa! Patru la număr! Iar a cincea e dublată. Sunt asaltată de ne-nțeles. În noapte strada-i pustie. M-așez repejor. O bucată de bordură mi se oferă drept
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
pentru că-și mișca degetele mâinii stângi în ritmul dictat de muzică, părea pentru cei ce-l priveau că-i vârât până-n cap într-o activitate ludică. Cu ceilalți se dovedi taciturn, salut, salut doar, încât îi ținea pe jar de curioși ce-i făcea, nu alta. Știau cu ce se ocupă, dar nu puteau pricepe de ce nu apelează ca-n alte dați la ei, că nu-i băga pur și simplu în seamă! De-asta erau loviți în amorul propriu, mai
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
final fericit, gândi Cornelia încântată, în timp ce se întindea răsfățată ca un copil, în pat. .....................................................................................................................- Vin mâine să te iau cu autoturismul. Vom merge într-un loc, care o să-ți placă cu siguranță, spuse Roland la telefon Corneliei. Tânăra era extrem de curioasă unde o va conduce bărbatul. După aproximativ jumătate de oră, de mers cu mașina, tinerii au oprit în fața unei construcții vechi, fascinante, din perioada medievală. - Unde am ajuns? Nu am mai fost aici, niciodată, spuse Cornelia. - Suntem în Rotbav, în fața
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
să se dea-n stambă! Păi! Anghel, când s-a pensionat, a divorțat. Nu-și găsea rostul pe vatră c-o albină diabetică și bâzâitoare, nu! Îi lăsase apartamentul și fugise la Urlați. Îl atrăsese Drumul Vinului, le zice tuturor curioșilor să afle de ce tocmai acolo a-nchiriat o căsuță a unei cunoștințe din București. Gustul băuturii fără exces l-a făcut harnic-harnic. A fasonat căsuța, îngrijește prunii sădiți personal de când s-a așezat locului, a meșterit la un umbrar dărăpănat
LA O BĂUTĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382622_a_383951]
-
pe la nouă... Era și firesc, nu? Am fost favorizați și de programul acelei zile: colocviu cu tema „Bucovina în opera scriitorilor” și participarea la Festivalul „Întâlniri bucovinene”. Nu am reușit să particip efectiv la toate manifestările, chiar dacă eram interesat și curios, doritor de a vedea, de a cunoaște meleagurile și obiceiurile statornicite peste veacuri de oamenii locului. Oricum, o bună parte din impresiile culese în acea zi și mai târziu vi le-am împărtășit deja, urmând ca altele să vi le
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
purtând într-o mână o sacoșă burduhănoasă și în cealaltă câteva pijamale. Una din paciente, cu fața dintr-o dată înseninată o chemase la ea dornică să vadă „noutățile”. Atmosfera salonului se însuflețise ca într-un târg; se fluturau prin fața ochilor curioși modelele de pijamale, de chiloți și maieuri, se precizau prețurile, un model mai sexi era zvârlit către o pacientă rubicondă care protesta chicotind, acompaniată de râsetele su subânțeles ale celorlalte. „Iarăși te găsesc pe aici, Vasilico? - tunase o voce ca
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
foșnetul hârtiilor împachetate, clinchetul veselei și al tacâmurilor închise în sertare. Borcanele dispăreau rânduite pe pervazul ferestrei, păturile erau netezite în grabă. „Parcă ar fi niște școlari aștepând venirea inspecției” - gândise Sonia pe jumătate amuzată, pe jumătate iritată. Era totuși curioasă să vadă și ea persoana care stârnise atâta rumoare. Parcă adusă de vânt, infirmiera cu statură și voce de sergent major intrase în salon cu mopul în mână și se apucase să șteargă în grabă printre paturi. „Stai culcată!” - îi
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
costume populare deosebit de frumoase, curate, bogate în ornamente cusute cu migală și cu deosebit simț artistic. În acea mulțime am observat un grup de câteva persoane, pe același trotuar, mergând către noi și la fel ca noi, purtându-și privirile curioase pe toate direcțiile și obiectivele din itinerariul parcurs. M-a recunoscut doamna Rodica Rodean și mare mi-a fost bucuria să-i răspund la semnul prietenesc făcut cu mâna de la câțiva pași distanță. Ne-am apropiat și am început îmbrățișările
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
pentru că nu o observase încă de departe - căci așa îi era felul, mai degrabă să umble cu capul în nori, gândindu-se la ale ei, decât să privească în jur - Irina se opri. În fața ei, zâmbitoare, stătea Georgeta, scotocind-o curioasă cu privirea. “Tocmai conversațiile la botul calului îmi lipseau”, bombăni în gând Irina, căreia îi displăceau atât de mult amabilitățile forțate și în general tot ceea ce se putea numi “dans social”. Și când se gândea la această expresie, avea în
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
aparținând scriitorului, poetului și cărturarului Marian Malciu, este o carte cu totul deosebită prin bogăția și diversitatea informațiilor conținute, dar și prin originalitatea concepției autorului privitoare la etnogeneza poporului român și la formarea limbii române. Cartea se adresează oricărui cititor curios, dornic de informație și de cunoaștere a propriului neam, dar și unui anumit tip de cititor cu o anumită cultură în domeniul istoriei, lingvisticii și chiar a istoriei creștinismului. De aceea, pentru un cititor obișnuit, asemenea mie, parcurgerea acestei cărți
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ”, OPINII, PROF. ANICA TĂNASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383940_a_385269]
-
Acasa > Literatura > Copii > MĂRȚIȘOARE Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului În timp ce noaptea începuse să mânjească cerul acelei zile senine de vineri, o felie de lună își lipise curioasă nasul de fereastra sălii în care se adunaseră copiii. Îi cunoștea, desigur, căci în fiecare săptămână își strecura razele pe deasupra rafturilor încărcate cu jucării, cărți și creioane colorate și se oprea în lumina veselă a neoanelor ascultând glasurile pline de
MĂRŢIŞOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383973_a_385302]
-
încercând poate imposibilul. Dar bărbatul este dator să încerce...spune o veche vorbă de duh. I-a scris dacă poate ieși după serviciu într-un anumit loc să se vadă...chiar într-un spațiu public, cât mai ferit de privirile curioșilor...deoarece amândoi sunt persoane cu un anumit status în societate. Dar dacă acceptă invitația devine riscant și dezonorant să fie văzuți mai mult timp împreună în acel loc. Poate ar fi mai nimerit să stea așezați la o masă și
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
El o asculta înduioșat. - Niciodată nu te-am abandonat și nu te voi lăsa, frumoasa mea!! -Așa să fie...surâde ea...și ochii căprui îl privesc scânteietori, iar obrajii devin rumeni. - Primește un mic cadou... - Cu ce ocazie? întrebă ea curioasă... - Așa, de la mine pentru tine, de ziua îndrăgostiților...deși atrecut de mult m-am gândit să îți fac surpriza acum...să știi că și atunci eram foarte îndrăgostit de tine...dar nu am putut să-mi dezvălui sentimentele... - Frumos gest
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Era un pariu nedeclarat. Cine reușește prima să-ți mototolească lenjeria patului. - Mă speriați cu nebunia voastră! Bine că voi scăpa în curând de statutul de burlac, căsătorindu-mă. - Și cine-i fericita? - Lasă, nu mai fi tu atât de curioasă! Toate la timpul lor. Acum ai grijă ce faci cu viitorul tău, chiar dacă ți-ai început viața sexuală. - Nu știu dacă va fi așa curând un alt Sebastian în brațele mele și eu în patul lui. Să știi că te-
EPILOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384035_a_385364]
-
învins. Un zgomot prelung țâșni ca un strigăt de sirenă strangulată. Era soneria. Profesorul Condurache se ridică de pe scaun și cu pași fermi se îndreptă către intrare. - Bună ziua, se auzi o voce subțirică, cunoscută. Angela intră în living aruncând priviri curioase în dreapta și în stânga. Profesorul se uită galeș la ea, zâmbind, ceea ce o făcu pe Ramona să roșească de ciudă. - Bună ziua, domnule profesor, spuse eleva cu o nuanță de bucurie în glas. Mă scuzați că și astăzi la ultima meditație am
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
a dat la tine când ați fost singuri? A atentat la pudoarea ta? - De când ai tu grija subită pentru onoarea mea? Crezi că nu sunt capabilă să mi-o apăr singură? - Ba da, dar... vezi tu... în fine, recunosc, eram curioasă să descopăr de unde aveai atâta interes despre ce-am făcu noi cât nu ai venit la meditație, despre grija ta, cum bine zici pentru onoarea mea și mai ales de ce atâta înverșunare împotriva profesoarei de română după ce i-ai surprins
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
Îl țin minte că și cum ar fi fost ieri. O zi senină de toamnă. Ne-am întâlnit toți colegii după trei luni de vacanță, și deși, ca tot elevul, îmi plăceau și mie vacanțele, mă număram printre specimenele mai curioase care se simțeau mult mai bine la școală, printre colegi, prieteni și profesori decât acasă! Ce dovadă mai bună vreți decât că eram mulțumită când mă îmbolnăveam în vacanțe, ca să nu pierd zile de școală! De altfel, așa se întâmplase
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
postură, dicție și retorică. Nu am mai văzut pe cineva care să vorbească, atât de expresiv, românește, de la Profesorul Tohăneanu încoace. Mă uit la studenți, atunci când Maestrul recită. Sunt fascinați. Mă uit la studenți, atunci când Maestrul vorbește despre antologie. Sunt curioși. Mă uit la studenți, atunci când Maestrul se referă la mine. Sunt mândri. Un mănunchi de suflete curate. Au văzut un Poet” (pagina 144). Mirela-Ioana a dorit să transmită cititorului plenitudinea vieții. Cum Dumnezeu este departe pentru unii, cum omul este
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]