1,965 matches
-
acolo meditează și bucură-te de mângâierile divine, dacă îți vor fi oferite din cer. Cred că acest comportament este cel mai bun și sigur. Într-adevăr, din cauza celor prezenți, s-ar putea infiltra cu ușurință vreun gând de mândrie deșartă sau alt sentiment dezordonat, iar diavolul ar putea imediat să distrugă meritul acelei prea evidente evlavii. Dar în chilie, acolo unde nimeni nu te vede, te vei putea abandona în siguranță evlaviei, iar acolo diavolul va găsi cu dificultate o
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în mijlocul zeilor, înainte de a se întoarce cu picioarele pe pământul din Pontus Euxinus, care nu se află departe de Stix. Și încheie tragic: dacă încerc să ies din această regiune împotriva voinței destinului, satisfă-mi, o Cotta Maximus, o speranță deșartă: Unde ego si fato nitor prohibente reverti Spem sine profectu, Maxime, tolle mihi (v. 57-58). În ultimele versuri reproduse de noi apare clar exprimată dorința Sulmonezului de a ști, dacă, între timp, a intervenit vreun motiv datorită căruia speranța eliberării
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fato nitor prohibente reverti Spem sine profectu, Maxime, tolle mihi (v. 57-58). În ultimele versuri reproduse de noi apare clar exprimată dorința Sulmonezului de a ști, dacă, între timp, a intervenit vreun motiv datorită căruia speranța eliberării este mai puțin deșartă. Un motiv atât de așteptat ar fi putut fi, așa cum am sugerat noi mai sus: moartea iminentă a lui Augustus. S-a spus că o prietenie strânsă îl lega pe Ovidiu și de M. Valerius Corvinus Messalinus, fiul mai mare
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
producția de bunuri materiale, cât și în producția de discursuri, această componentă secretă a proceselor sociale și istorice rezistența și reprimarea rezistenței se articulează în diferite moduri cu o realitate mult mai complexă. Textul de față nu are nicidecum pretenția deșartă de a răspunde unui proiect atât de ambițios, dar, dacă încearcă să dea seama de România prezentului, trebuie să puncteze măcar câteva fapte. De pildă, dinamicile sociale generate de instaurarea regimului și revizuite apoi de politica ceaușistă. Chiar înainte de naționalizarea
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Dumuzi; dacă ar fi dat semne de enervare și de violență, nu s-ar fi deosebit de comportamentul opac și gălăgios al zeiței Iștar, la poarta Infernului, înainte de experimentarea pe cont propriu și de inițiere. Păstorul carpatic nu repetă nici aventura deșartă a lui Ghilgameș, și nici pe aceea a eroului „tristei figuri” din Tinerețe fără bătrînețe..., în căutarea unui simulacru al vieții veșnice. El „știe” deja că toate sunt eșecuri. De aceea nu-i rămîne decît să întîmpine moartea cu înțelegere
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
discrepanțele, să corecteze traducerile greșite și să identifice semnificația frazelor obscure. Știu din experiență că cei care gestionează politica externă a Statelor Unite vor dori ca viitoarele interpretări ale doctrinelor religioase să diminueze pericolul izbucnirii unui conflict internațional probabil o speranță deșartă. Două idei s-au dovedit extrem de supărătoare. Prima este o afirmație făcută de unii sioniști extremiști (susținută de mulți creștini) conform căreia Dumnezeu le-a dăruit copiilor lui Israel acel pământ, ceea ce le dă dreptul să ignore drepturile palestinienilor. La
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Aceste fenomene și altele de nebănuit constituie vremurile tulburi de care pomeneam la începutul acestei lucrări. Astfel de procese fac parte din izomodernitate. Ele nu se sfârșesc însă nici prin simple decizii individuale, colective sau politice și nici prin iluzii deșarte. Câtă vreme natura umană va fi atât conflictuală, cât și pacifistă, schimbările societale vor edifica noi structurări uneori haotice și adeseori fractale sau turbulente. Ceea ce înseamnă că evoluția sau involuția izosocietală este în plină desfășurare și că numai nouă ne
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
lui nerușinată fără să fi plătit, fără să fi îndurat batjocura. Domnia răului va fi din nou întârziată, îndoiala va stăpâni iară, oamenii își vor pierde iar timpul visând la un bine cu neputință de atins, istovindu-se în strădanii deșarte, în loc să grăbească venirea singurei împărății cu putință, și priveam la tăișul săbiei care mă amenința, o, putere, numai tu domnești peste lume! o, putere, și orașul se liniști treptat, ușa s-a deschis, am rămas singur, cu sufletul ars, amar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
aură de egoism. Scrii că nu ai curaj și nu te cred. Chiar nu m-abțin, și-atunci, decent, îți propun: s- o faci din eroism! Să-ți simt virtuțile, nu să te lauzi cu ele; mam săturat de vorbe deșarte, fără rost! Rămâi acolo, să ți le tatuezi în piele: de azi nu mai cred în tine, am intrat în post! Vei fi străinul care mi-a cântat “o, sole mio”, pe note false ca un adevărat actor. Promit că
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
dintâi... Fiindcă până azi am fost alt om.. Îmi face impresia, când mă uit înapoi, c-am purtat în mine viața unui străin... Totdeauna mi-am închipuit sufletul omului ca o visterie cu odăi multe, unele pline de comori, altele deșarte. Mulți oameni, cei mai mulți, trăiesc toată viața în cămăruțele cele goale și veșnic deschise, căci celelalte sunt zăvorâte cu lacăte grele, și cheile lor zac tăinuite în focul chinurilor. Pe mine golul m-a înfricoșat ca și întunericul. De aceea m-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
străduit să găsesc cheile comorilor mele. Dar și comorile sunt înșelătoare. Îndată ce ai descoperit una, râvnești pe cele mai ascunse... Poate cea mai de preț nu ți-o dezvăluie decât moartea, și totuși o dorești cu lăcomia avarului... O fi deșartă chiar râvna aceasta... Fără ea însă viața n-ar mai avea nici o valoare și nu s-ar deosebi întru nimic de viața unei gîngănii!... Azi simt c-am descoperit o comoară nouă și trebuie s-o apăr cu orice jertfă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sinteza perfectă trupului cu sufletul, a temporalului cu eternul. Sărutările lui devin în grabă lacrimi pentru mine, aș fi în stare să-i dăruiesc viața, pentru că simt că din toate deșertăciunile lumii acesteia, eu am ales-o pe cea mai deșartă, dar și cea mai frumoasă, pentru că ochii lui nu seamănă cu-ai nimănui. Numai alături de el simt că voi putea trece pe poarta veșniciei. Cậtă suferință ascund ochii tăi, Yoane, luminători ai timpului care se atậrnă de suflet și cậte
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
-a coperi cu-espresia adâncă Unei simțiri adevărate - niște mofturi. Mai bine-aș smulge sufletul din mine, Aș stoarce cu o mână crudă, rece, Tot focul sânt din el, ca în scîntee Să se risipe, pîn-se va-njosi Să animeze pe deșerți și răi. O, și de-ați plânge chiar, dacă durerea Adevărată și neprefăcută V-ar topi ochii și a mea cântare V-ar arde sufletul din voi... Atuncea E și mai rău - și-atunci și mai puțin Va gândi cineva
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ți le spune; Bătrînu-i ca și vremea cea fără de-nceput Și soarele din ceruri la glasu-i se supune, Al aștrilor mers vecinic urmează ochiu-i mut. De-aceea voiu ca dânsul pe fiul meu să-nvețe Cari cărări a vieți-s deșarte, cari mărețe. {EminescuOpIV 155} Dar el din a lui munte în veci nu se coboară, Căci nu vrea ca să piardă din ochi a lumei căi, Ca nu cumva măsura, cu care el măsoară În lipsa-i să se schimbe... și el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe-acea parte iubită a sufletului meu Și ea venind prin noapte ca o rază de soare Coboară pe-a mea frunte nebună visătoare, Pîn-se preface-n chipul ce l-am visat mereu. Nu e vre o fantasmă nebună și deșartă, E o făptur-aievea, cu gând din gândul meu, Dintr-un noian de raze am întrupat-o eu Și inima-mi o chiamă, gîndirea-mi o desmiardă Și sufletul din mine e și sufletul său. Tot ce-am gândit mai tânăr, tot
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dulceață: Amar etern și visuri peritoare! De ce în noapte glasul tău înghiață! Vedea-vor ochi-mi încă-odată oare Frumosul trup, - femee zîmbitoare! Ce mi-a fost dat să-l strâng o clipă-n brațe? Tu, blond noroc al unui vis deșert, Tu visul blond unui noroc ce nu e, De-i mai veni să știi că nu te iert. Căci dorul meu mustrări o să-ți tot spue Și sărutîndu-te am să te cert Cu desmierdări cum n-am spus nimănuie. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trec tăcut ca moartea, Nu mă uit la vechii munți; 15Scrisă-i soarta mea în creții Întristatei mele frunți. Numai colo, unde teiul Lasă floarea-i la pământ, Eu încep să mișc din buze Și trimit cuvinte-n vânt. Vis nebun, deșarte vorbe! Floarea cade, rece cîntu-i Și eu știu numai atâta C-aș dori odat-să mîntui! {EminescuOpIV 257} FEMEIA?... MĂR DE CEARTĂ Femeia? Ce mai este și acest măr de ceartă, Cu masca ei de ceară, și mintea ei deșartă, Cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nebun, deșarte vorbe! Floarea cade, rece cîntu-i Și eu știu numai atâta C-aș dori odat-să mîntui! {EminescuOpIV 257} FEMEIA?... MĂR DE CEARTĂ Femeia? Ce mai este și acest măr de ceartă, Cu masca ei de ceară, și mintea ei deșartă, Cu-nfricoșate patimi în fire de copilă, Cu fapta fără noimă, când crudă, când cu milă, A visurilor proprii eternă jucărie? Un vis tu ești în minte-i - și astăzi te mângâie, Iar mâne te ucide. Cu-același râs pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mea mă cată cu ochiul liniștit. Acele nopți turbate de doruri și suspine S-au dus ca un vis negru, sălbatec și urît! Azi iarăși capu-n visuri eu îl cufund prin cărți Și în tăcere îmblu prin norii cei deșerți. {EminescuOpIV 265} Și în fereastră vântul cu degetele pare Că bate lin și dulce și vîjîe încet; Urechea iar îmi sună în liniște și iară Simt inima că-mi bate de-un dor învăpăiet! În minte mi se-adună mii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ajungă în versuri și descrieri. Frumseța ta divină, nemai gândită, sfântă Ar fi cerut o arfă puternică, ce-ncîntă; Cu flori stereotipe, cu raze, diamante, Nu pot să scriu frumseța cea vrednică de Dante. O bate-ți joc de mine, pigmeu deșert, nedemn, Ce am crezut o clipă de tine că sunt demn. O, marmură curată, o, înger, o, femee, Eu să te-ating pe tine cu-a patimei scîntee, Eu, eu să fiu în stare o clipă să-mi închipui C-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ținem în mâni, Pe ele deopotrivă noi ne simțim stăpâni - O cupă cu otravă, un glonte, un pumnar Ne scapă de-o-potrivă de-al vieții lung amar. Nu cer de fericire în lume să am parte, Căci fericiri a lumii, închipuiri deșarte! Viața noastră însă oricât de neagră fie Ea împlinește oare în lume vreo solie? E scop în viața noastră - vreun scop al mîntuirii? Ne-njunghiem ființa pe-altarul omenirii? A gândului lucire, a inimii bătaie Ridică un grăunte din sarcina
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lume c-o cruntă ușurință... "Atunci negrește soare... atunci să tremuri cer... "Atuncea saluta-voiu eternul adevăr... "Și liber, mare, mândri prin condamnarea lui, "A cerurilor scară în sbor am să o sui... "Să strig cu răzbunarea pe buze-n lumi deșarte: Te blestăm, căci în lume de viață avui parte!! " (Fulgere) "O, fulgeră-mă numai... o, joacă comedie, Comediant bătrâne cu glas de vijelie! Nu vezi că nu poți face tu v-un mai mare bine "Decît pe vecinicie să mă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cremenite Coroane în colțuri pe capuri hâite. Vin regii de Nord cu oștiri să se plimbe, Cu chipuri ciuntite și umere strâmbe Și toată strigarea, vuirea, sunarea E surdă ca ceriul, e moartă ca marea. În domele largi, prin palate deșarte Răsună doar vântul... ca glasuri - departe. Și spiritul morții eterne-n ruine Își mișcă imperiul fără de fine. Orașul pe ape-i al zeilor nordici, Cu strade de temple, cu dome și portici; Dar astăzi sunt frânte boltitele porți, Pustiu e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
orice zi le-apare aurora... Dar spune, tu, copilă visătoare, De-am fost și eu din rândul acelora, De-mi ești și mie, ce le ești altora, De nu mi-ai fost o stea nemuritoare? Trăiam pierdut în umbra amorțirii, Deșarta-mi viață semăna cu spuma Și orb eram la farmecele firii... Deodată te văzui... o clipă numai Simții adânc amarul omenirii... Și iată că-l cunosc întreg acuma. {EminescuOpIV 338} ORI CÎTE STELE... Oricâte stele ard în înălțime, Ori câte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fie? " Noaptea scânteiază cu-a ei mii de stele, Varsă raze slabe pasurilor mele, Ulicioara-i strâmtă și, din ziduri vechi, Vorbe, râs și plânset sună în urechi; Glasuri rătăcite trec prin geamuri sparte Și prin uși închise, prin zidiri deșarte. Colo, lângă lampă, într-un mic ietac, Vezi o fată care pune ață-n ac; Fața ei e slabă de-o paloare crudă, Ochii ei sunt turburi, pleoapele asudă, Degetele repezi poartă acul fin: Ea își coase ochii într-un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]