14,316 matches
-
gnosticii cred adesea în existența unui Dumnezeu care nu există - Vasilide excelează în demonstrații de acest fel... Desigur, avem aici de-a face cu un început de definire a Pro-Părintelui, dar această propunere de soluționare recurge la cuvinte care trebuie definite și ele: Eonii, de exemplu. Să purcedem: Eonul se definește ca fiind emanația provenită din inteligibilul pur. Pe principiul metaforic, el utilizează registrul spațiului - punct, linie, plan, volum - pentru a se exprima în acela al timpului - clipă, zi, an etc
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
critică a Bisericii pe cale de a se naște, a puterii creștinilor, secțiunea pauliniană, ironizează credința, critica legea, își bate joc de interdicții și îndeamnă la o contramorală, singura în stare să restaureze ordinea lucrurilor: împotriva răului, a se alege binele definit exact de inversul virtuților propovăduite de alții, vinovați că ignoră faptul că profesează negativul, încrustați de la începutul lumii în negativitate. Nicio nevoie să crezi în false valori. Cum ar fi adevărul. Pentru care motive trebuie oare să mori pentru ideile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a fericirii, iată prin ce poate fi creștinismul asociat epicurismului. Plăcerea devine mijlocul, suportul, vehiculul pentru ceva mai mult și mai bun ca ea: întâlnirea cu Dumnezeu, plăcerea de a fi cu Dumnezeu. Din epicurism, Lorenzo Valla nu reține plăcerea definită ca absență a tulburării, ataraxia, ci utilitarismul, teoria interesului sau a impurității, pentru a o spune în sensul etimologic. Plăcerea lui Epicur califică starea în care ne găsim după suprimarea tuturor ocaziilor de a suferi. Departe de afecțiunile și de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unui text despre plăcere. Păcat de tinerețe. Dar păcat micuț, căci dacă lucrarea demonstrează o excelentă cunoaștere a problemelor, chestiunilor și muzelor subiectului în filosofia antică, zadarnic am căuta în el vreo luare de poziție personală în favoarea filosofului din Samos. Definiții platoniciene ale plăcerii, ale bucuriei și satisfacției care trec, în marea lor parte, printr-un comentariu al lui Philebos; trimiteri la criticile și obiecțiile lui Aristotel în Etica nicomahică: examinarea pozițiilor stoice, cirenaice, sceptice analiza tezelor lui Democrit, Eudoxin, Aristip
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ale răului. Lectura verticală a lunii transformă întotdeauna pământul într-o vale a plângerii, spre deosebire de perspectiva orizontală fastă pentru vagabondajele vesele. Lui Platon care crede în Idei, Diogene îi răspunde cu gestul, cu umorul și cu ironia: contra ideii Omului definit un „biped fără pene”, el nu-și cizelează cine știe ce diatribă în trei puncte ci jumulește de pene un pui și-l aruncă la picioarele filosofului idealist, obligat după aceea, inclusiv de teama glumelor de tot soiul, să adauge definiției sale
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Cirene practica o plăcere dinamică. De o parte, Epicur și ataraxia sa: absența tulburărilor, lipsa suferinței, a durerii, negarea negației - în termeni tehnici: aponia; de cealaltă parte, Aristip și plăcerea permanentă stipulată de el, fără limite, activă, voluntară. O plăcere definită negativ în Grădină: să nu suferi, să nu te temi, să nu duci lipsă, să nu pătimești; o plăcere căutată în mod pozitiv la Cirene: bucurie, jubilație, veselie, toate active și militante, expansive, demonstrative. Pâinișoarele și apa primului, parfumul costisitor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de interese sociale. Încercările de a concretiza conceptul sunt împiedicate de pluralitatea de interese divergente din lumea reală și de relațiile incerte ale i.p. cu interesele private și de grup. Chiar și conceptul mai general de interes este slab definit, el fiind în general folosit ca un sinonim al conceptelor de „preferințe”, „nevoi” sau „valori”. Toate acestea desemnează orientări ale acțiunii umane, motoare ale comportamentului nostru. Conceptul de interes diferă însă de celelalte concepte prin conotațiile sale și prin tipul
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
pe definirea clară a ceea ce este nevoie să fie cunoscut. Alegerea tipului de abordare și a tehnicilor care vor fi utilizate trebuie să țină cont de informația necesară (sau tipurile de întrebări cărora evaluarea trebuie să le răspundă), de indicatorii definiți/aleși ca necesari. Lipsa unei planificări riguroase a evaluării nu poate fi suplinită/compensată prin „risipa” de metode. Dezvoltarea unei „matrici a evaluării, cu listarea întrebărilor de interes, a indicatorilor care vor fi folosiți pentru evaluarea rezultatelor, a variabilelor și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
urmărească în mod particular în culegerea informației. Definirea „conceptelor sensibile” are în vedere limitele aplicării observației: observatorul nu poate fi atent în același timp la tot ce se întâmplă în jurul său; de aceea, este nevoie să se concentreze pe elementele definite ca importante în evaluarea la care participă. Avantajele observației constau în obținerea de informație directă despre comportamentele de grup sau individuale și în faptul că permite evaluatorului să înțeleagă situații/contexte specifice, să identifice rezultate neanticipate. Pe de altă parte
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
utilizarea interacțiunii grupului pentru a produce informații despre care se presupune că nu ar putea fi culese/produse în absența acestui context. Focus-grupul „adună” împreună un număr variabil de persoane (6-8, până la 12) care au o serie de caracteristici comune (definite, în cadrul evaluării, ca relevante). Participanților la un astfel de interviu li se cere, pe o durată de o oră și jumătate-două ore să discute asupra unor teme/întrebări adresate de moderatorul grupului (intervievatorul). În varianta sa riguroasă, focus-grupul presupune existența
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
prin crearea unei piețe capitaliste cu ajutorul capitalului străin și prin împrumut cultural (instituții, valori, comportamente) din țările avansate. Cei dintâi sociologi au fost sensibili la somația momentului și, în ciuda orientărilor lor teoretico-ideologice diferite, au adoptat, unitar, o strategie de dezvoltare definită ca proces de modernizare a tuturor structurilor sociale, economice, politice, „reglarea” dezvoltării demografice, impulsionarea avansului culturii naționale. Primul efort deliberat al întemeietorilor sociologiei românești - generația pașoptistă - de a edifica un model al dezvoltării societății ca proces de modernizare este cuprins
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
fapt, cu o activitate, nu cu un obiectiv. De asemenea, obiectivele reprezintă materializarea unor priorități stabilite la diferite niveluri. Caracteristicile dezirabile ale o. au fost sintetizate în modelul SMART (Drucker, 1954). Potrivit acestuia, o. trebuie să fie: Specifice, adică bine definite și clare pentru oricine cunoaște la nivel elementar proiectul; Măsurabile, adică să se cunoască dacă și când o. au fost atinse și cât de departe este atingerea lor; - Acceptate, adică toți cei implicați să fie de acord cu ele; - Realiste
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
actori care își pot schimba rolurile atunci când este vorba de rezolvarea unui set de probleme complexe. În funcție de aceste criterii, pot fi identificate următoarele tipuri de parteneriat (***, United Nations Foundation, 2003): - parteneriat operațional - care se realizează pentru rezolvarea unor probleme bine definite; - parteneriat politic sau strategic - constituit pentru rezolvarea problemelor ce decurg din schimbările politice sau cele din domeniile protecției mediului, ocupării forței de muncă, respectării drepturilor omului; - parteneriat creat pentru realizarea suportului necesar rezolvării unor probleme (advocacy partnership). De multe ori
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de scoatere la licitație a ofertei de servicii sociale către contractori privați externi (Lambru, 2006, pp. 3-17), va fi eficientă numai dacă sunt îndeplinite anumite criterii: - bunurile și serviciile pe care guvernul dorește să le contracteze trebuie să fie clar definite și să fie stabilite și standardele de calitate dorite; - existența unui număr suficient de mare de ofertanți care să poată îndeplini standardele stabilite, astfel încât să existe o competiție între ei; - costurile de tranziție trebuie să fie minime. Parteneriatul public - privat
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
un program și în cadrul unui anumit buget, cu linii directoare proprii privind organizarea și funcționarea. Are caracter unic, eforturile și experiența anterioară neregăsindu-se integral în elaborarea și în implementarea sa. Proiectul trebuie să conducă la realizarea unui produs bine definit, rezultat al unui cumul de activități. Fiecare dintre activități trebuie să aibă un moment de început și unul de sfârșit, să poată fi planificată și realizată. Caracteristicile unui proiect Componentele-cheie ale unui proiect: - obiectiv general/obiective specifice; - rezultate specifice; - termene
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
interes, atât pentru beneficiari cât și pentru stakeholders-i); - stabilirea obiectivelor majore și specifice (în mod realist și fezabil); - structura logică și aplicabilă a managementului de proiect. Acestea trebuie să conducă la atingerea obiectivelor propuse, utilizând resurse disponibile și responsabilități clar definite. Planul de lucru descrie modalitatea de implementare a proiectului, listarea actorilor, responsabilitățile acestora și realizarea activităților în timpul planificat. Cum se diferențiază un proiect de o operație de rutină? Există trei factori care diferențiază proiectele de activitățile rutiniere: unicitatea, natura temporară
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
vorbim despre elaborarea progresivă a proiectului. Cei doi termeni pot fi descriși astfel: elaborare - activitate concertată - sau dezvoltare - cercetare minuțioasă -, iar progresivă - activitate ascendentă în pași. La începutul proiectului, scopul acestuia, timpul de derulare, costul și performanța (parametrii) trebuie riguros definiți. În timpul derulării proiectului, încă de la etapele inițiale se produce o înțelegere mai bună și o interiorizare a acestuia dacă intervine suportul elaborării progresive. Elaborarea ca întreg necesită definirea detaliată a proiectului care reflectă gradul cunoașterii acestuia. Proiectele pot fi diferențiate
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
reflectă gradul cunoașterii acestuia. Proiectele pot fi diferențiate dacă le poziționăm între cele două extreme ale unui continuum: superficiale, difuze și clare. Continuumul reprezintă, de fapt, nivelul de cunoaștere. El variază de la slaba cunoaștere la cunoașterea profundă. Un proiect bine definit este plasat cât mai aproape de cunoașterea profundă. Așezarea proiectului pe acest continuum nu este o scalare, ci este un element de ilustrare. Elaborarea progresivă a proiectelor susține definirea produselor proiectului ceea ce contribuie la definirea scopului proiectului. Scopul este finalitatea proiectului
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
dezvoltarea unor direcții precise de acțiune. Deși implementarea planului a fost parțială, ea a contribuit la cristalizarea unei noi culturi a intervenției și acțiunii sociale (Zamfir, 2005). Un alt rol important în p.s. revine misiunii instituției. Fără o misiune clar definită și larg acceptată la nivelul stakeholders-ilor, instituției îi lipsește cadrul general care modelează scopul și obiectivele planurilor strategice. De cele mai mute ori, instituțiile publice tind să-și construiască misiunea pe baza obligațiilor impuse de legile care le reglementează activitatea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
avansat, capabil să formuleze alternative, a dus la dezvoltarea unei noi tematici: construirea unor alternative (Zamfir, 2005). Aria de adresabilitate este un alt element definitoriu al planului strategic. Spre deosebire de proiecte sau programe care țintesc rezolvarea unui set de probleme clar definit (de cele mai multe ori punctuale), planurile strategice se referă doar la problemele fundamentale ale unei organizații sau colectivități. O altă caracteristică importantă a p.s. se referă la prognoza principalilor factori care pot influența implementarea planului și estimarea importanței acestora. Adesea, instituțiile
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
zone cu caracteristici speciale: zone rurale predominant agricole, zone urbane cu probleme de creștere necontrolată, zone de graniță, zone montane, regiuni cu probleme structurale, regiuni în declin, zone costiere etc. Acestea sunt încadrate, de multe ori, în categoria ariilor prioritare, definite ca subregiuni sau grupări de localități clar delimitate pentru a permite elaborarea și implementarea unor programe specifice de dezvoltare economică, socială sau de mediu. P.t. reprezintă o etapă importantă a managementului regional/urban, definit ca proces de dezvoltare, execuție, coordonare
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ca proces de dezvoltare, execuție, coordonare și evaluare a strategiilor integrate în conformitate cu politicile regionale/urbane formulate cu ajutorul actorilor relevanți, fiind practic faza de implementare a deciziei în dezvoltarea regională/urbană. Activitatea de planificare este ghidată de o serie de principii, definite ca declarații cu caracter general prezente în legile de planificare, în planurile de amenajare și măsurile specifice. Există și teoreticieni sceptici care afirmă că p.t. este o disciplină a cărei identitate nu este pe deplin conturată. Klaus Kunzmann (2002) prezintă
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ce se constituie în cadrul statului modern. Dacă drepturile economice și politice se constituie și generalizează în secolul al XVIII-lea, respectiv spre sfârșitul secolului al XIX-lea, drepturile sociale prind contur abia în secolul XX. Drepturile sociale sunt mai vag definite decât cele economice și politice, ele fiind cuprinse pe o plajă foarte largă, de la dreptul la o minimă securitate financiară la incluziune socială și dreptul la un trai decent, în concordanță cu standardele predominante la nivelul societății. Ce presupun politicile
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de eligibilitate are la bază apartenența la o anumită categorie, indiferent de caracteristicile particulare ale indivizilor (de exemplu, cu venituri ridicate sau scăzute). Beneficiile, serviciile sau subvențiile sunt acordate, în acest caz, doar în baza dovezii de apartenență la categoria definită ca făcând obiectul respectivei politici. • Asistența socială (sau programele selective) - cea de-a doua componentă a politicilor de tip non-asiguratoriu - se focalizează numai asupra celor considerați a fi „în nevoie”, deci asupra segmentului celui mai defavorizat al unei societăți/comunități
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
există voință de acționa. Satre de centralitate Este o stare manifestă a p.s., considerată prioritară pentru a mobiliza atenția și a canaliza resursele disponibile. Factorii determinanți ai dinamicii problemelor sociale P.s. cunoaște o dinamică continuă: ea poate avansa pe scara definită anterior de la potențialitate la centralitate, dar poate și coborî: să părăsească starea de centralitate, regresând chiar la latență sau potențialitate. Convențional, voi numi„în sus” evoluția unei probleme sociale spre centralitate și „în jos”, trecerea ei spre latență/potențialitate. Acești
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]