KorAP: Find »[drukola/base=darie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...123 >

3,068 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

dinți În paharul din baie și pentru vreo două zile trăiau liberi, cu tabieturi ca doi soți. Fiecare Își avea ritualurile lui, mofturile lui, modul lui de a coborî din pat dimineața. Și totul era familiar și adevărat. Dar sâmbăta Dario se Întorcea la soția lui. Sasha ura sâmbăta. Și duminica, și Paștele, și Crăciunul, și Anul Nou. Știuse să aștepte. Răbdător, Încrezător, convins că mai devreme sau mai târziu comedia scabroasă a căsniciei lui avea să se sfârșească, că Dario

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Dario se Întorcea la soția lui. Sasha ura sâmbăta. Și duminica, și Paștele, și Crăciunul, și Anul Nou. Știuse să aștepte. Răbdător, Încrezător, convins că mai devreme sau mai târziu comedia scabroasă a căsniciei lui avea să se sfârșească, că Dario avea să discute cu soția lui, chiar dacă n-ar fi făcut-o - ce importanță mai avea? -, oricum el urma s-o părăsească și să se mute cu Sasha. Apoi ar fi Împărțit amândoi bucuria unui film, un Crăciun, aceiași prieteni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
film, un Crăciun, aceiași prieteni. Și bătrânețea, și suferința, și boala, tot ceea ce-ți rezervă viața - nu doar clipele fericite ale așteptării și ale pasiunii, care nu Înseamnă viață, ci doar o soluție diluată a acesteia, o caricatură. Dar Dario n-o făcuse. Amâna mereu. La Început cu un pretext, mai apoi chiar fără el. Iar acum nu mai era doar un obscur jurnalist al unei televiziuni particulare, ci devenise Mister Verità, cel pe care oamenii Îl recunoșteau pe stradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
rolul pe care-l juca, din ce În ce mai puțin liber și din ce În ce mai puțin dornic de a se elibera. Iar Sasha nu mai avea douăzeci și trei de ani, ca În seara aceea când Îl Întâlnise - Într-un gang Întunecos din Veneția, unde Dario venise pentru a lua un interviu unui skin head care dăduse foc unui vagabond. Nu mai avea trupul zvelt al lui Tadzio și părul lung până la umeri. Acum era greoi și Își pierdea firele de păr - dimineața le găsea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
mai mult decât atât, era sătul de minciună, de prefăcătorie, de lașitate. Era scârbit de monogamie, de fidelitate - sătul de cât se Înclinase În fața conveniențelor sociale, a circumstanțelor și a rațiunii. Ar fi vrut să zgârie caroseria BMW-ului lui Dario cu cheile casei În care el nu avea să locuiască vreodată. Ar fi vrut să-și ia o catedră Într-un sătuc cu convingeri de stânga de lângă Veneția, pentru a fi astfel forțat să-l părăsească. Ar fi vrut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
de lângă Veneția, pentru a fi astfel forțat să-l părăsească. Ar fi vrut să agațe un minor român pe Valle Giulia și să-l ducă acasă. Dar mai mult decât asta, ar fi vrut să o sune pe nevasta lui Dario, să-i ceară o Întâlnire și să-i spună că era cu soțul ei Încă de pe vremea când acesta era un nimeni și că Își părăsise orașul, prietenii și familia, pentru a-i fi alături. Și-ar fi vrut s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
totul. Iar asta Îl liniști și-i alungă tristețea și proiectele automutilante, Olanda Îi păru aproape și posibilă, iar imaginea Romei purpurii și calde din fața lor Îi păru o promisiune de fericire viitoare. Și se simți fericit pentru el, pentru Dario și pentru seara care urma. — E o tâmpenie, mă iertați că v-o spun, spuse Emma cu o franchețe cu care nu era obișnuit, deoarece cunoscuții lui nu și-ar fi permis vreodată să-l contrazică. Acelea erau alte vremuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
să-l care atunci când ieșiseră din magazinul de bijuterii, căci el era deja prea Încărcat de sacoșe. Se gândi abia acum, groaznic de târziu, că nu ar fi trebuit să-i ceară să-l Însoțească pentru a alege ceasul lui Dario. Era un lucru indecent, o lipsă de delicatețe stânjenitoare. — De ce nu vii Într-o seară să mă asculți la Heaven sau Las Vegas? Îndrăzni Emma. Cânt În fiecare joi. Poate reușești să o convingi și pe Valentina să vină. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
model Carrera, varianta rectangulară, negru cu brățară de piele perforată. Poate că Emma rămăsese orbită de faptul că vânzătoarea spusese că stelele de cinema ca Steve McQueen și Paul Newman purtaseră aceste ceasuri ale casei elvețiene. Probabil Însă că lui Dario nu avea să-i placă. Era un model prea tineresc, prea agresiv. — Da, vin, promise Sasha. Emma Își spuse tristă că bărbații nu sunt niciodată atenți la ceea ce Îți spun. Sasha zăbovea Încă. Chiar dacă era ora opt și Dario trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
lui Dario nu avea să-i placă. Era un model prea tineresc, prea agresiv. — Da, vin, promise Sasha. Emma Își spuse tristă că bărbații nu sunt niciodată atenți la ceea ce Îți spun. Sasha zăbovea Încă. Chiar dacă era ora opt și Dario trebuia să ajungă acasă, Îi părea rău să se despartă de ea așa, căci avea impresia că ar fi trebuit să-i spună ceva. Mulțumesc pentru tot ce-ai făcut pentru Valentina, spuse Emma. — N-am făcut nimic, protestă Sasha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
ar fi devenit un simplu vis. — Iubire, se grăbi să spună Sasha, introducându-și În ureche căștile telefonului, ai ajuns deja? Urc În mașină și ajung la tine În zece minute. Era bucuros că-i aude vocea - era dovada că Dario nu era doar o fantasmă a dorințelor lui, zeul absent al zilelor lui. Emmei, care Îi surâdea misterioasă, Îi făcu un semn complice cu ochiul. — Puiuț, am avut o problemă, Îl Întrerupse Însă Dario. Și se abandonă unui monolog confuz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-i aude vocea - era dovada că Dario nu era doar o fantasmă a dorințelor lui, zeul absent al zilelor lui. Emmei, care Îi surâdea misterioasă, Îi făcu un semn complice cu ochiul. — Puiuț, am avut o problemă, Îl Întrerupse Însă Dario. Și se abandonă unui monolog confuz, incomprehensibil și totodată ciudat de disperat. Totul era din vina acelui hoț care În urmă cu două săptămâni Îi furase ceasul. Soția lui susținea că totul se Întâmplase din cauza fricii. Poate că Într-adevăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
săptămâni Îi furase ceasul. Soția lui susținea că totul se Întâmplase din cauza fricii. Poate că Într-adevăr pierduse sarcina sau poate că nu existase niciodată. Oricum testul era negativ. Soția era foarte deprimată. Suferise o cădere nervoasă. Îl căutase pe Dario peste tot. Chiar și În studio, În timp ce Înregistra. Fusese nevoit să-i răspundă. În sfârșit, morala era că În acest moment el nu era În apartamentul lui Sasha, ci acasă la el. Cu soția. De ore Întregi nu făceau altceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
era În apartamentul lui Sasha, ci acasă la el. Cu soția. De ore Întregi nu făceau altceva decât să vorbească despre fiica pe care nu o avuseseră. Sasha știa cum gândea. Soția Își dorise atât de mult o fetiță. Dar Dario nu simțea nici o atracție față de fetițe. Gândindu-se bine, nici nu cunoștea vreuna. Nu știa ce ar fi putut să-i spună. Dacă tot trebuia să se Întâmple, măcar să fi fost un băiețel. Ar fi fost un tată mai bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
un băiețel. Ar fi fost un tată mai bun decât avusese el - un moralist ipocrit și laș, la a cărui Înmormântare se prezentase cu Întârziere. Telefonul lui sunase În biserică În timpul slujbei funerare, astfel Încât toți Înțeleseseră ce eliberare era pentru Dario moartea tatălui său. Dar În cele din urmă un fiu te judecă, te condamnă, te constrânge, e un laț În care ajungi să te spânzuri: și dacă fiul lui ar fi trebuit să-i provoace aceleași neplăceri pe care el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
totul. — Ai lăsat-o? aproape că strigă Sasha. Nu mai avea aer. Asta era fericirea pe care o aștepta? Emma Îl privea cu ochii căscați. Îi avea foarte Întunecați, aproape negri, ciudat de strălucitori. — Ei bine, nu, nu chiar, spuse Dario. A fost o scenă foarte tristă. De aceea Încerc să ajung la o Înțelegere cu ea. Mă rog, trebuie să amânăm. Ne vedem vinerea viitoare la Saturnia. Oricum vom sărbători. Va fi la fel. Va fi chiar mai bine. Sasha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
ca niște sulițe de război. Văzu un pescăruș care zbura Înspre cer profitând de curenții calzi ascendenți. Apoi doar o fâșie de nor Împrăștiat de vânt și, dincolo de el, cerul rămase gol, palid și cenușiu. Nu-i ajungeau aceste explicații. Dario nu trebuia să-i vorbească soției despre fiii nenăscuți, ci despre el. — Dar eu vreau să te văd acum, protestă el. Mâine nu mai există, mâine e un cuvânt pe care nu-l cunosc, pe care nu l-am Învățat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
vorbească soției despre fiii nenăscuți, ci despre el. — Dar eu vreau să te văd acum, protestă el. Mâine nu mai există, mâine e un cuvânt pe care nu-l cunosc, pe care nu l-am Învățat. — Nu pot, puiuț, murmura Dario Îndurerat. E un moment critic. I-am explicat totul. Aproape totul. E distrusă. Mi-e milă de ea, știu că nu e frumos, dar ăsta-i adevărul - mi-e milă. Pot cel puțin să o Însoțesc la sora ei, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
să o Însoțesc la sora ei, la Genova. — Las-o să meargă singură, trebuie să Învețe să se descurce fără tine, spuse Sasha. Așa este și cu elevii: când cresc, trebuie să-și uite profesorul care i-a Îndrumat. Dar Dario se simțea vinovat: din cauza hoțului, a soției care de ani de zile, pe ascuns, În anumite zile de ciclu se Închidea În baie, făcea pipi Într-un pahar și băga Înăuntru un bastonaș de plastic, așteptând să se Înalbăstrească porțiunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Acum. Nu mâine. Acum. M-am săturat să aștept. Am treizeci și trei de ani, iar tu ai aproape cincizeci. Ne va fi de ajuns ziua de mâine? Timpul trece - mai avem atât de puțin. — Acum trebuie să Închid, se Întoarce, spuse Dario. Te iubesc. — Și eu te iubesc, spuse Sasha, dar cuvintele lui sunau goale, ciudat de sărace. Și Dario plecase. Îl lăsase singur. Un vânzător ambulant, ce alergă cu sacoșa lui peticită la vederea gardienilor publici, Îl lovi făcându-l să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Ne va fi de ajuns ziua de mâine? Timpul trece - mai avem atât de puțin. — Acum trebuie să Închid, se Întoarce, spuse Dario. Te iubesc. — Și eu te iubesc, spuse Sasha, dar cuvintele lui sunau goale, ciudat de sărace. Și Dario plecase. Îl lăsase singur. Un vânzător ambulant, ce alergă cu sacoșa lui peticită la vederea gardienilor publici, Îl lovi făcându-l să se clatine. De la o fereastră deschisă ajunse până la ei sigla de Început a telejurnalului de la ora 20. Stoluri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
pentru totdeauna din viața mea. Se strădui să descifreze cuvintele ariei - care, deoarece Caballe pronunța italiana și franceza destul de libertin, Îi scăpau. Dar reuși să Înțeleagă Mon cœur s’ouvre à ta voix. Sasha Îi Întinse pachețelul cu ceasul lui Dario. Emma Îl așeză pe genunchi, cu grijă, de parcă ar fi fost din cristal. — Păcat, eu sunt un animal omnivor, spuse Sasha Îndreptându-se spre ieșirea din parcare. Mănânc orice. Și carne, și legume, și pește, și fasole. Emma se Întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
un marțian. Pe ecranul albastru al televizorului Mister Verità surâdea placid, Încrezător și senin și Îl felicita pe preot și pe soția acestuia pentru curajul pe care Îl avuseseră de a sfida lumea Întreagă - În timp ce chiar În clipa aceea, cine știe unde, Dario Înfrunta cea mai teribilă criză a vieții sale conjugale, Își părăsea soția. Sau pe el. Cum ați spus că vă numiți? se interesă Olimpia. Nu v-am spus, doamnă, răspunse Sasha. Sunt Alessandro Solari. Tânărul vorbea foarte frumos, avea clasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Însă ce infamă, mincinoasa, avea un nou curtezan și nu-i spusese nimic mamei sale, care o Întreține de doi ani de zile. Pentru a evita ochii răutăcioși, șmecheri și malițioși ai bătrânei și cei albaștri și Îndepărtați ai lui Dario, Sasha Își mută privirea asupra unui candelabru - o caracatiță cu brațe din sticlă fațetată ale cărei tentacule se legănau la câțiva centimetri deasupra lui. La televizor, Dario Îl Întreba pe preot: — Când v-ați hotărât să abandonați hainele preoțești? Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
răutăcioși, șmecheri și malițioși ai bătrânei și cei albaștri și Îndepărtați ai lui Dario, Sasha Își mută privirea asupra unui candelabru - o caracatiță cu brațe din sticlă fațetată ale cărei tentacule se legănau la câțiva centimetri deasupra lui. La televizor, Dario Îl Întreba pe preot: — Când v-ați hotărât să abandonați hainele preoțești? Ce v-a convins să faceți acest pas revoluționar? Sasha dădu la o parte o draperie din biluțe optice stil anii ’70 și aruncă o privire asupra panoramei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]