1,726 matches
-
secundă înainte, fusese așezată la masa elipsoidală. Coate înaintate, așa cum fuseseră folosite la susținerea hârtiei, despărțite, între ele, la distanța de-un pumn. Hârtia, ocrotită pe jumătate de calota unghiilor. Picioarele, imitând unghiul drept al scaunului. Înțepenite și împotmolite în dantelă. Bărbatul țâșni s-o pescuiască de-un umăr. Dar brațul, pornit la timp, al unei Cocondy acum mai curând tulburată decât îngrozită, i se așternu peste încheietura palmei și îl dezmetici din elan. - Hai să n-o atingem!... Hai să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să-și dea duhul, atunci măcar era musai să apuce să și-l dea dintr-o poziție de bună conveniență. Lângă ei, pe tăcute, Patricia izbutise să-și retragă doi centimetri una dintre glezne. În foșnetul, ca de sare, al dantelelor. În gâlgâitul de nădușală al fiecărui por. După cinci minute de sforțare și chin, era din nou la orizontală, dreaptă, cu spinarea întoarsă în sus, nasul în scama covorului și toate extremitățile înainte caraghios împrăștiate în cădere, acum aduse acasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe care o realizase vreodată o muribundă. Patricia murise lipită de covor. Într-un ultim gest de extravaganță. După ce-și culesese toate extremitățile înapoi. Deschizîndu-se la loc ca o floare. Zburlindu- și savant cutele rochiei, într-o arteziană de dantele, plutind la limita legilor fizicii... Și imprimîndu-și propriului corp o postură ciudată, rafinat curbată, aplecată grațios înainte. De parcă ar fi avut de oferit cuiva, duh, spirit, particulă de praf, navigând prin încăpere, hârtia netezită dintre degetele ei, ca pe-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai jos de acest standard nu era destul de bun pentru ea. Pentru Julia, compromisul însemna să-și seteze pătura electrică la temperatură medie. Închizându-și sutienul cel nou la spate, femeia și-a tras pe ea și chiloțeii asortați, din dantelă franțuzească neagră, după care a făcut un pas în spate ca să se admire în oglinzile gigantice ale șifonierului. —Nu-i rău pentru treizeci și doi de ani. Nu-i rău deloc, a spus ea cu voce tare, mângâindu-și abdomenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cutie mare și roz, pe care Alison a recunoscut-o ca provenind de la Agent Provocateur, magazinul recunoscut de unde bărbatul cumpăra pentru iubita sau soția lui desuuri excentrice. Îndepărtând straturile de foiță roz, Alison a ridicat în dreptul ochilor un sutien din dantelă albă, cu deschidere la sfârcuri și o pereche asortată de chiloței tanga, cu șnur diamantat în spate. Orice era alb și cu volănașe însemna că e pe gustul lui Luca, ceea ce, era perfect acceptabil. Unul dintre primii iubiți ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
oprit în colțul străzii și-a aruncat o privire prudentă înspre casă. Era o casă care nu sărea în ochi, construită prin anii treizeci. Accesul se făcea printr-o portiță de lemn. Ferestrele erau protejate de niște perdele banale, din dantelă albă. Dar era imposibil să-ți dai seama dacă era cineva înăuntru sau nu. O femeie care își plimba câinele a trecut pe lângă Alison și s-a întors să se uite la ea, peste umăr, în mod limpede intrigată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să coboare la piscină ca să prindă ultimele raze de soare, mai ales că, la ora aia, ele erau mai puțin brutale decât în restul zilei. Numai că soția lui avea alte planuri. Ea voia să facă sex, iar desuurile din dantelă neagră fuseseră îmbrăcate tocmai cu scopul de a-i maximiza șansele. De obicei, de Luca nu trebuia să tragi prea mult ca să facă dragoste. Dar, în ultima vreme, Alison observase că bărbatul nu mai era la fel de plin de entuziasm, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fi putut găsi un alt nume pentru doamna Gribb. Pielea-i delicat de rozalie se întindea perfect peste protuberanțele și adânciturile fine ale cărnii. Gura îi era mică și ușor țuguiată, iar ochii ca apa scânteietoare. Hainele-i erau din dantelă veche, șalul brodat cu flori de crin și pălăria cu boruri la fel de largi ca și ochii ei mari și verzi, boruri care-i cădeau peste față ca niște gene lungi și tăcute. Adesea purta văl. în cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Trăsăturile sale erau la fel de grecești ca și numele și chiar dacă sânii îi erau un pic prea plini, încetase de foarte mult timp să-și mai facă probleme din cauza asta. Arătau destul de bine așa, umflându-se prin cămașa de noapte din dantelă albă, lungă până-n pământ, și luminați de lumânarea pe care o ducea în mână în timp ce făcea turul clădirii. îi plăcea să se îmbrace astfel. O făcea să se simtă curată. Pe de altă parte, așa cum știa foarte bine, fiecare angajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
șapte ori la ușa unui bordel. Exact la cea de-a șaptea bătaie ușa se dă în lături. Un zgomot spart atunci când omul se lovește de peretele înnegrit. Lumina unei lumânări. O femeie într-o cămașă de noapte lungă, din dantelă, cu părul căzându-i în cascadă peste umeri și cu chipul strălucitor. Omul intră, clătinându-se. Ușa se închide. Nu există sălbăticie fără o oază. Bărbatul zace în poala unei femei care are o lampă și doarme, timp în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fără o oază. Bărbatul zace în poala unei femei care are o lampă și doarme, timp în care ea îi cântă. în spatele femeii stă o fată goală și nemișcată. La picioarele lor șade femeia în cămașa de noapte lungă, de dantelă, și se uită la ei. Iată cuvintele cântecului: Cutezați, o, voi, a urca oare Inaccesibilul munte numit Kâf? îi doboară pe toți cu a sa vâltoare, Voința cea tare o preschimbă-n praf, Vorbele sunt prea mici să-l cuprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ce-și cedeau de treburile lor. Iată: un fluture scânteiază și fâlfâie din aripi printre săgețile de lumină ce străpung umbra. O zi elegiacă, grațioasă precum leagănul în plin balans, proaspătă și curată precum pâinea scoasă din cuptor, delicată ca dantela pe pielea unei femei palide, o zi pe măsura frumuseții femeilor de lângă leagăn. Vultur-în-Zbor s-a trezit în zori, odihnit și cu ochii larg deschiși. Dormise bine și nu-și amintea nici un vis. Zorii, ca și ziua ce le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai văzut-o niciodată. Exact la cea de-a șaptea bătaie ușa s-a deschis. Madame Iocasta i-a privit cu uimire pe cei doi. Elfrida i-a întors privirea calmă, învârtindu-și umbreluța de soare. Era îmbrăcată numai în dantelă albă. — Doriți ceva? a întrebat descurajator Iocasta. — Da, a răspuns Vultur-în-Zbor. Nu era momentul să fie mândri. Căutăm adăpost. Iocasta a zâmbit fără chef. — Nu, a zis ea și a dat să închidă ușa. Ce vrei să spun? a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
adus decât necazuri tuturor celor care l-au primit. Ai face orice pentru el. Virgil Jones rosti încet: — Vultur-în-Zbor e cel care face asta pentru mine. — Toți! izbucni Iocasta. Plecați cu toții! Lăsați-mă iarăși cu Casa mea. Elfrida Gribb, în dantelă albă, cu fața acoperită de un văl pe care urca nestingherită o muscă, stătea lângă fereastră, cu sculpturile în dreapta ei, muntele în spate, Vultur-în-Zbor în stânga și dezastrul uitându-se direct la ea. — N-o să pleci, spuse ea. Nu poți. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
irita, îi producea o durere surdă, inexplicabilă pe care însă o prelungea în mod conștient, intenționat. Pielea albă, pe care nu o mângâiase razele soarelui de prea mult timp și nici mâinile străinului, contrasta puternic cu negrul sutienului fin de dantelă dându-i o nuanță palidă, cadaverică. Îl lăsă la locul lui, hipnotizată de noua imagine care începea să se contureze în oglinda imensă din baie. În acel moment își dovedea utilitatea moftul de a avea o oglindă de acele dimensiuni
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
încă o parte din negrul care-i accentua paloarea pielii. Rămase așa, analizându-și imperfecțiunile și frumusețea corpului. Părul lung, în mai multe nuanțe de roșcat, îi cădea pe umerii lăsați ușor în față, acoperind o parte din sutienul de dantelă neagră. Își trase umerii în spate ducând pieptul înainte. O ușoară durere în coloană fu reacția la poziția corectă a corpului. Descheie sutienul, cu ambele mâini, de la catarama din față, eliberând sânii din cupele în care fuseseră închiși. Îl lăsă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
șifonierului. Sacoul meu gri-cenușiu și pantalonii mei bej sunt acolo. Tresar surprins de o idee năstrușnică. Atârn sacoul Întins pe umeraș de lustra aprinsă. Agăț și pantalonii În josul sacoului. Pe un alt umeraș aranjez rochia neagră a Melaniei. Cea cu dantelă la poale și la decolteu, care mie Îmi place cel mai mult. O așez lângă sacoul și pantalonii mei, apoi Încep să balansez lustra, ale cărei abajururi strălucitoare aruncă iradieri luminoase pretutindeni. Fredonez un vals și Încep să mă rotesc
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
telefon public cu cartelă de lângă biroul de Îmbarcare, supravegheată de trei membri ai echipajului Îmbrăcați În uniforme bleumarin. —Alo, Richard? Orice-ar fi, să nu uiți de ciorapi. —Lenjerie intimă? —Ce? —Ciorapii. Katie, e cumva vreo aluzie la lenjerie? Jartiere, dantelă neagră, câțiva centimetri de coapsă albă sau e vorba de un banal recipient pentru darurile de la Moșu’? —Richard, ai băut ceva? — Tot ce se poate. În timp ce Închide, aș putea jura că o aud pe Paula oferindu-i Hubba Bubba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Harry Belafonte cântând Mary’s Boy Child la Radio 2 și sunt acolo, cu tata care dă târcoale prin bucătărie, proaspăt Întors de la cârciumă, având la el vreun cadou cu care s-o Împace pe mama - un neglijeu diafan cu dantelă, dar mărimea greșită, sau un ceas de aur de furat primit de la vreun tovarăș. Tata Își făcea mereu intrarea ca o vedetă, consumând tot aerul din cameră. Eu și Julie de-abia respiram, ascunse după canapea, rugându-ne ca mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În lacrimi, fără să mai privească Înapoi și lăsându-i nepotului său o imagine care nu-l va părăsit niciodată: Ochenoaia era Îmbrăcată cu rochie maron, În carouri, iar peste rochie purta un taior cafeniu, strâns În talie. Pălăria cu dantelă și pămblicuțe crem ascundea părul castaniu ce se arginta vizibil dar lăsa la vedere sprincenele frumos arcuite, simple și mereu bine Îngrijite, fața prelungă, pomeții ridicați, obrajii cu mici riduri bine mascate cu pudră, gura de la care Va „Împrumutase” colțul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În dormitorul lui Frank, salteaua era sprijinită de perete, despicată la cusături de investigatorii poliției care căutaseră o dovadă cît de mică În sprijinul mărturisirii lui. Costume, cămăși și echipament sportiv zăceau Împrăștiate pe toată podeaua, iar un șal de dantelă care Îi aparținuse mamei noastre atîrna peste oglinda măsuței de toaletă. Chiuveta din baie era plină de articole pentru bărbierit, aerosoli și cutii cu vitamine măturate de pe rafturile dulăpiorului suspendat. În cadă erau numai cioburi, printre care se scurgea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
făgașele vechi trasate În covor, dar În lumea lui Frank nu prea mai erau multe lucruri care să se potrivească atît de bine. I-am atîrnat În șifonier cămășile risipite peste tot și i-am Împăturit cu grijă șalul de dantelă veche În care fuseserăm amîndoi Înfășați cînd eram bebeluși. După moartea mamei, Frank recuperase șalul din legătura de haine depuseă de tata la o instituție filantropică din Riyadh. Țesătura străveche, moștenită de la bunica lui, avea culoarea gri și delicatețea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lut - probabil colecția vreunei adolescente. Camera portabilă se mișcă spre stînga cînd două femei intrară În Încăpere prin ușa deschisă, acoperită de oglindă. Amîndouă erau Îmbrăcate pentru nuntă, mireasa purtînd o rochie cu crinolină de mătase crem, cu corsaj de dantelă care lăsa la vedere gîtul ars de soare și claviculele puternice. Avea fața ascunsă sub un voal, dar am reușit să Întrezăresc o bărbie drăguță și o gură cu buze pline, care-mi aminteau de Alice Hollinger În perioada petrecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cîndva modeste de pe strada pietruită fuseseră ornate cu gust, iar În zidurile străvechi apăruseră perforații pentru aerul condiționat și sistemele de alarmă. Casa lui Sansom, zugrăvită Într-un albastru-vernil pastelat, era plasată la intersecția cu o stradă secundară. Draperii de dantelă acopereau ferestrele bucătăriei, dar tot am reușit să Întrezăresc niște licăriri de vernis, ornamente de alamă, o plită ceramică și o chiuvetă de piatră antichizată cu scurgător de stejar. În spatele geamurilor interioare se Întindea o grădină În miniatură, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cînd mi-am dat seama că nu se potrivesc cheile. În așteptarea Paulei, m-am pus pe Împachetat un set de haine noi pentru Frank. Tot scotocindu-i prin garderobă În căutare de cămăși curate, am dat peste șalul de dantelă pe care ni-l dăruise bunica noastră. Printre puloverele de mohair, țesătura Îngălbenită arăta ca un giulgiu; mi-am amintit cum stătea mama la măsuța ei de toaletă și eu Îi puneam șalul pe umeri, și cum parfumul pielii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]