2,824 matches
-
cu excepția evacuărilor pe care le-am generat. Cam la o săptămână, am revenit instantaneu la proporțiile normale și am avut putința unui alt punct de vedere: orașul detenției mele era distrus, stâlcit și adâncit, oamenii mă priveau îngroziți. M-am cutremurat, dar am și răsuflat ușurat... pentru o clipă! Apoi... m-am expandat exponențial... Cercetătorii spun că Pământul descentrat va devia încet-încet de pe orbită. Ar fi apelat la Haniak, dar am înțeles că i-a zburat juma' de creier când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
lui. 6. Se oprește, și măsoară pămîntul cu ochiul; privește, și face pe neamuri să tremure; munții cei veșnici se sfărîmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veșnice. 7. Văd corturile Etiopiei, pline de groază, și se cutremură colibele din țara Madianului. 8. S-a mîniat oare Domnul pe rîuri? Împotriva rîurilor se aprinde mînia Ta, sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi, și te-ai suit în carul Tău de biruință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi, și te-ai suit în carul Tău de biruință? 9. Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgețile Cuvîntului Tău... (Oprire.) Tu despici pămîntul ca să dai drumul rîurilor. 10. La vederea Ta se cutremură munții; se năpustesc rîuri de apă; adîncul își ridică glasul, și își înalță valurile în sus. 11. Soarele și luna se opresc în locuința lor, de lumina săgeților Tale care pornesc, de strălucirea suliței Tale care lucește. 12. Tu cutreieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
furtuna, să mă pună pe fugă, scoțînd strigăte de bucurie, ca și cum ar fi și mîncat pe cel nenorocit în culcuș. 15. Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari. 16. Cînd am auzit... lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase, și-mi tremură genunchii. Căci aș putea oare aștepta în tăcere ziua necazului, ziua cînd asupritorul va merge împotriva poporului? 17. Căci chiar dacă smochinul nu va înflori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
Copilului abia născut îi era sortită o viață plină de suferință și pierderi. Putea să-i spună tatălui adevărul? Bărbatul își jelea soția. Pe masă, o mandala de fluturi căzuți în jurul lămpii. Astrologul se gândi la femeia moartă și se cutremură. Când se întoarse, servitoarea îl găsi cu o hartă nouă în față, una care prezicea viață lungă și liniștită, mulți copii, și succes în afaceri. Bucățile rupte ale primei hărți fuseseră ascunse cu grijă în servieta sa. Astrologul îi prezentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu originea lucrurilor. Nu vezi? Sweets, el, uite Jonathan, el a crescut pe străzi. Știe totul. A fost și împușcat odată. Familia lui era teribil de săracă. Lucruri ca asta li se întâmplă negrilor. De asta au suflet. Jonathan se cutremură. — Dar și eu am suflet. — Nu este chiar așa, Johnny. Noi, englezii avem un suflet oarecare, de asta ne ducem la biserică duminica, dar nu avem un suflet adevărat. Sweets mi-a explicat. Ține de muzică și de suferință. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apoi să cedeze locul următoarei perechi. Ritmul continuă și mai îndrăcit, pașii se dublează, toba cea mare bubuind, zgomotul crescând vertiginos ca un gigant deranjat din somn. Una câte una, femeile se desprind din dans, răsucindu-se cu brațele întinse, cutremurându-se, trupurile lor lovind ușor pământul, înfiorându-se ca în transă. Atunci se oprește muzica. Se face brusc liniște. Într-o clipă, trupurile femeilor capătă contururi noi și încep să se arunce dintr-o parte în alta, strigând, gemând. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
împing unii pe alții, fiecare ține șirul, se năpustesc prin săgeți și nu se opresc din mers. 9. Se răspîndesc în cetate, aleargă pe ziduri, se suie pe case, și intră pe ferestre ca un hoț. 10. Înaintea lor se cutremură pămîntul, se zguduie cerurile, soarele și luna se întunecă, și stelele își pierd lumina. 11. Domnul face să tune glasul Lui înaintea oștirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare, și cel ce împlinește cuvîntul este puternic. Dar mare este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
cumpăra pe cei nevoiași pe argint, și pe sărac pe o pereche de încălțăminte, și vom vinde codină în loc de grîu." 7. Domnul a jurat pe slava lui Iacov: Niciodată nu voi uita niciuna din faptele lor! 8. Nu se va cutremura țara din pricina acestor mișelii, și nu se vor jeli toți locuitorii ei? Nu se va umfla toată țara ca rîul, ridicîndu-se și coborîndu-se iarăși ca rîul Egiptului? 9. În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să asfințească soarele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
și zic: "Pe Dumnezeul tău cel viu, Dane!" Și: "Pe drumul Beer-Șebei!" Vor cădea, și nu se vor mai scula." $9 1. Am văzut pe Domnul stînd pe altar. Și a zis: "Lovește pragul de sus al porții, ca să se cutremure ușiorii, și sfărîmă-i peste capetele lor ale tuturora. Rămășița lor însă o voi pierde cu sabia, așa că niciunul din ei nu va putea să scape fugind, și niciunul din cei ce vor scăpa, nu va scăpa. 2. De ar pătrunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
în vîrtej, și norii sunt praful picioarelor Lui. 4. El mustră marea și o usucă, face să sece toate rîurile, Basanul și Carmelul tînjesc, și floarea Libanului se veștejește. 5. Se clatină munții înaintea Lui și dealurile se topesc; se cutremură pămîntul înaintea Lui, lumea și toți locuitorii ei. 6. Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Și cine poate ține piept mîniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsă ca focul, și se prăbușesc stîncile înaintea Lui. 7. Domnul este bun, El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
în artă? Este splendidă. Poate ea lipsi? Dacă lipsește, arta a murit. Dar arta nu e numai atât. Ea este deplină și misterioasă când cumulează puterea imaginativă a sufletului uman și aspirația omului spre perfecțiune morală. Cine n-a fost cutremurat pentru totdeauna citind o scenă în care o fetiță, chinuită de niște oameni străini care o creșteau, era trimisă în miez de noapte într-o pădure să aducă apă, să adape un cal? în clipa în care se lupta cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
din Rusia. Un culpabil a fost socotit de către opinia franceză la sfârșitul celui de-ad doilea război mondial L.F. Celine, un mare scriitor și într-adevăr o conștiință asaltată de întuneric, care în primele sale două romane (și cele mai bune), cutremură din punct de vedere moral mult mai tare pe cititor decât o conștiință luminoasă. Intransigenți însă, francezii, care înduraseră atâția ani rușinea înfrîngerii și a ocupației, nu l-au iertat decât târziu, când spiritele s-au mai potolit și când
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Mirouet), alteori excesiv în descrierea unei femei virtuoase, devenind criptic (Le lys dans la vallée). Curând însă urcăm foarte sus: Père Goriot, Eugénie Grandet, Illusions perdues etc. Balzac rămâne, ca specie, cel mai mare dintre scriitori, cu toate că el nu ne cutremură nicăieri ca în Moartea lui Ivan Mei, a lui Tolstoi. E și firesc: creația trebuie admirată. Dacă ne cutremură, curând nu ne va mai cutremura. Dar dacă o admirăm, o vom admira din ce în ce mai mult... Și iată și un român cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sus: Père Goriot, Eugénie Grandet, Illusions perdues etc. Balzac rămâne, ca specie, cel mai mare dintre scriitori, cu toate că el nu ne cutremură nicăieri ca în Moartea lui Ivan Mei, a lui Tolstoi. E și firesc: creația trebuie admirată. Dacă ne cutremură, curând nu ne va mai cutremura. Dar dacă o admirăm, o vom admira din ce în ce mai mult... Și iată și un român cu o viziune grandioasă: omul, după el, este o ființă care, trăind pe lângă lacuri, în păduri și pe dumbrăvi, se
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
perdues etc. Balzac rămâne, ca specie, cel mai mare dintre scriitori, cu toate că el nu ne cutremură nicăieri ca în Moartea lui Ivan Mei, a lui Tolstoi. E și firesc: creația trebuie admirată. Dacă ne cutremură, curând nu ne va mai cutremura. Dar dacă o admirăm, o vom admira din ce în ce mai mult... Și iată și un român cu o viziune grandioasă: omul, după el, este o ființă care, trăind pe lângă lacuri, în păduri și pe dumbrăvi, se amestecă împreună cu animalele și păsările, fără
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
menire era să colonizeze școlile rurale. Nostalgică și neliniștitoare, călătoria părea să fie încheierea iresponsabilității chefurilor din crame și a suferinței marilor iubiri. Între colegi domnea o veselie uscată. Ne distram cu „Aș mînca o portocală” care, în excursiile studențești, cutremurau de rîs toate compartimentele. Masca de acum părea să ne înlemnească însă tinerețea. Știam că ne vom despărți, unii, pentru totdeauna. Neam propus o întîlnire după zece, apoi după douăzeci de ani, dar cine mai putea să știe!... Ca timp
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe teren pentru a lămuri sătenii să care gunoaiele pe cîmp, altădată să vină la ședință... Cum întreaga agricultură urma să devină științifică, forfetarul înșira tot satul să-i trezească pe profesori care, la rîndul lor, îi sculau pe săteni. Cutremurat de bubuitură, săream din pat și ațîțam focul, ca să dezgheț apa din găleată. Mă spălam, mă îmbrăcam iar la opt mă întorceam în școală. După program intram la clasele lui Fărocoastă, scos veșnic din producție. Cînd încheiam și suplinirea, se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu și-ar fi dat seama că nu auziseră nicidecum bocănit de copite de cai, ci numai huruitul roților. Cuminți, aproape cu evlavie, se rânduiră de-o parte și de alta a drumului. Carul intră În sat și oamenii se cutremurară și se scârbiră. Mergea singur, fără cai ori boi, cu oiștea Împinsă țanțoș Înainte, ca o suliță pregătită pentru dat năvală. În vârful oiștii, cineva Înfipsese o vioară. În car se vedea o amestecătură de mirare: șapte-opt draci zăceau claie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spre pământ. Trestiile șuierau subțire, trunchiurile copacilor pârâiau și pocneau, gloduri de lut galben se izbeau de toate cele și se spărgeau cu zgomot În țăndări țiuitoare. Tușa ridică aluatul deasupra capului și Îl izbi de fundul copăii. Pământul se cutremură și el din toți rărunchii. Socotind că i-a fost destul, lăsă coca să zacă, să se odihnească și să crească. Cele zgâlțâite se Îndreptară către locurile lor. Dunărea coborî În albie cu tot cu pești și mâlul din adânc, copacii Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vremea grădiniței, Îi luase pe cei trei prieteni la ea acasă și, În fundul curții orătăniilor, după o glugă de coceni, Îi convinsese să-și dea cu toții chiloții jos, ca să vadă ce are fiecare acolo. Băieții, când o văzuseră despuiată, se cutremuraseră, căci ea nu le semăna Întru totul: În loc de ce aveau ei, la Floare se zărea o crăpătură, așa, umflată. Rușinați, se acoperiseră repede și câtăva vreme o ocoliseră. Apoi, Însă, uitaseră mărunta Întâmplare și o chemaseră din nou la jocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Faptele ce‐ am săvârșit ! 29.03.1992 POVESTEA MAMEI Așa‐ncepe povestea mamei de demult, Când s‐ a născut în codru în secolul trecut, și nașterea în mitrici atunci s‐a consemnat, Nimeni de a ei venire nu s‐a cutremurat. Doar preotul scoțându‐și pana în tăcere Înregistrează anul de‐osândă și durere. Să‐ și rostuiască prin sudoarea frunții pâinea, Din răsărit apus să stăpânească lumea. A plâns și a căzut pe jos, de zeci de ori, Pân ′ a deprins
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
rog, dați-mi drumul. — Sigur că da! îl îmbrânci Nobunaga. Ranmaru! Apă! strigă el, cu glas sonor. Ranmaru umplu un vas cu apă și i-l aduse. Când Nobunaga luă apa, ochii săi păreau să arunce flăcări. Umerii i se cutremurau cu fiecare respirație. Mitsuhide, însă, se retrăsese, la un moment dat, de la picioarele stăpânului său, ajungând acum la vreo șapte-opt pași mai încolo pe coridor, aranjându-și gulerul și netezindu-și părul. Stătea prosternat atât de jos, încât atingea cu pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se cade să întârziem la propria noastră moarte. Toți comandații de unități răspunseră la unison. Licărul de emoție din toți ochii și gurile deschise părea să spună că nu cunoșteau alt cuvânt decât da. Când Mitsuhide se ridică, oamenii se cutremurară de atâta simțire. Îl felicitară zgomotos, conform datinii onorate de vremuri la plecarea pe front. Yomoda Masataka ridică privirea spre cer, apoi îndemnă oamenii să se pregătească sufletește: — În curând va fi Ora Cocoșului. Avem cam cinci leghe până în capitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Străzii a Treia, trecură ca fumul prin partea interioară și încercară să o încercuiască Templul Myokaku din Nijo. Se auzeau semnalele răsunătoare ale cornului și bubuituri de gonguri și de tobe. N-ar fi o exagerare să spunem că zgomotul cutremura pământul și cerul, nesemănând cu nimic din ceea ce se aude pe lumea asta. În acea dimineață, n-a existat în toată capitala nici un om care să nu fi tresărit surprins sau să se fi repezit din pat, speriat de țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]