15,914 matches
-
noapte, un neguțător surprins de o furtună puternică bătu la ușa lui Isamu. Isamu dădu ordine ca omul să primească adăpost peste noapte și, pentru a-și arăta recunoștința, neguțătorul îi oferi lui Isamu un sul rar de caligrafie în dar. Ceea ce nici neguțătorul și nici Isamu nu-și dădură seama era că unul dintre caracterele scrise pe sul era greșit. Pe lângă asta, sulul fusese udat de ploaie și apa trezise la viață caracterul greșit. În decursul multelor luni care urmară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
colecția "Scriitori buzoieni"; În pregătire: "Tristețe târzie", volum de versuri cu ocazia împlinirii a 70 de ani; 2005 reeditarea volumului "Clopotele Athos-ului"; 2007 "Spovedania unui colecționar de artă"; 2007 "Danie", Joc și buna-voie", Cuvinte de folos", " Gânduri la un dar de preț din ziua de azi" adunate și rânduite de Artur Silvestri. Fundația Culturală "Marieta și Chiriac Bucur" Înființată în aprilie 1996, la sugestia scriitorului Marin Sorescu; Membrii fondatori: sculptorii: Ion Irimescu, Marcel Guguianu, Mihai Buculei; pictorii: Dan Hatmanu, Grigore
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
fiecare, cîte o zgardă. Nu aveam și eu una? O zgardă zdravănă, dar invizibilă. A ei, un fel de colier de sclavă a fost în modă pînă la refuz o bandă lată de argint, de care atîrna un I. Era darul Iordan. Marcat Iordan. Cum altfel? Nu avea el psihologie de șef de trib? Cel care întreține armele de vînătoare, face rost de hrană, aprinde focul. Cel care mîngîie și cel care pedepsește. Războinicul puternic. Niciodată indulgent. "Bărbatul ia inițiativa". De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe drum tot înainte Cu plutonul tău către apus; Mi-ai vorbit în calda limbă rusă, Știu acum, tovarășe, ce-ai spus". Tano e neliniștit de zvonul copiilor de pe stradă. Îi plac copiii, se hîrjonesc împreună, dar îl feresc de darurile lor în oase. N-are voie să mănînce așa ceva la vîrsta lui. În ani cîinești, e mai bătrîn decît mine. Șezi, îi spun. Mă mîrîie: Doar n-o să stau ca dogii lui Hette. Cultivatul meu Tano îi știe pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o să apară? Dar n-a fost dragostea mea o așteptare a ce n-a fost? Tare-s într-o stare neagră, Tano. Fără tine ar fi mare plictiseală în grădină. Mă privește cu ochi umezi, serioși și prietenoși. Cîinii au darul recunoscut de-a simți tot. De-a ști ce li se întîmplă stăpînilor. Mie, o nefericire de origine obscură, care mă bîntuie mai puțin, mai mult de-o săptămînă, cînd "fiecare zi i-o limbă străină"‡‡‡. Simt în ceafă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mă rade de pe picioare, ca pe turnurile gemene americane avioanele deturnate. Mă prăbușesc în plîns. Bătăile pendulei, interferînd sonata, mă aruncă în alt timp. Sînt copilul cu copilărie schizoidă: la București, între lucrurile Lisellei lucruri cu inimă (ca pendula asta, darul ei; i-a dăruit-o mamei cînd a plecat în Franța) și la Iași. Mi-e dor de lumea Lisellei, atît de altfel. De mirosul prietenelor ei, de foșnetul fustelor invoalte, de bluzele lor de organdi. Și cum își scoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
serie. Seriale. Și Madammm de trei ori sex femeie bagă preceptul: nu te gîndi profund la cineva, că atragi răul, pericolul. Magda U., din ce în ce mai extaziată de album, nu m-a urmărit. Uită-te la titlul lui Rusalin Pop. Morgengabe. Înseamnă "darul de dimineață". Oferit femeii de soț, după noaptea nunții. Cunosc ce-nseamnă. Doar am făcut amîndouă germană cu Hertha Perez. Și completez: dacă strădania femeii în pat o merită. Nu este bucurie mai mare decît aceea de a dispune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
milioane de cuvinte". Statistica (Milucă nu se îndoia de ea) decretase că "din 5000 de oameni dintr-un sat, 200 scriu poezie; mai mult, fiecare uzină își are scriitorii ei". Nemaipunînd la socoteală Cărticica Roșie pe care-o obținuse-n dar. Ce-o fi făcut cu ea, după septembrie '75, cînd Mao s-a ocultat, nu știu. Ne cocoșam de rîs citindu-i neroziile. Cu voce tare, împreună cu Fluturel și cu Lucian Foișor. Deși ne cam strîngea în spate ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
hai să fim mai îngăduitori unul cu defectele celuilalt. Te iubesc cu dereglările tale, cu anomaliile tale cu tot. Crezi că n-o să te mai iubesc pentru că nu faci dragoste cu mine? Sau, cu răutate curativă: ți-a fost refuzat darul, din exces, din prea multă întrebuințare. Nenumăratele iubiri inoportune, sirenele la care n-ai fost surd sînt de vină. Violențele de gest, de cuvînt, relativ normale cum crezusem, se amplificau. Nu era dragoste, era catch. "Fac ce vreau cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de-a exista: să facă așa fel ca să pară că nu doare, că nu-l doare. Pentru mine să nu fii tristă, Dințișor. Vara e prea scurtă ca să fii tristă. Doamna Moarte va fi amabilă. O să-i imit ceva, am darul de-a imita, îți amintești? O s-o fac să rîdă, promit. Alte cuvinte ar fi paroles creuses. Vorbe goale. B. P.S. Anul trecut am fost invitat la Dresda, la o nuntă de transsexuali: un fost bărbat devenit femeie, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
reface climatul acesteia, îmbogățit prin cunoaștere livrescă și printr-o luciditate ce demitizează subtil, fără a sfărâma "corola de minuni" a poveștilor, transferând-o doar în irealitate: în una care, prinsă în mirajul ficțiunii, dobândește atributele unui real fascinant. În Darurile mării, naratoarei i se pare, pe plajă, că un măgar se uită la ea cu ochii inorogului dintr-o efigie sculptată în nisip, și ai unui elev dintr-a șasea care o privea într-un anume fel, insistent, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în corabia lui Noe. Ambii străbătători ai grădinii mitice, bărbatul și femeia, intuiesc mutațiile suferite de specimenele zoologice, cândva năzdrăvane. Acestea au devenit propriile lor caricaturi, prin necredința în ele a oamenilor. Reîntâlnirea lor, chiar și în ipostaza degradantă, are darul, pentru povestitor, de a-i procura, prin restituirea poveștilor copilăriei, cele mai frumoase seri din toată viața lui. Poate, fiindcă sunt seri petrecute pe câte o prispă, alături de iubită, cu mâna în mâna ei sau odihnită pe genunchiul ei delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de zile cu o ființă în două dimensiuni ce mi-a dăruit dragostea ei deplină. Atât de deplină, încât într-o gară tristă de provincie a eșuat în dimensiunea a treia. Din păcate o uitasem deja, am înțeles prea târziu darul ghețarului... După ce-am abandonat grupul de femei, m-am așezat la o masă pe o terasă; trei bărbați ce semănau întrucâtva între ei stăteau de vorbă, povesteau despre iubitele lor din tinerețe. Cel mai vârstnic se numea sicraN și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
anunțat cinci morți în aceeași săptămână și toate s-au adeverit. Apoi mi l-a prezentat pe Centaur, care și-a luat numele de Chiron, bineînțeles, după cum își susținea ascendența dintr-o familie foarte onorabilă de centauri, cu toții înzestrați cu darul divinației și cu cunoștințe de herbologie și homeopatie. Torsul de cal îi lipsea cu desăvârșire, doar că avea coadă, păr stufos pe piept și călcâiele despărțite în copite. Apleca din cap ritmic în timp ce vorbea, ca și cum ar fi scuturat un căpăstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acel vis din starea de reverie ce pregătește somnul. Îngroziți de chipul ei, visul se transformă în coșmar și baba apucă somnul cu mâna, îl ascunde sub fuste, să nu zboare și dusă e. Fuga acasă la copiii ei, cu darul. În verile foarte umede, la cerere, poate provoca ploi cu broaște. Copiii ei, la fel ca cei ai Babei Dochia, au fugit până la urmă de-acasă de gura ei afurisită, drept care a rămas în cele din urmă singură să necăjească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spart al ogarilor. Or, fata superbă din fața mea avea deopotrivă dezinvoltura, atitudinea, căutătura o vai! dar mai ales mirosul (și mirosul nu m-a înșelat niciodată!) unei adevărate curtezane. Mi-am lăsat în voie cornul în poala ei, fericit de darurile sorții, și aproape instantaneu m-am cufundat în somnul cel mai adânc. Am visat vânătorii cu ceata lor de câini cum se apropiau tot mai mult de corpul meu inert, cu simțurile paralizate, și-am știut pe dată că, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
apropiau tot mai mult de corpul meu inert, cu simțurile paralizate, și-am știut pe dată că, pentru prima oară, intuiția mea a dat greș. Trei săgeți aplicate cu măiestrie în puncte nevitale ale trupului meu aproape neînsuflețit au avut darul de-a mă întoarce cu greu din somnul morții. În următoarele clipe eram legat fedeleș și închis într-o colivie cu bare de fier, destul de meschină pentru dimensiunile mele. Apoi și-a făcut apariția și prințul; trufaș, aprig, mic la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
niciodată, cum degetele ei fine și expresive călcau ușor aerul în semn de adio. Aproape că mă enervam când luam fotografia s-o contemplu și mă întâmpina aceeași postură a ei de mai înainte. Am trăit multă vreme contrariat de darul prietenului meu, sau poate al ghețarului, această ființă splendidă, ce trăia aparent numai pentru mine în spațiul ei bidimensional, ce-mi trimitea câte-un semn subtil din lumea ei plată, la fel cum încercăm și noi adesea să transcendem timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
alerg ca un nebun, ca o vită scăpată din țarc și nu m-am oprit decât la baza unui deal de unde nu mai puteam vedea gara, ca și cum trenul ar fi luat-o la goană după mine. Drumul furnicilor. Sala tronului. Darul. Ieșirea din labirint M-am oprit să-mi trag sufletul. Am recunoscut poteca pe unde ne-am plimbat de multe ori, între două partide erotice. Dar nu remarcasem niciodată cât de maiestuos se așternea zarea între cele două lanțuri muntoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru că zici că a călcat cu grijă și nu a deranjat pe nici unul din supușii mei, nu poate pleca de-aici nerăsplătit. Chiar și firile slabe se pot îndrepta și deveni în timp utile, dacă sunt înzestrate cu forță creatoare. Darul nostru va fi nu numai generos, dar va răspunde celei mai intime dorințe a ta, pe care ți-a fost teamă s-o admiți și s-o rostești. Noi îți urăm să ți se deschidă sufletul și să eliberezi necondiționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vreme, străduindu-mă să nu adorm, de teamă că nu am să mă mai pot trezi. Mă ridic și scot aproape mecanic telefonul să împlinesc singurul gând ce m-a posedat din momentul în care Împărătița Furnică mi-a prezentat darul. Nu răspunde nimeni... Mai stau ce mai stau și încerc din nou. Niciun răspuns... Mă întind iarăși pe spate în iarbă și aștept să curgă timpul. Timpul foarte gros ce pare că mi se prelinge lent din vene. Foarte aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
râsul până la urechi de maimuță, îi dădea un aer flegmatic de permanentă nemulțumire și plictiseală. Poza ei figura în scurt timp pe prima pagină a ziarelor locale și printr-o neexagerată retușare realiza o asemănare indiscutabilă cu prototipul uman, având darul de a reactualiza și justifica în mințile oamenilor vechea, uitata și controversata evoluție a speciilor. După numele tribului ce a descoperit-o sau al primei limbi pe care maimuța o vorbea fluent, i s-a dat numele de Maimuța Makonde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ani, l-am păstrat tocmai pe el, fără s-o știu, în memoria mea selectivă și neîncăpătoare, la fel cum în copilărie reținem de-a valma, mecanic, doar acele lucruri a căror revelație o trăim mult mai târziu. Ciclul Anima Darurile mării Inorogul, Țestoasa, Floarea-Soarelui și Creionul. Privirea leneșă a țestoasei În vârfurile unui careu desenat subtil pe imensitatea plajei stau: un inorog albastru, o țestoasă cu carapacea aurie, o floarea-soarelui tare palidă, din cauza stratului gros de nori, și un creion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-se în jurul lui, mă urmărea pe șest din toate unghiurile cu privirea languroasă a elevului de clasa a șasea. Haide să punem aici cearșaful! îi poruncesc mamei și tonul meu nu lasă nicio posibilitate de refuz. Despre sfârșitul vacanțelor și darurile mării Careul mi-a apărut desenat pe nisip și în zilele care au urmat. De-atunci, însă, nu l-am mai văzut niciodată. Nici pe "tata" nu l-am mai văzut tot de atunci. A murit de un cancer galopant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu am să uit prelegerea ce mi-a ținut-o în curtea cu floarea-soarelui gigantică, despre înțelepciune și frumusețe, singurele care, când se întâlnesc, fac posibilă iubirea adevărată, dincolo de iubirea de sine. Cu alte cuvinte, n-am să pot uita darurile mării din acea vacanță, din care nu trebuie să omitem desigur scrisul! Îngerul exterminator Oglinzile. Damiel Ori pe unde trecea, îi reținea chipul câte o oglindă. De multe ori o privea din oglindă o ființă străină, ce purta trăsăturile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]