KorAP: Find »[drukola/base=dalie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...65 >

1,602 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

nu ne-am pus-o decât o dată, iar eu am mi-am pus prezervativ. Johnnie se sperie ca naiba și începe să cânte împreună cu gândacii „Nu, domnule, fata asta nu-i a mea“. Mai vreau fofoloancă, așa că o duc pe Dalia să-l vadă pe doctorul de gândaci. Îi strecor zece parai și el se face c-o examinează și-i zice: „Copilul va fi sănătos și va veni pe lume peste șase luni“. Încă un amănunt important trântit în mijlocul aiurelilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
lui Loew, așezat la birou într-o manieră teatrală. Textul articolului suna așa: Într-un interviu în exclusivitate acordat publicației soră Los Angeles Mirror, adjunctul procurorului districtual din Los Angeles, Ellis Loew, magistrat însărcinat cu instrumentarea misteriosului caz de crimă „Dalia Neagră“, a dat publicității aseară o descoperire senzațională. „Tocmai am fost anunțat de către doi dintre colegii mei cei mai apropiați, locotenentul Russell Millard și polițistul Dwight Bleichert, că Joseph Dulange, caporal la Fort Dix, New Jersey, a recunoscut că a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
făcu semn cu degetul să mă apropii. M-am dus lângă el și m-am așezat cu fața la cei patru suspecți. Ura mea nu s-a diminuat cât le-a vorbit el. — Voi toți ați mărturisit că ați ucis-o pe Dalia. N-avem cum să dovedim asta, așa că depinde de voi să ne convingeți. Bucky, întreabă-i tu despre perioada în care a dispărut fata. Eu o să stau cuminte și-o să ascult până când aud o minciună sfruntată. L-am încolțit mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Issler e pește, iar Betty Short era un fel de prostituată liber profesionistă și m-am întrebat dacă nu cumva o fi vreo legătură între ei. Apoi mi-am amintit că la interogatoriu fufele din carnețelul negru au spus că Dalia n-avea pește. L-am întrebat: — Ai cunoscut-o pe Betty Short? — Nu. — Ai auzit de ea? — Nu. De ce-ai mărturisit c-ai omorât-o? — Ea... părea atât de dulce și de drăgălașă și-am fost atât de trist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
lor păreau o singură voce - până când Fritzie se năpusti asupra lui Charles Michael Issler. Îi aplică niște croșee zdravene în stomac cu boxurile: stânga-dreapta, stânga-dreapta, stânga-dreapta. Issler țipa și bolborosea. Fritzie urlă: — Spune-mi ce știi despre zilele lipsă ale Daliei, negustor de târfe sifilitic ce ești! Simțeam că am mâncărici la tălpi. Issler țipă strident: — Nu... știu... nimic! Fritzie îi aplică un upercut în boașe. — Zi-mi ce știi! Te știu pe tine! De la Moravuri! Fritzie îi trase câțiva pumni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
prima noapte ea mi-a fost și confesor, și iubită. Mă temeam de zgomote și de mișcări prea bruște, așa că ea m-a dezbrăcat și m-a alinat, murmurând „Și toate cele...“ ori de câte ori încercam să aduc vorba despre Fritzie sau Dalia. Atingerea ei delicată era aproape imperceptibilă. I-am mângâiat pe îndelete fiecare parte a trupului până ce corpul mi s-a eliberat de tensiunea acumulată în pumnii și mușchii mei de polițai. Ne-am mângâiat cu blândețe și am făcut dragoste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
stilul nostru tandru și discutam, având grijă să evităm lucrurile rele din ultimele luni, dar oricât de tandru și de drăguț mă arătam, în sinea mea tot mă frământam și speram într-un final neașteptat - să se întoarcă Lee, ucigașul Daliei să fie prins, eu să am parte de încă o partidă de sex cu Madeleine la Red Arrow sau Ellis Loew și Fritzie Vogel să fie puși la zid. Îmi tot revenea în minte amintirea oribilă a loviturii pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
alții că am aterizat pe teritoriul Diviziei din East Valley pentru că refuzasem un meci cu proaspătul angajat de pe 77th Street, care câștigase Mănușile de Aur în 1946, sau pentru că atrăsesem asupra mea furia lui Ellis Loew, oferind informații despre cazul Dalia unui post de radio care se opunea candidaturii sale la funcția de procuror districtual. Fiecare zvon mă înfățișa ca pe un nenorocit care te înjunghie pe la spate, un bolșevic, un laș și un tâmpit. Când evaluarea activității mele pe a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
minte Durkin și cadavrul. Acum am derulat filmul întâmplărilor exclusiv pentru fapte. Fritzie aproape că îl omorâse în bătaie pe Issler, ignorându-i pe ceilalți nebuni. Insistase pe niște chestiuni secundare, zbierând: „Spune-mi ce știi despre zilele lipsă ale Daliei“, „Zi-mi ce știi“, „Zi-mi ce ți-au spus fetele tale“. Iar Issler îi răspunsese: „Te știu pe tine. De la Moravuri“. Mi-am amintit de tremurul mâinilor lui Fritzie din seara aia, un pic mai devreme. Mi-am amintit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
spus fetele tale“. Iar Issler îi răspunsese: „Te știu pe tine. De la Moravuri“. Mi-am amintit de tremurul mâinilor lui Fritzie din seara aia, un pic mai devreme. Mi-am amintit cum se răstise la Lorna Martilkova: „Te prostituai împreună cu Dalia, nu-i așa, fetițo? Ia zi tu, când ai văzut-o ultima oară?“ Și apoi lovitura de grație: Fritzie și Johnny Vogel șușotind în drum spre Valley: „Ți-am demonstrat că nu-s fătălău. Poponarii nu-s în stare să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
fundal egiptean din Sclavele infernului sau vreo legătură cu Duke Wellington, o mină de aur - bice ca în remarca legistului „urme ușoare de bici“, ca ceea ce era îndeajuns ca să-l salt pe Johnny Vogel drept suspectul numărul unu în cazul Dalia. Am închis sertarele, am stins lumina, m-am dus înfiorat în camera de zi și am aprins lampa, după care am deschis agenda telefonică. Numărul lui „Tati și mami“ era GRanite-9401. Dacă nu-mi răspundea nimeni, a doua intrare prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
violent? Sally hohoti. — Majoritatea erau fericiți că ea se prefăcea atât de bine. Nerăbdător să ajung la Vogel, am schimbat subiectul. — Povestește-mi despre legătura ta cu Charlie Issler. Știai c-a mărturisit cum că ar fi ucis-o pe Dalia? — Nu, inițial n-am știut, răspunse Sally. Apoi... ăăă, oricum, n-am fost surprinsă când am aflat. Charlie are ceea ce voi ați numi impulsul nestăpânit de a mărturisi. Cum să vă spun... Dacă o târfă este omorâtă și ajunge în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
ziarele. M-am uitat la Russ. El mi-a șoptit „Dulange“. Am dat din cap aprobator și mi-am închipuit-o pe Betty Short în dimineața zilei de 12, mergând aiurea, până ce-a dat de francezul Joe. Zilele lipsă ale Daliei începeau să se adune una câte una. Și-atunci tu și John Vogel v-ați întors la treburile voastre? întrebă Russ. Sally aruncă pozele de la Personal pe jos. — Da. — Ți-a povestit cum a fost cu Liz Short? — Mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
făcuse rost de niște șmenuri de câteva ori și asta cu foarte multe luni în urmă, însă el a continuat să mă lovească și m-a amenințat că o să mă omoare dacă suflu ceva la poliție despre fiu-său și Dalia. M-am ridicat și-am dat să plec, dar Russ rămase nemișcat. — Domnișoară Stinson, ai spus că atunci când John Vogel ți-a pomenit numele tatălui său, te-ai speriat. Din ce cauză? — Din cauza unei povești pe care am auzit-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
sincer uimit. Nu i-am răspuns. Russ continuă cu întrebările: Cum îl cheamă pe taică-tău, fiule? Doar îl cunoști, ’tenente. Aha... Friedrich Vogel. Fritzie, mai pe scurt. — Mai pe scurt ca Liz Short? — Ăă, desigur... ca Liz, Betty, Beth, Dalia... o mulțime de nume de alint. — Amintește-ți de luna ianuarie, Johnny. Taică-tău a vrut să-ți pierzi virginitatea, nu-i așa? Ăăă... mdaaa. — A plătit o femeie pentru două zile, corect? — Nu o femeie. Adică nu una adevărată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Știi cine a ucis-o pe Liz Short? — Nu! Nu! Johnny începea să transpire abundent. La fel pățeam și eu, aprins de pofta de a afla fapte cu care să-l înfund, acum, când se părea că el și cu Dalia avuseseră doar o aventură de-o noapte. L-am întrebat: — I-ai spus lui taică-tău de Liz când a ajuns pe prima pagină a ziarelor. Nu-i așa? Ăăă... da. — Iar el ți-a spus ție de un tip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-o la el - și pe care, în secret, am admirat-o - a ieșit mai abitir la iveală, determinându-mă să țin la el și mai sincer. La fel se întâmpla cu faptele la care reveneam mereu: Lee a dispărut când Dalia, benzedrina și eliberarea iminentă a lui Bobby De Witt s-au spart toate în capul lui. Ultima oară a fost văzut la Tijuana, în momentul când De Witt se îndrepta într-acolo, iar cazul Short se concentrase pe granița S.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
bogate și mi-am închipuit că dama voia să-i răzbune moartea. Mi-am făcut socoteala că știe cumva că Blanchard se află în spatele crimelor și are nevoie de mine doar ca să i-l găsesc. — Ai auzit de povestea cu Dalia Neagră din L.A.? l-am întrebat. — E Papa catolic? — Lee lucra la cazul ăsta chiar înainte să vină aici, iar pe la sfârșitul lui ianuarie prinsesem un fir la Tijuana. L-ai auzit punând întrebări despre cazul Dalia? — Nada, mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de povestea cu Dalia Neagră din L.A.? l-am întrebat. — E Papa catolic? — Lee lucra la cazul ăsta chiar înainte să vină aici, iar pe la sfârșitul lui ianuarie prinsesem un fir la Tijuana. L-ai auzit punând întrebări despre cazul Dalia? — Nada, mi-a răspuns Dolphine. Vrei să auzi și restul? — Rapidamente. — Buuun. Deci m-am întors la Dago, iar partenerul meu mi-a spus că i-a pasat mexicancei mesajul meu. Am pornit spre Reno într-o mică vacanță și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
crinolină pătată cu sânge și nisip și oase vechi și nimic altceva, după care am descoperit un ten rozaliu, ars de soare, și niște sprâncene blonde, pline de cicatrice cusute, care mi-au părut familiare. Apoi Lee îmi zâmbi ca Dalia, cu viermi colcăindu-i în gură și-n găurile unde odinioară fuseseră ochii. Am scăpat cazmaua și am luat-o la fugă. Dolphine strigă în urma mea: — Banii! Am rupt-o la fugă spre crucea în flăcări, gândindu-mă că eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
baza omuciderii numărul cinci - a lui însuși. M-am gândit la Betty Short și la Kay până când ele două s-au contopit. Am reconstituit parteneriatul nostru drept un act de seducție reciprocă și mi-am dat seama că tânjeam după Dalia fiindcă o citisem și că o iubeam pe Kay fiindcă ea mă citise pe mine. Și am trecut iar în revistă ultimele șase luni. Totul era limpede: Banii pe care Lee îi cheltuia în Mexic erau, probabil, o parte din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
În noaptea în care am întâlnit-o pe Madeleine Sprague Kay i-a strigat lui Lee: „După toate câte s-ar mai putea întâmpla!“ - o replică rău prevestitoare. Probabil presimțise că dezastrul cu Bobby De Witt. În timpul investigațiilor la cazul Dalia ea fusese nervoasă, morocănoasă, preocupată de sănătatea lui Lee - și totuși, în chip cu totul bizar, acceptase purtarea lui nebunească. Eu credeam că o necăjea obsesia lui Lee legată de uciderea lui Betty Short. În realitate ea fugea spre și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
sunt bun de detectiv, că nu sunt demn să mi se încredințeze misiunea de a merge pe firul propriilor descoperiri. Îi urmăream mai mult sau mai puțin de-aproape pe prietenii și dușmanii pe care mi-i făcusem în urma cazului Dalia. Russ și Harry au păstrat intactă camera cu dosarul de la El Nido și au continuat să lucreze ore suplimentare la cazul Short. Aveam și eu cheia, dar nu am folosit-o, pentru că-i promisesem lui Kay c-o să îngrop cazul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
începe un jurnal pe care să i-l las la îndemână și în care să descriu cu lux de amănunte gimnastica mea de dormitor cu Madeleine Sprague - să-i amintesc de ea fie ca să obțin iertarea pentru dependența mea de Dalia, fie ca să scot cumva căsnicia noastră din impas. Am mâzgălit vreo cinci pagini în biroul meu, dar m-am oprit când am simțit parfumul lui Madeleine amestecându-se cu duhoarea de dezinfectant de la motelul Red Arrow. Iar când am mototolit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de parcare era în spatele lui, așa că m-am strecurat cât mai discret. Farurile mele au surprins șoferița în timp ce încuia portiera și am avut un șoc când am văzut cine e și cine nu e. Elizabeth Short. Betty Short. Liz Short. Dalia Neagră. Genunchii mi-au tresărit, lovind involuntar volanul. Mâinile, cuprinse de tremurături, au atins claxonul. Fantoma își duse mâna streașină la ochi și își miji privirea înspre farurile mele, apoi ridică din umeri. Am remarcat o strâmbătură familiară și mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]