31,403 matches
-
UNUI CONDAMNAT Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1679 din 06 august 2015 Toate Articolele Autorului am ochii unui animal hăituit nu știu cum să vă spun dar azi am ucis în numele Tatălui al Fiului și al Omului din mine am degetele pătate și trăiesc într-un anotimp pervers rostuiesc cuvinte nerostite și-mi caut vina în tăcerea unei lacrimi fără identitate ucisă în favoarea unei iubiri pe care am scrijelit ultima dorință mai e puțin și se termină ziua undeva între două
ULTIMUL CUVÂNT AL UNUI CONDAMNAT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1438874032.html [Corola-blog/BlogPost/380016_a_381345]
-
pereții-s desenați (un fel de grafitti din lumea lui Hașek, alături de texte reluate din „Aventurile bravului soldat (...)”. Restaurantul se numește „U KALICHA” (adică „La Potirul”). Avem deja câte-o bere-n față. Il văd pe Mosari că duce două degete la cap, la cozorocul unei caschete imaginare, salutând camaraderește și zâmbind agreabil. Nu mă-ntorc să văd, că nu-i frumos, dar îl întreb pe cine salută. - Pe soldatul Svejk. Într-adevăr, la o altă masă, soldatul Svejk stă păpușă
LA 80 DE ANI! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 by http://confluente.ro/Roni_caciularu_de_vorba_cu_roni_caciularu_1370631662.html [Corola-blog/BlogPost/346268_a_347597]
-
văd, că nu-i frumos, dar îl întreb pe cine salută. - Pe soldatul Svejk. Într-adevăr, la o altă masă, soldatul Svejk stă păpușă, în dimensiuni naturale, cu o halbă de bere înainte-i. Il salut și eu cu două degete (dar pe Mosari) și-l las pe Svejk cu ale lui, eu gîndindu-mă la ale noastre. Nu apucăm să schimbăm nici două vorbe, că liniștea restaurantului e marginalizată destul de armonios, de doi tipi cu câte o șapcă militară, din primul
LA 80 DE ANI! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 by http://confluente.ro/Roni_caciularu_de_vorba_cu_roni_caciularu_1370631662.html [Corola-blog/BlogPost/346268_a_347597]
-
a crescut de zeci de ori, iar frecvența bolilor cardiovasculare și, mai ales, a atacurilor cerebrale urmează aceeași curbă ascendentă! Pentru binele nostru iluzoriu, dar mai ales pentru binele ferm al generațiilor viitoare, haide să nu ne mai ascundem după deget și după statistici contrafăcute de oculte interese ale politicienilor, ci să spunem lucrurilor pe nume, căci Amicus Plato, sed magis amica veritas (Prieten mi-e Platon, dar mai prieten mi-e adevărul). Fapt întru totul justificat când în joc este
OPERIBUS CREDITE ET NON VERBIS de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_operibus_credite_et_no_george_petrovai_1357813862.html [Corola-blog/BlogPost/343669_a_344998]
-
alinte, Se zbate când e strașnic crâmpoțit. Eliberat de buzele hulpave, Înfrigurat sub picuri de sudoare, Se lasă prada mâinilor ... octave Se nasc din icnetele de ardoare. Căușul palmei poartă-n el un cântec, Acord alert din ritmul venusian Al degetelor, desenând pe pântec, Preludiul vindecării de alean. Cearceaful vălurit de'odihna frântă ... Păstrează-n cute coapselor portretul Nesațul, dăruirea zorii'nfruntă ... Doar palmele repetă alfabetul ... *** Referință Bibliografică: Te-am memorat în fiecare palmă ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TE-AM MEMORAT ÎN FIECARE PALMĂ … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1446882983.html [Corola-blog/BlogPost/382284_a_383613]
-
mă uită iubita, chiar și ura Îmbătrânește, numai muștele zboară vioaie, Ce ar fi să ne transmutăm în muște? Plictisit, cineva dă din mână, Dar se vede că pielea mâinii este îmbătrânită, Venele sunt albastre, umflate, Numai când scriu, sub degetele mele Râd ghiocei. Nu e ușor să mori de moarte bună, În ce pustiu te duci? Cine te va îmbrățișa? Ce taină te-nconjură? Te-au călcat în picioare, frate? În ce noapte te-au dus? Inima s-a risipit
NU ÎNŢELEG de BORIS MEHR în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Nu_inteleg.html [Corola-blog/BlogPost/356775_a_358104]
-
totuși, albastrul, care se întinde deasupra mea, ca o cupolă, și de jur-împrejurul meu ca o cortină, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, țepos, circular, fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălțate în teneși cu pânza găurită în dreptul degetului mare, văd iarba crescută printre cotoarele paielor de grâu, volbură, știr, căpriță, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionistă
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 by http://confluente.ro/vasile_dumitru_1411710512.html [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
de parcă sunt chemat de cântecul sirenelor. Totul În jur e un fel de apa morților, tremurător, neclar, doar în mijlocul acelei pete universul concetrându-se într-o lucire de apă. E apă! Mă apropii. O... baltă, adâncă de nici nu acoperă grosimea degetului dar lungă, urmând șanțul lăsat de roți. Apa e limpede. Simt crăpăturile buzelor cum dor, știu că mă las în genunchi deși nimic din mine nu a spus nimic, mă întind pe burtă, văd în petecul acela de oglindă metalică
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 by http://confluente.ro/vasile_dumitru_1411710512.html [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
cu viitoarea soață Aleasă din miriade de stele. Într-un fantastic peisaj nocturn, Între planete ți-aș întinde-o punte, Distanța dintre inimi s-o înfrunte. În mijlocul mării ți-aș ridica turn, Laurii verzi ți-aș așeza pe frunte, La degete, inelele lui Saturn. Referință Bibliografică: TE VOI IUBI O VEȘNICIE / Mihai Merticaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1894, Anul VI, 08 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Merticaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
TE VOI IUBI O VEȘNICIE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 by http://confluente.ro/mihai_merticaru_1457435742.html [Corola-blog/BlogPost/376080_a_377409]
-
într-o zi de martie „primăvară” seamănă cu toate primăverile noastre și nu seamănă ghioceii aceștia distrofici înfrigurați cu fulare albe la gât sunt ca și cei de anul trecut și nu sunt cerul acesta ca o perlă albastră la degetul mic al infantei este același și nu este ciudat aceste două imagini nu se mai suprapun pe retină ceva între timp s-a schimbat ne-au năpădit ghioceii în tâmple și toporașii albaștri ne-au mai crescut cioturi ne-am
ASTENIE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1488494195.html [Corola-blog/BlogPost/378029_a_379358]
-
lumea merge de la bine la excelent, Candide să trăiască. Lenin rabotaet, Stalin rabotaet, Hitler arbeitet, oamenii mor. Cineva fură, cineva nu fură, oamenii mor. E-n firea lucrurilor, totul se schimbă, oamenii mormăie, mor. Doarme computerul, dorm atributele, oamenii mor. Degete palide, zeița Valide, ochi de rubin, ochi de topaz, decazi. Balaurul numără sumerii, umbrele, șomerii suferă, oamenii mor. Vulturii, soarele, șacalii, cară-le hoit cu hoit. Ahoe, strigă, elevul Goe din capul statului pe șezut. Îl doare pipota, leafa-i
DE CE AŞ FI TRIST? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1409460247.html [Corola-blog/BlogPost/360123_a_361452]
-
eram la liceul de muzică, tot timpul mă frământa problema: - ce voi face eu cu violoncelul meu în această viață?; - cum voi putea fi observat cu el?; - cum voi putea avea o influență asupra lumii, pentru ca să pot măcar cu un deget să ating meridianele sau paralelele globului pământasc, precum degetele ating strunele de harpă, iar sunetele mele adesea să fie auzite?; - iar globul pământesc poate să se rotească cumva în ritmul acestor sunete, cum să fac? Dar și atunci, când la
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1409177999.html [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
problema: - ce voi face eu cu violoncelul meu în această viață?; - cum voi putea fi observat cu el?; - cum voi putea avea o influență asupra lumii, pentru ca să pot măcar cu un deget să ating meridianele sau paralelele globului pământasc, precum degetele ating strunele de harpă, iar sunetele mele adesea să fie auzite?; - iar globul pământesc poate să se rotească cumva în ritmul acestor sunete, cum să fac? Dar și atunci, când la Olimpiada din anul ’80, de la Moscova, ori la Olimpiada
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1409177999.html [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
cred că am înțeles prea bine. - Frosa, așa mă numesc. A rămas interzis. Nu putea să exprime ceea ce gândea: “o lebădă nu poate purta nume de rățușcă...” Ca să iasă din încurcătură a apelat la spontaneitate: - Ce ai aici? Cele două degete strecurate cu repeziciune între sâni scoseseră deja lănțișorul. - Un medalion. - Este frumos. Cum de-l porți? - Îl port pur și simplu. - Adică, vreau să spun... l-ai purtat și în liceu? - Desigur. - La noi în liceu ți-ar fi fost
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1471203251.html [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
Un Vers se-agață-n ... lună/ Și îl trimit ecou în emisfera ta./ Icoană iluzorie pe pânza vremii ... Cuprins în foc de har, / Răsare în oglindă. / Fereastră între pământ și cer,/ Cuvintele se-ntorc / Lumină și iconostas ... /Zeița lui Homer trece / Prin degete trandafirii/ Dimineți grăbite de Venus. / Tresare un Luceafăr,/ Prin versul meu, fecioară! / O stea se-mbujorează-n Primăvară ... Căzând în ... Echinocțiu,/ Și-aprinde-n zori cununa Poetului din vers ... Elisabeta IOSIF Referință Bibliografică: MARTIE - SIMBOL SI SĂRBĂTOARE / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN
SIMBOL SI SĂRBĂTOARE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 by http://confluente.ro/None_elisabeta_iosif_1329040704.html [Corola-blog/BlogPost/346768_a_348097]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > DOMNIȘOARA Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1434 din 04 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamna poate fi amară, gândi, cu degetele de la picioare înghețate în cizmele verzi de cauciuc, trecând de la un tractor la altul. Ceața nu se ridicase încă și îi amorțea mâinile pe blocul de avize pe care îl purta atentă, adunat lângă piept. Nici scrisul nu îi mai
DOMNIŞOARA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1417661984.html [Corola-blog/BlogPost/360422_a_361751]
-
mele și cred în mântuirea lumii, dar numai prin focul unor purificări sincere, libere și autentice. Scriu cu inima, cu viața, cu ființa mea... Cine este atât de nebun ca să dea crezare unui nebun?!... Stau încremenit în fața sufletului meu, cu degetele fără nerv pe stilou, cu tâmpla zvâcnind, cu respirația rară și aud cum bate inima-n piept în marginile infinite, răsfirate în nenumărate clipe, fiecare tot atât de nețărmurită. Clocotul din mine vrea să se reverse, dar așa, fără făgașe, cum s-
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1484592633.html [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
în care aveam deplină încredere nu-și eliberase complet nerăbdarea era ca un carnet de notițe unde se aruncau ultimele știri despre ploile cu pământ curat din glasul ultimului samaritean mi-ar fi plăcut să-mi pot număra viața pe degete așa ți-aș fi putut spune din ce parte îmi poți asculta urmele însă tu nu ai respirat niciodată o îmbrățișare de solzi pentru că nicio realitate nu se poate desena artistic la fel cum niciun arbore nu știe să se
LA O NEMĂRGINIRE CU OCHII DESCHIŞI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/La_o_nemarginire_cu_ochii_deschisi_daniel_daian_1352561235.html [Corola-blog/BlogPost/351245_a_352574]
-
stau lângă David ore întregi, să-i urmăresc privirile cum alunecă pe șevalet, să-i las gândurile să se rătăcească fiindcă totdeauna cerea timp în care să-și coordoneze inspirația. - Hai, mai așază un cocor acolo, și îi arătam cu degetul o pată verde-închis, de parcă aș fi dorit să mă pun bine cu acest anotimp în care fiecare suflare își deretică prin hambarele sinelui. - Acela are mai multă lumină, dar e marginalizat de crezul care clocotește în strâmtoarea de după-amiază. Nu
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gina_zaharia_1416592908.html [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
în dimensiunea superioară a devenirii... Angelică poate fi doar delicatețea, tandrețea, feeria spiritului limpezitor, care emană din marile și rarele inimi. Fragilitatea înnăscută a pruncului-om, este, paradoxal, secretul care va perpetua evoluția, devenirea, smulgerea din artehipul entropic. Poete, sub degetele tale, vibrează Armoniile celeste, pe invizibila claviatură, tastatura melodioasă a acestei tandreți, ci nu a „infernului tandreței” (Yourcenier), nici a „infernului discutabil” (Ioan Alexandru). A plăsmui este fie a fi bântuit, fie a ți se revela. Scrii, transcrii ( transa) (remeber
TAINA SCRISULUI (9): NECESITATEA EXISTENŢIALĂ de EUGEN EVU în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 by http://confluente.ro/Eugen_evu_taina_scrisului_9_necesit_eugen_evu_1343213297.html [Corola-blog/BlogPost/359092_a_360421]
-
cerceii, două tortițe din aur și un bob de ametist. Torsul era suficient de plinuț, iar azi pieptul provocator era ascuns discret sub bluza albă din satin. Buzele îi erau senzuale și totdeauna acoperite cu un ruj sidefiu. Palmele aveau degete lungi cu unghii îngrijite și lăcuite cu oje străvezie. Nimic strident. Vă doresc poftă bună! ...și, ca șefii să-și soarbă liniștiți cafelele, dădu semne de retragere. Fără să se răsucească, părăsi biroul ieșind pe ușă cu spatele înainte. - Petrică
MAI POFTIM PE LA NOI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1493979779.html [Corola-blog/BlogPost/371094_a_372423]
-
vietățile tandre cu aburul morții în gene ai închis fereastră nordului cu arma cuvintelor civilizat eu îmi târăsc sufletul ahileic ca un melc umed și umil mustind a ploaie cornițele argintii pipăie ezitant seva ierbii miile de ochi din vârful degetelor simt nevăzutul șerpii încolăciți în păr șuiera a viața cu temperamentul meu grav demonetizat (re)construiesc chilii în mijlocul pieței ești că Enkidu sfidător și devotat rătăcitor și loial fiara din mine te va opri să ai arme la tine când
POLARIZARE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 by http://confluente.ro/Angi_cristea_1403809898.html [Corola-blog/BlogPost/371040_a_372369]
-
adunând țărâna sfântă de pe șanțuri, a închinat-o Neamului în rugăciune. Cu fiecare strop și picături de sânge a pus doinita Doină pe strunele de liră, în lăcașul inimii cu sufletul său plânge, suferințe caste, pe trupul-frânt se-nșiră... Cu degetele zdrobite a ctitorit poeme, în răni adânci i-au odrăslit petale roșii, pe Calea sfântă a-nvierii să ne cheme, cum l-au chemat la rând pe el Strămoșii. Pe crucea împietririi a negrelor zăbrele cu sufletul său coase mii
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1426587570.html [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
simțit în mine-așa un gol, Nici n-am știut, că sufletul te doare, Când ai aflat că plec, peste hotare. Bunica mea, cu lacrimi de durere, În pat zăceai, la capăt de putere, Ai încercat zadarnic să vorbești, Cu degetul ai semnalat, că mă iubești. Bunica mea, cu zâmbetul cel ... Citește mai mult Bunica mea, cu părul argintiu,De mic tu mai crescut, ca pe un fiu,La primii pași, ce i-am făcut în viață,Cu siguranta, tu acolo
IONICĂ DRAGOMIR by http://confluente.ro/articole/ionic%C4%83_dragomir/canal [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
simțit în mine-așa un gol,Nici n-am știut, că sufletul te doare,Când ai aflat că plec, pește hotare.Bunica mea, cu lacrimi de durere,În pat zăceai, la capăt de putere,Ai încercat zadarnic să vorbești,Cu degetul ai semnalat, că mă iubești.Bunica mea, cu zâmbetul cel ... VIII. AȘ VREA, de Ionică Dragomir, publicat în Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017. Aș vrea ca să zbor, La tine cu dor, Și doar să grăiesc, Ce mult te
IONICĂ DRAGOMIR by http://confluente.ro/articole/ionic%C4%83_dragomir/canal [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]