1,932 matches
-
despre moarte și nemurire. A strecurat în mine dorința uriașă de a ajunge în patria lui Zalmoxis. Duioșie La Roma, pe timpul nopții, motanul meu mieuna uneori atât de tare, împins de nevoia aprigă a acuplării, încât ar fi putut să deștepte și morții din Hades. În actul amoros, după aceea, era incredibil de tandru. Rafinate perversități pisicești. Citise Ars amatoria. Sarpele casei Astăzi am văzut un șarpe alb, ieșind de sub pragul casei ca să bea apă. M-a cuprins o spaimă teribilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
locurile acelea și luam parte concret la faptele pe care le povestisem. Am avut o senzație anume, de parcă tocmai mă dedublasem, mă transformasem în două ființe autonome ce se desprindeau din același corp, lunecând încet una pe lângă cealaltă. M-am deșteptat de spaimă, fără să mai reușesc să adorm. În zorii zilei următoare, am primit vizita unui pretorian care m-a invitat să-l urmez. Deci trebuia să mă confrunt cu Augustus exact cum premeditasem; prietenul meu pesemne că vorbise. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
punct de sprijin Azi-noapte am visat că mă cățăram pe o culme. Alunecam la fiecare pas și, disperat, trebuia să găsesc un punct de sprijin consistent. Când am simțit că trupul mi se prăvălește vertiginos în abis, frica m-a deșteptat brusc. Gândul, conștiința că trăisem un vis, m-au întărit mult; de aceea, am închis din nou ochii, căutând în somn același vis, ca să-i aflu deznodământul. Nu s-a reîntors. Slab Cu siguranță că o ciudată telepatie m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
există ceva indestructibil în descompunerea celor ce sunt uniți unii cu alții.” Și noi suntem „doi atomi indestructibili”, spune Aia. Poiesis Cu ocazia unei procesiuni nocturne la care-am fost invitat, am auzit, înfiorat, imnurile sacre închinate lui Zalmoxis. Au deșteptat din nou în mine magia poeziei. Parcă-aș fi ascultat, încă o dată, „versurile de aur” ale lui Pitagora, pe care le memorasem când am călătorit la Delphi. Ritual Marele preot al lui Zalmoxis ședea pe o piatră dreptunghiulară, orientată către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
esențiale, independent de conștiința sau de voința mea. Obosit Sunt obosit. Nu pot să mă mișc. A trăi devine cu fiece zi mai complicat. Aș dori să scap de corvoadă. Vreau să mor. Mamă Într-o noapte, Aia s-a deșteptat la plânsul meu, tare și disperat. Puteam să mor de atâta gol interior, dacă ea nu mi-ar fi fost aproape. Dacă nu mi-ar fi dovedit că ține la mine și mă iubește, așa lamentabil cum sunt. M-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
iată că narațiunea posibilă e înlocuită de o viziune orfică: descrierea metaforică a ritualului înmormântării. Păstorul va ajunge în ceruri ca mire al unei stele; soarele și luna îl vor cununa. Complexitatea acestui cântec, născut sub un cer „barbar”, a deșteptat în mine o adâncă nedumerire. Păstorul pune accentul pe dimensiunea zalmoxiană, asumată, a morții, neglijând orice preocupare subiectivă de răzbunare. Înec Am ațipit puțin după-amiază și am visat ceva foarte ciudat. Mă aflam în pendularea mea obișnuită de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în juru-mi, în timp ce se grăbesc să-mi umple mintea cu gânduri tandre, legate de clipe demult trăite. Memoria îmi e încă vie. Deseori, când mă descoperă în această stare de extaz adânc, Aia începe să mă zgâlțâie violent ca să mă deștepte. Zice că nu e sănătos, cât ești încă viu, să-ți trăiești exclusiv trecutul. Medeea Medeea a sfârșit prin a se distruge pe sine; copleșită de acea energie erotică ieșită din comun, ea refuză viața stereotipă și rigidă care-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ci de ceva cu mult mai monstruos. Capetele de cal mâncau fructul acesta și se transformau în capete de șerpi, în timp ce trupurile de bărbați deveneau trupuri de femei ce-și unduiau coapsele în ritmul unei melodii suave. Deodată m-am deșteptat și-am simțit ceva lunecos și rece ce-mi înconjura pântecele. Era un șarpe. Am urlat ca un nebun, lovindu-l cu un băț ce se găsea pe-aproape. Era șarpele casei. A fugit imediat fără să fie agresiv. Voia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a rezolva această dilemă. Nu mai aveam altă posibilitate decât aceea de a-l scurta cu o seceră pe care-o foloseam ca să tai grâul cu ocazia secerișului. Când am început această operație, am simțit o durere cumplită. M-am deșteptat și mi-am văzut membrul ridicat care ieșea printr-o spărtură a învelitorii. Pe când visam, mă rănisem în țesătura aspră, cu fire tari. Am avut o îngrozitoare senzație de neplăcere. Mi l-am strâns puternic cu degetele, până a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mai mult: să regăsim drumul către casă. Așa că, fără să ne dăm seama, am adormit sub pom, obosiți de atâta umblet. Fetița aceea purta o rochiță subțire, care-n somn i se trăsese în sus, descoperindu-i pântecele. M-am deșteptat primul și-am rămas uimit de vederea sexului aceluia mic, abia înmugurit. Era asemenea unei flori care îmbobocea inexplicabil într-o cochilie misterioasă. Un suspin ciudat mi-a străbătut trupul și sexul mi s-a ridicat, devenind tare. Colega mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
din urmă alegere. Capitolul 8 ATRIBUȚIILE CONSILIULUI COMUNALU Articolul 67 Deliberațiunile consiliului Comunalu cuprindu în de obsce priveghierea și aperarea tutuloru interesseloru speciale ale comunei, precumu și obiectele ce'i sînt supuse spre deliberare de autoritățile administrative superioare. Consiliulu controlesa, deștepta și ajută pe Capulu comunei și pe agiutorii șei, în administrația trebiloru locale ale comunei. Deliberațiile consiliului sînt precedate de o cercetare prealabilă candu Guvernului o judeca de trebuintia seu candu ea se prescrie de regulamentele administrative. Articolul 68 Deliberațiile
LEGE nr. 394 din 31 martie 1864 pentru comunele urbane şi rurale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125625_a_126954]
-
p. 30-31 128 curând acasă femeia și-i reproșează că, din uitucenie sau din curiozitate, a distrus o vrajă, că ea e în fond o privighetoare și că ar fi trăit veșnic dacă... Și piere cum apăruse. Iar tăietorul se deșteaptă, ca dintr-un vis, pe pragul colibei sărace, alături de securea și fierăstrăul lui. Nu poate fi considerat basmul acesta o metaforă pentru critică? Tăietorul de lemne fiind criticul, femeia privighetoare e opera. Atât timp cât se mulțumește să primească hrana din cele
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
și grecești. Primul număr începe cu Istoria pe scurt a gazetei , în care se spune:” Pentru noi trebuie să mărturisim , românilor, ca să nu ni se pară așa cu greu că rușine trebuie să ne fie că abia acum ne-am deșteptat și am simțit lipsa ei. Dar vremea de îndreptare la cei ce cu dinadinsul voiesc începe odată nu este trecută...Destul este să vedem aceasta și să începem încai cei care zicem că sîntem floarea neamului a ne fi rușine
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
dezvolvirea ideilor unui popor, cum este al nostru, poate să-l puie în stare a contribui fizicește și moralicește la fericirea patriei, într-a căria sîn ne-am născut și ne hrănim. Mulțămită celor carii strigă astăzi cu glas puternic: deșteaptă-te și tu, române, pășește înainte împreună cu noi, primește și cultivă în inima ta iubirea de dulcea noastră patrie, hrănește precum ai hrănit și pănă acum credință neclintită cătră Preanălțatul și preabunul tău Stăpînitoriu. Și acum cine va mai îndrăzni
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
vederea și mirarea a mai multor veacuri, însă galben, înghețat și fără de simțire; și niciodată nu va auzi glasul cel încîntător sau bărbătesc și plin de putere care să ne întinereze inimile și să ne pornească lacrămile sau să ne deștepte și să ne puie pe cugetarea cea cuviincioasă; niciodată nu va fi pătruns de glasul cel adevărat al zînelor celor frumoase, al literaturilor zic celor nouă; niciodată nu va simți puterea cea energică a elocvenții lui Demosten și Cicero, farmecul
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
cătră Dumnedzăul tău șite căiaște și te pocăiaște (CM.1567: 232v) c. ține-i și-i fereaște pren Domnul nostru (CM.1567: 263r) d. Așea și tu, omule, când beai și mănânci și când <dormi>, adu-ț aminte și te deșteaptă (Fiz.1693: 44v) e. Și să te săblăzneaște mâna ta dereaptă, tae-o și o lapădă de la tine (NT.1648: 7r-v) (85) a. Domnulu potop va muta și ședea-va Domnulu împărat în vecie (PH.1500−10: 23r) b. cu o
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
împreună cu care ocupă centrul, privind drapelele din față. ... Toate drapelele de stat care se arborează vor avea dimensiuni egale și vor fi amplasate la același nivel. Capitolul II Intonarea imnului național al României Articolul 9 Imnul național al României este "Deșteaptă-te române", redat în anexa nr. 2. În interpretare vocală prescurtată, imnul național al României se intonează potrivit textului și partiturii prevăzute în anexa nr. 3. În interpretarea fanfarelor sau a altor formații instrumentale, muzica imnului național se intonează o
LEGE nr. 75 din 16 iulie 1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/110353_a_111682]
-
Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 6 iulie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României. PREȘEDINTELE SENATULUI prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN București, 16 iulie 1994. Nr. 75. Anexa 1 Anexa 2 "DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE" Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani ! Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani ! Acum ori niciodată să dăm dovezi la
LEGE nr. 75 din 16 iulie 1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/110353_a_111682]
-
fost adoptată de Senat în ședința din 6 iulie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României. PREȘEDINTELE SENATULUI prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN București, 16 iulie 1994. Nr. 75. Anexa 1 Anexa 2 "DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE" Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani ! Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani ! Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume Că-n
LEGE nr. 75 din 16 iulie 1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/110353_a_111682]
-
intrigă și silă, viclene uneltiri ! Preoți, cu crucea-n frunte ! căci oastea e creștină, Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt. Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost'pământ ! Anexa 3 Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani ! Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani ! Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume Că-n
LEGE nr. 75 din 16 iulie 1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/110353_a_111682]
-
Articolul UNIC Imnul de stat al României este "Deșteaptă-te, române!" ("Un răsunet"), versuri de Andrei Muresianu, muzică de Anton Pann. PREȘEDINTELE CONSILIULUI FRONTULUI SALVĂRII NAȚIONALE ION ILIESCU ---------------
DECRET-LEGE nr. 40 din 24 ianuarie 1990 privind Imnul de stat al României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106871_a_108200]
-
din babele astea proaste de aici au crezut.” Marian pare convins de faptul că numărul de pelerini scade ușor de la an la an, dar scade. Maximul de participare a fost atins acum patru-cinci ani. Explicația pentru această tendință : „Se mai deșteaptă lumea, domnu’, nu mai cred ei chiar așa ca pe vremea lui bunica ! Da, nu mai vine lume, dar televiziunile mint și iar mint, bagă arhivă cu mulțimea, să spună că-i puhoi de lume aici la Iași. Păi nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sub stindardele care revendicau "drepturi ale omului în România", "salvarea satelor românești" și "libertate pentru minoritățile României". Într-un gest fără precedent care ar fi putut fi considerat de asemenea inconceptibil, spectatorii maghiari și refugiații români prezenți au cântat împreună "Deșteaptă-te române", imnul național al românilor transilvăneni" (Socor: 1988c, 641-642, subl. m.). La nivel social, Ceaușescu părea a fi de acum singurul disident din România, "pentru că președintele era acela a cărui viziuni erau opuse celor ale majorității" (Shafir: 1988a, 3
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
o permanentă tensiune afectivă transmisă posterității. Pe rând, îndrăgostiții laudă iubirea și se uimesc de frumusețea lor într-un fel de neobișnuită mixtură între prospețime și solemnitate: Într-adevăr frumoasă ești tu/ cu adevărat frumoasă ești tu/ ochii tăi, porumbiță/ ...Deșteaptă-te, iubita mea,/ Frumoasa mea și vino!/ Căci iată iarna a trecut,/ Ploaia s-a dus, a plecat,/ Au apărut florile pe pământ,/ timpul tăiatului viei a sosit/ și strigătul turturelelor se aud în țară la noi,/ Smochinul și-a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
În termenii absolutului, Tatăl este întregul din care și noi facem parte. Spre primul cânt mă-ntorsei cu-ncordare și parc-a fost Te Deum ce-au cântat și-un dulce glas s-amesteca-n cântare; și ce-auzeam în mine-a deșteptat o stare, așa precum ți-e simțământul când voci și-organe cânt- -amestecat și-acum auzi și-acum n-auzi cuvântul 1180. Simțămintele care creează neliniștea în sufletul poetului determină o stare aproape greu de descris dar transmisibilă, Cuvântul, cel
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]