2,624 matches
-
Messalla, Gracchi, Aurelius Cotta, Caecina Severus, Clutorius Priscus. Și tribunul Silius. Și Sosii, curajoșii copiști. Un șir de fantome. „Dacă i-aș avea pe ei alături“, se gândi Gajus, “în locul ăstuia“. Sertorius Macro spuse că vorbise cu cine crezuse de cuviință și îi garantă: — Roma e alături de tine, așa cum era alături de tatăl tău, de Marcus Antonius și, mai înainte, de Julius Caesar. La auzul acelor nume, tânărul Gajus simți tâmplele zvâcnindu-i, dar zâmbi. — Să nu uităm că toți trei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Întreaga harababură hippie Îi Încânta pe acei copii care erau certați dacă lăsau firimuturi pe canapeaua crem din bumbac. Din moment ce prietenii ei credeau că mama și tatăl ei erau cei mai grozavi din tot cartierul, Ruby n-a găsit de cuviință să se revolte - cel puțin, nu Într-un mod obișnuit. Nu țipa decât foarte rar și nu făcea crize de isterie. Însă ce a făcut, a fost să-și dezvolte un apetit pentru management și științe economice Încă de la liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
eu nu exist, și mergeam pe stradă crezând că ceilalți nu mă văd. Și-n alte dăți mi-am închipuit că nu mă vedeau așa cum mă vedeam eu și că în timp ce eu credeam că merg cum se cuvine, cu toată cuviința, făceam, fără s-o știu, pe măscăriciul, iar ceilalți râdeau și-și băteau joc de mine. Oare nu ți s-a-ntâmplat asta și ție, Orfeule? Deși nu, pentru că tu ești încă micuț și nu ai experiența vieții. Și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ai răscumpărat datoria de la creditorul meu, că ipoteca pe casa mea e în posesia dumitale. Nu neg. Și cu ce drept ai făcut asta? — Domnișoară, cu dreptul pe care-l are tot cetățeanul de-a cumpăra tot ce crede de cuviință, și posesorul acelui bun de a-l vinde. Nu asta vreau să spun, ci de ce ai cumpărat-o dumneata? — Ei bine, pentru că mă durea să te văd la cheremul unui om căruia pesemne îi ești indiferentă și pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și depuse În locul ei dosarul solicitat pe biroul doctorului. Acesta Îi aruncă o privire absentă și Întoarse din nou ochii spre degetele sale: În lumina puternică a lămpii de tratament, degetele sale feminine deveniseră rozalii și aproape transparente. Găsi de cuviință să-i arunce și lui Fima o rafală ucigașă: Știi cumva ce e o menstruație? Atunci anunț-o, te rog, la telefon pe doamna Licht, da, azi, da, la telefon, că am nevoie de ea aici la exact două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe covor, ascultau vântul care șuiera afară, ploaia bătând În geamuri și gâlgâitul apei În burlan, amândoi tandri și satisfăcuți de parcă ar fi făcut dragoste și și-ar fi oferit unul altuia clipe de maximă plăcere. Deodată Fima găsi de cuviință să Întrebe: Ce părere ai, Nina? Crezi că Uri se culcă cu Yael? Asta risipi vraja. Nina se eliberă cu duritate din Îmbrățișarea lui, Își puse ochelarii, se Înveli cu fața de masă, aprinse cu mișcări bruște o nouă țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
stare să spună fără ezitare ce aveau de gând să facă sirienii, ba chiar găsise o soluție simplă pentru a le dejuca planurile. Fima zise fără mânie, mai degrabă cu un ușor dispreț: Ești cam tâmpită, cucoană. Dar găsi de cuviință să adauge: Uite ce frumos e afară. De parcă cerul ar cânta. N-ai vrea să te plimbi puțin cu mine? Să ne Învârtim pe străzi, să rătăcim prin păduri și prin vadi-uri, iar eu am să-ți explic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
toate misterele astea. Poate că sunt un anacronism - cine știe, dragul meu? Propriul meu fiu e ca un golem care s-a Întors Împotriva creatorului său. Nu te supăra, dragul meu; am folosit termenul „golem“ pentru că tu ai găsit de cuviință să pomenești legenda rabinului Loew din Praga. Mi se pare chiar foarte frumos ce ai spus despre harta universală. Amin, așa să fie. E tăios. Ai atins esențialul. Singura problemă e următoarea: poate ne spune Învățătorul nostru de la ce prăvălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
plină de pâine cu dulceață, Îi răspunse: Iar noi te sfătuim să nu intri În tot felul de vorbe goale alunecoase. Reveni imediat asupra micului joc de cuvinte, care i se păru meschin și nesărat. Când stinse radioul, găsi de cuviință să se scuze față de Rabin: —Trebuie să fug. Întârzii la serviciu. Mestecă o pastilă contra arsurilor, băgă fără motiv În buzunar cercelul Annettei, pe care Îl recuperă dintre mucurile țigărilor Ninei. Îmbrăcă paltonul cu deosebită atenție, ca să nu cadă iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
al lui Henry Însuși, menit să se Împlinească după ce se va fi ridicat deasupra grijilor impuse de vulgara noțiune de „succes“ ca romancier, obținându-l ca dramaturg, dar unul pe care nu era dispus să Îl dezvăluie prea mult. Buna cuviință, În sensul ei obișnuit dar și În cel literar, cerea ca autorului fictiv să i se refuze acest final fericit. Dencombe trebuia să moară la sfârșitul povestirii, un om În floarea vâstei, lăsându-și opera supremă neterminată. Închipuindu-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
depărtate, Mages a fost indignat de vaginul aflat la vedere și de poziția, cum considera el, vulgară, care nu permitea „o formă simplă, închisă“. Mi-a sugerat să-i apropii picioarele. Când elevul a refuzat să se supună regulilor bunei cuviințe și dictaturii formale a profesorului, l-a silit pe acesta să ia o hotărâre: „Așa ceva nu se poate sub îndrumarea mea“. Și a adăugat: „Niciodată!“. Sau poate că a intervenit chiar concret și a închis, presându-i marginile, ceea ce, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sigură de somnambul, au găsit chihlimbare cât firimiturile în iarba de mare, noi doi am apreciat expierea în public a ultimului papă, cel polonez, ca pe o exhibare lipsită de orice rușine. Eu am spus „dezgustător“, ea, „lipsit de bună cuviință“. Mie mi-au mai trecut prin minte adjective și mai rele; ea a înghițit câteva, care probabil că ar fi fost mai tari decât ale mele. Și pe urmă eu am povestit, după ce încercaserăm din nou să dezgropăm scene din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că mi-am amintit cît sîntem de mici, altfel întreaga civilizație s-ar putea reformula invers, așa cum spui tu. Micimea ne face să trăim în lumi paralele în care fiecare adaugă realității decorurile și strălucirile pe care le găsește de cuviință. Realitatea e intoxicată de credulitatea sinelui despre sine și astfel apar nenumărate locuri unde sclavii sînt stăpîni, înșelații, iubiți și victimele distrug totul în jur. Ori, ca și adevărul, mai multe realități n-o anulează astfel pe cea generală ce
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mesei. Păreau că nici nu văd și nici nu le pasă de puii rumen-aurii, în pielițe mătăsoase, ce le alunecau pe dinainte, pe pânza albă, cu canafuri albastre la poale, întinsă frumos, pe masă. Nici n-au dat răspuns de cuviință, când Trandafira s-a alintat, ca orice gospodină, ce așteaptă răsplata laudei, zicând precum că bucatele ei nu-s așa de deocheate... Nepăsarea lor stârni amărăciunea lui Vartolomei, care spuse, cu năduf: Ehehei, dacă ați fi nimerit, aici, nu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
biroului, singurele piese de mobilier care mai îndulcesc aspectul spartan al încăperii. Vă mulțumesc. În timp ce comandantul frunzărește filele dosarului aflat în fața lui, Marius îl cercetează discret. Auzise destule despre noul său sef, ca să nu dea frâu curiozității, în limitele bunei cuviințe. Întreaga înfățișare a bărbatului trecut binișor peste vârsta de cincizeci de ani, umerii largi, pieptul puternic, fruntea înaltă, parcă și mai lată datorită începutului discret de chelie, conturul sever al bărbiei, emană autoritatea unui ofițer obișnuit să comande și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în pături groase. Stupefiat, maiorul continuă să fixeze scena cu gura căscată. Atitudine de loc aristocratică, dar pe moment, ineditul întâmplării face uitată "morga" obligatorie la un nobil militar prusac. Herr Major, mă consider prizoniera dumneavoastră. Faceți ce credeți de cuviință cu mine, dar aveți milă de aceste suflete nevinovate. Femeia cere clemență pentru copii nu cu glas umil, dimpotrivă, aproape poruncitor, de parcă soarta ei și a micilor creaturi nu ar fi la discreția celor care o capturaseră. Von Streinitz sesizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în dificultate! Părăsirea lui pe munte este o crimă! 10. Folosește civilizat cabana! Ea ți-a ieșit în drum ca să te apere de întuneric, stihiile naturii și alte primejdii de tot felul.. 11. Nu-ți uita acasă buna creștere, buna cuviință și bunul simț.“ Superlative Cel mai în vârstă participant - Ioan Forman, 80 de ani (o excursie la Băile Lipova), Antalfi Sandor (81 de ani); cea mai în vârstă participantă - Margit Ciorba, 80 de ani (a fost prezentă și la drumeția
Agenda2005-49-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284466_a_285795]
-
-și facă socoteală astfel: Dacă vom face ca mulțimea să crează că partidul conservator, fiind la putere, ar ceda Basarabia, ea va găsi că e mai bine să o cedăm noi, fiindcă sîntem mai buni patrioți". Dar nu credem de cuviință a mai spune unde ajung oamenii cu asemenea socoteli. Fără îndoială... nu la Panteon. [30 aprilie 1878] {EminescuOpX 83} NOU A-B-C-DAR ROMÎNESC DE VASILE PETRI Sîbiiu, 1878, Tipografia lui Ios Drotleff et Comp., 1 vol. 8 - Prețul 25 cr. v. a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
iar azi pledează contra ei. Lucrul stă astfel. "Presa" în realitate nu s-a rostit până astăzi nici pro nici contra, dar a ținut seama de opiniile amânduror taberilor. În unul din ultimii ei numeri organul conservator a găsit de cuviință a da o deosebită atențiune moțatei moțiuni a celor patruzeci și șase din Cameră, spre a arăta, zice "Presa", respectul nostru pentru orice opiniune care este rezultatul unei convicțiuni onorabile, iar pe de altă parte ca să supunem aprecierii publice modul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu cunoscutul cuțit înfipt în pieptul ei până la mâner să nu comploteze acuma și cu Rusia pentru a-i arunca și ei o bucată de cadavru. Contele Șuvaloff a declarat el însuși [.............. ] Adică guvernul radical și patriot a crezut de cuviință să-l convingă pe contele Suvaloff că România are un interes special a se lăpăda odată de blăstămata aia de Basarabia. Contele Șuvaloff a înțeles-o după multă strădanie și a fost atât de bun să pledeze înaintea Congresului pentru
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de la Berlin. {EminescuOpX 96} Întîi: Basarabia ni se dăduse pentru a ne indica rolul nostru la gurile Dunării și ținerea acelei fâșii de pământ era pentru noi o misiune europeană. Aceeași Europă care ne-a redat-o a găsit de cuviință să ne-o reia și ne-a oferit Dobrogea, reînnoind un mandat dat pe tăcute prin Tratatul de la Paris, mandatul adecă de-a păzi libertatea celei mai importante artere a negoțului răsăritean, nu atât prin puterea noastră proprie, pre cât
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
merită un studiu separat. Pe lângă aceste întrebări mai vine o alta. În vremea alegerii actualelor Adunări erau cu totul alte cestiuni la ordinea zilei. Darea în judecată a cabinetului Catargiu, economia în finanțe etc. Poporul român, consultat, a crezut de cuviință a-și rosti atitudinea față cu cabinetul trecut prin alegerea oamenilor ce ne reprezintă astăzi. Oare tot aceleași cestiuni sânt de hotărât astăzi? Procesul contra foștilor miniștri a rămas fără acuzatori, economiile în finanțe au degenerat în cheltuieli de război
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a le rezolva în mod negativ. Acuma însă, când cred că opinia publică e-ndestul de amețită prin frazele și minciunile lor, acuma când prin Tratatul de la Berlin poporul românesc e legat și de mâni și de picioare, ei cred de cuviință a-i pune și căluș în gură, pentru ca fără protest să se consume o vânzare de țară convenită de mult. Când s-a luat Bucovina nu s-a găsit un singur român, de la Domn pân-la plugar, de la mitropolit pân-la pupa
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
va aștepta oare pe bieții români din Basarabia! Cu toate că o străinătate neagră și nendurătoare, barbară și robită și-a întins ghearele asupra unei părți din țara noastră, Camerele actuale au autorizat, neautorizate ele înșile, cedarea provinciei, fără a crede de cuviința de a consulta poporul. La ce trebuie să știe poporul sub ce soi de stăpâni va ajunge o parte a lui, sub ce stăpâni e amenințat de a cădea întreg? Câteva numiri schimbate ale ulițelor Bucureștilor, câteva cântece ale muzicei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
că întreg cabinetul nu are nici o idee clară despre ceea ce trebuie să facă. Cauza este simplă. La noi în România nu există miniștri de resort, cari, să-și înțeleagă ramura lor de administrație, căci toți d-nia lor au găsit de cuviință de-a administra patria lor proprie ca regulamente și legi traduse cuvânt din cuvânt din franțuzește, pe când toată activitatea mintii individuale a d-lor, câtă va fi binevoit a le-o da Dumnezeu, se consumă pur și simplu în ambiția
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]