1,556 matches
-
noi, București, 1989; Poeme, București, 1989; Încercare de înșurubare în real, București, 1991; Monologuri, pref. Cezar Baltag, București, 1991; Mi s-a culcat moartea pe inimă, pref. Cezar Ivănescu, București, 1992; Aproape tac, aproape plâng, aproape sunt, București, 1995; Melanholia deșertăciunilor, București, 1996; Deșertăciunea șterge fața morții, București, 1996; Acolo unde plânsul nu atinge moartea, pref. Dan Grigorescu, București, 1997; Trei tipare, pref. Al. Paleologu, București, 1998; Antumele, București, 1998; Îngerul poverii, București, 1998; Sfânt îndârjit, București, 1999; Scrisori către părintele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
Poeme, București, 1989; Încercare de înșurubare în real, București, 1991; Monologuri, pref. Cezar Baltag, București, 1991; Mi s-a culcat moartea pe inimă, pref. Cezar Ivănescu, București, 1992; Aproape tac, aproape plâng, aproape sunt, București, 1995; Melanholia deșertăciunilor, București, 1996; Deșertăciunea șterge fața morții, București, 1996; Acolo unde plânsul nu atinge moartea, pref. Dan Grigorescu, București, 1997; Trei tipare, pref. Al. Paleologu, București, 1998; Antumele, București, 1998; Îngerul poverii, București, 1998; Sfânt îndârjit, București, 1999; Scrisori către părintele Niculae, București, 2000
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
la brâu. Și s-au înmulțit atât de mult, într-un timp scurt, încât nu există provincie a creștinătății unde ei să nu fie prezenți. Cei care-i privesc văd în ei ca într-o oglindă imaginea renunțării la toate deșertăciunile lumii. S-au înmulțit mai ales pentru că nu refuză nimănui intrarea în familia lor religioasă, cu excepția celor căsătoriți sau legați de vreo altă profesiune religioasă. Pe astfel de persoane, de fapt, ei nu vor și nu trebuie să le primească
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ceea ce chiar s-a întâmplat. Acest Francisc era renumit pentru noblețea originii sale, însă a devenit mult mai strălucitor prin corectitudinea moravurilor. După ce și-a petrecut copilăria în nevinovăție, a început să mediteze mai mult asupra ademenirilor acestei lumi, la deșertăciunea lucrurilor pământești și să reflecteze permanent la faptul că acestea, care pier odată cu trecerea timpului, sunt un nimic. La astfel de convingeri a ajuns prin studiul gramaticii și al disciplinelor teologice cu care a luat contact încă din copilărie. A
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
acele stigmate minunate pentru întreaga lume. El este acel Pacifico care a reușit să-i atingă rana din coastă, cu un pios șiretlic, dar cu o foarte mare evlavie. 3. Acesta este acel Pacifico care, pe când era încă în robia deșertăciunilor, a văzut ieșind din gura preasfântului părinte, în timp ce predica, două săbii încrucișate în formă de cruce. Înspăimântat de această faptă minunată, s-a convertit și a devenit unul dintre cei mai apropiați imitatori ai Sfântului Francisc. Prin urmare, nu a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lui Dumnezeu, venerabililor frați arhiepiscopi, episcopi și preaiubiților fii abați, decani, arhidiaconi și altor prelați ai bisericilor, [transmite] sănătate și binecuvântare apostolică . Deoarece preaiubiții fii, fratele Francisc și însoțitorii săi, ce aparțin vieții și religiei fraților minori, după ce au părăsit deșertăciunea lumii, au ales o viață aprobată pe merit de Biserica Romană și se răspândesc în diferite părți ale lumii, după exemplul apostolilor, semănând sămânța cuvântului divin, prin această scrisoare apostolică, vă semnalăm rugămintea și îndemnul nostru. Prin urmare, atunci când purtătorii
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
storge (tandrețe), pathos (dragostea ca dorință), charis (dragostea ca formă de recunoștință), mania (pasiunea erotică dezlănțuită)*. Pasiunea lui Conachi bate mai mult spre mania, deși nu exclude nuanța afecțiunii dezinteresate (agape). Prieteșugul este forma generală a iubirii, o soluție la deșertăciunea lumii: „Că toate trec Într-o clipală, Lăsînd pe om În starea cea goală, Numai prietenul cu unire Este o zare de fericire Ce are omul drept alinare La orișice feli de Întîmplare. O, prieteșug, rai de plăcere, Ce te
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
abundentă, care uneori, când se rarefiază, apare încadrată în versuri remarcabile, amintind de maniera lui Lucian Blaga. În Neoromantică (1982), unde autorul ajunge la o maturitate deplină, imaginea este mai funcțională, scutită de abuzul de metaforizare. Un poem (Orgolii) evocă „deșertăciunea deșertăciunilor”, amintind de sonoritățile biblice și de întrebările esențiale din Viața lumii de Miron Costin. Tânăr este o replică la Odă (în metru antic) a lui Mihai Eminescu. I. scrie, în paralel, proză scurtă (Strigătul, 1978, Ningea pentru unul singur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
care uneori, când se rarefiază, apare încadrată în versuri remarcabile, amintind de maniera lui Lucian Blaga. În Neoromantică (1982), unde autorul ajunge la o maturitate deplină, imaginea este mai funcțională, scutită de abuzul de metaforizare. Un poem (Orgolii) evocă „deșertăciunea deșertăciunilor”, amintind de sonoritățile biblice și de întrebările esențiale din Viața lumii de Miron Costin. Tânăr este o replică la Odă (în metru antic) a lui Mihai Eminescu. I. scrie, în paralel, proză scurtă (Strigătul, 1978, Ningea pentru unul singur, 1985
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
harem al balenelor „școală“, stăpînul ei este cunoscut sub denumirea tehnică de „dascăl“. Oricît ar fi de amuzant, faptul că, după ce a fost el însuși la „școală“, „dascălul“ se duce în lume ca să predice nu ceea ce a învățat acolo, ci deșertăciunea acestei învățături, nu-l onorează defel. Titlul de „dascăl“ pare, firește, să se tragă din numele dat haremului însuși, dar unii au emis ipoteza că omul care a dat, cel dintîi, acest nume cașalotului-pașă, va fi citit cu siguranță memoriile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fie nedezvoltat. Același lucru și în ce privește cărțile. Cel mai original dintre toți oamenii a fost Omul care a pătimit pentru ceilalți, iar cea mai adevărată dintre cărți este cartea lui Solomon: Ecleziastul este frumosul oțel călit al suferinței. Totul e deșertăciune. Totul. Această lume îndărătnică nu și-a însușit încă înțelepciunea necreștinească a lui Solomon. Dar acela care ocolește spitalele și închisorile și trece în fugă prin cimitire și vorbește mai degrabă despre opera bufă decît despre infern, acela care îi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care îți urmăresc indicațiile au școala maeștrilor Tovstonogov, Efros, Efremov și unde cortina are ca emblemă "Pescărușul" lui Cehov. Iar eu tremuram de emoție că pot să zic: "Cortina!" Asta înseamnă o viață mai intensă, o mai mare frică de deșertăciune și o dragoste copleșitoare pentru teatru. Ai văzut spectacole pe scene celebre, ai participat la repetițiile unor mari directori de scenă. După opinia ta, care sunt tendințele actuale în regia de teatru? Dorința de a nu truca, de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
față de ceilalți care se poate însoți de un sentiment de vinovăție și de a simți lumea ca pe un loc periculos, dezorganizat, lipsit de factorul de securitate care exista înainte. Toate scopurile, țelurile în viață dispar, apar ca fără valoare, „deșertăciune a deșertăciunilor”. în final se acceptă pierderea și realitatea că persoana supraviețuiește pierderii. în cea de a treia fază, se realizează ieșirea din criză. Cel care a definit criza ca fiind generată de pierdere, Caplan (1964), relevă și caracteristica importantă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
care se poate însoți de un sentiment de vinovăție și de a simți lumea ca pe un loc periculos, dezorganizat, lipsit de factorul de securitate care exista înainte. Toate scopurile, țelurile în viață dispar, apar ca fără valoare, „deșertăciune a deșertăciunilor”. în final se acceptă pierderea și realitatea că persoana supraviețuiește pierderii. în cea de a treia fază, se realizează ieșirea din criză. Cel care a definit criza ca fiind generată de pierdere, Caplan (1964), relevă și caracteristica importantă a crizei
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cronicar literar stătea pitită parșiva prozatoare din cărțile ei de azi, ieșite de sub varii teascuri, una după alta. Vitriolu-i n-ar fi avut, oricum, șanse a fi aruncat atunci în albaștrii ochi. Acum? Magda e un Thackeray cu fustă al deșertăciunilor bahluiene. E un David Lodge al campusului din Copou. Promiscuității opulente a englezului, Magda îi opune una ca atare, calică, de o plasticitate ucigătoare. Magdalizează inimitabil. Ultima ei carte, Conversație pe Titanic, mă privește și personal. Ivindu-se, cu borsalina
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rar pe acolo". Dar și sofisticata mizanscenă a motivațiilor/ escamotărilor declanșate de cererea-mi (impardonabilă, monșer!). Așa încît, chestiunea devenea, pînă la urmă, prin fină transgresie, din una practic-pedestră, una eminamente stilistic-epistolară. Ce performanță! De reținut, oricum, sfîrșitul scrisorii: penibilul deșertăciunilor noastre în fața grandorii muntelui! Ăsta era Geo Bogza din Orion. "Predeal, miercuri 25 febr. 1981 Stimate domnule Val Îmi aduc aminte că în 1963 am fost însoțit de "un tînăr" la bojdeuca lui Creangă, dar dacă nu mi-ați fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mine se oprește și-acum, programatic, la colțuri de trotuar, unde așteaptă cei cu mîna întinsă și cărora același inadecvat flaneur le lasă micul obol. De încercat, imediat, o riscată translație spre un motiv mult mai grav. Deși în spectacolul deșertăciunilor lumii nu pare a însemna mare lucru. De altfel, inadecvarea ar fi, aici, chiar neavenită. Sadoveanu. Conu Mihai. Care dintre coloșii rapsozi ai prozei românești a mai reușit performanța uluitoare a moldoveanului de-a prinde în mirificul său năvod atîta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
București, 1968; George Bernard Shaw, Pagini alese, București, 1971; William Somerset Maugham, Vălul pictat, București, 1972; John Updike, Muzee și femei, București, 1980; James Joyce, Corespondență, îngr. și pref. trad., București, 1983; Saul Bellow, Herzog, București, 1992; Tom Wolfe, Rugul deșertăciunilor, București, 1996; George Orwell, Omagiu Cataloniei, pref. Vladimir Tismăneanu, București, 1997; John Irving, Hotelul New Hampshire, București, 1997; Isaiah Berlin, Adevăratul studiu al omenirii, îngr. trad. în colaborare cu Henry Hardy, București, 2001. Repere bibliografice: Zaharia Stancu, Însemnările unui ziarist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287927_a_289256]
-
a Domnului - care adoră pe Dumnezeu în duh și adevăr (In. 4, 23), se aseamănă în slavă cu Dumnezeu și sunt nemuritori împreună cu El, primind viața cea veșnică prin Cuvântul, tot așa, cei ce se închină acestora (zeilor) se aseamănă deșertăciunii demonilor și vor pieri împreună cu ei în gheenă»”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfinților Carp, Papil și Agatonica, 2-7, p. 166-167. footnote>. Sfântul Ambrozie al Milanului ne istorisește și despre martiriul fiilor preotului Eleazar. Astfel, împăratul prigonitor Antioh a poruncit să
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Truth”. Contexte: „Dumnezeu este Adevărul...” v. 22, 6 continuă: „El readuce la viață pe cei morți...” v. 22, 62/61 continuă: „iar ceea ce cheamă ei în locul Lui este nimicul...” v. 31, 30/29 continuă: „iar ceea ce chemați în afară de El este deșertăciune...” All"h huwa al-′aqq al-Mubn (24, 25: „Dumnezeu este Limpedele Adevăr.” (GG) al-wil"yat li-All"h al-′aqq (18, 44/42): „oblăduirea lui Dumnezeu, Adevărul” (GG). Altă traducere posibilă: „oblăduirea este de la Dumnezeul cel adevărat.” Rabbukum al-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
se poate nega și te constrânge să-i recunoști existența”76. Semnificațiile de bază ale acestui nume, pe care le putem desprinde din contexte și care au fost sesizate de exegeți sunt: existent în sine, real (în contrast cu ceea ce reprezintă nimicnicie, deșertăciune, iluzie). 2.1.2.2. al-′ayy: SOI „cel viu”; ASM „Cel Veșnic Viu”; GG „Viul”; Marr „Vivens”; RB, DM „le Vivant”; YA „the Living”; Arb „the Living God”. Contexte: All"h l" ill"ha ’ill" Huwa al-′ayy al-Qayyóm
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de aceea în moarte, se redă neantului, crezând că "drumul spre lumină" i-l asigură sinuciderea și nu acceptarea vieții ca sisifică luptă de spintecare de noi orizonturi care mărginesc la nesfârșit condiția umană. Însă nu se poate ignora sugestia deșertăciunii și a derizoriului speranței, prezentă în text în mod repetat, sugestie care ar transfera și acest gest final nu într-unul salvator, ci într-un nou eșec. În plus, deși vede în sinucidere dezlegarea, Iona întruchipează chiar eroul absurd camusian
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Priveam de la Înălțimea celei de-a noua terase, nu În jos, ci spre transcendent, mulțumind Forței Absolute pentru marea Îngăduință arătată În acea zi. Și când nimeni nu se aștepta, Cerul, parcă scârbit de hainele-i Întinate de zgura nesăbuitei deșertăciuni, Își deșărtă cofele dolofane ale abiselor fântâni. Am ieșit din reveria provocată de măreția clipei și am grăbit, cât am putut de mult coborârea, dar treptele Înalte devenise lunecoase și ne temeam de ce este mai rău - o fractură sau o
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
baruri mai domnește o anumită animație. În jurul meu se lăsă treptat tăcere, pustiu... cel mult un greier rar mai țârâia a noapte și a târziu... Este ora binefăcătoare, când Întreaga natură se relaxează... Suflete, nu mai bântui lumea fantomatică cu deșertăciuni! Odihnește-ți trupul, În așteptarea marilor surprize! 585 VÂNĂTOAREA DE CAPETE Din Bali, vasul nostru se strecura printre miile de insule și insulițe ale arhipelagului indonezian, despicând valurile Înspumate ale Pacificului, spre o nouă locație Noua Guinee, a doua insulă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ostentație printre frunze flori roz cu spini, Încărcate cu polen. 654 Liniștea munților, vuietul surd al vântului, foșnetul frunzelor, parfumul dulceag al florilor, mă Îndeamnă la noi reflecții. Cum de supraviețuim, Într-o natură perfectă, dar o lume plină de deșertăciuni?! Mă gândesc că educația joacă un rol Încă din pruncie, așa că curând devine o a doua natură pentru noi. Mai Întâi Începi prin a-ți curăța mintea de oameni, ca să te așezi pe tine Însuți Într-un alt plan. Privitul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]