28,239 matches
-
pentru asta, și nici menirea mea de romancier nu e de a ști tot. Un scriitor american spunea odată că toți ducem vieți pline de o disperare mută. Poate că așa e, dar mie mi se pare că trăim mai degrabă o derutare mută. Romanul e o formă de artă în care poți reda exact deruta existențială. Nu mă deosebesc cu nimic de lectorii mei și nu urmăresc deloc să-i am în puterea mea. Și eu sunt la fel de derutat ca
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
pildă, este de un umor grotesc involuntar și el cade victimă unei inexplicabile indecizii între sobrietate și șarjă, portretul Ceciliei Cuțescu-Storck este de o stîngăcie inexplicabilă prin greșelile de racourci, de proporții și de desen, Biserica din Vlaici pare mai degrabă o formă butaforică, inadaptată la atmosferă și complet lipsită de monumentalitate, iar Fîntînă la răscruce are aceleași probleme de proporționare și de aderență a elementelor de compoziție la planurile de construcție a imaginii în care acestea au fost integrate. Și
Camil Ressu, la o nouă privire (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16474_a_17799]
-
un mod, cam naiv, de a afirma inocentă originară a lumii rurale, bucuriile ei autarhice, nepervertite încă de impactul cu mecanismele socialului și cu sistemul său discutabil de norme. Că tip de reprezentare, personajele feminine din aceste lucrări sînt mai degrabă butaforice și ornamentale decît fixate ferm, așa cum da de înțeles intenția subsidiara, în atitudini statuare. Pentru că acest gen de atitudine este rezervat unui alt registru cel care intră în cea de-a doua categorie, mult mai evident ideologizat și anume
Camil Ressu, la o nouă privire (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16455_a_17780]
-
fără anvergură. Și cromatic spectacolul este bine desenat, în alb-murdar și negru, o tensiune între viață și moarte ce sfîrșește într-o viață moartă. Ceea ce titlul piesei ar fi putut imprima un ton patetic, montarea transformă atmosfera într-una mai degrabă vitală și cinică. Experiența regizorală, și nu numai, a Iarinei Demian merită felicitări, mai ales că nu este un simplu exercițiu, ci o construcție serioasă, coerentă, o propunere rotundă și pertinentă. Nu așa stau lucrurile, din păcate, cu Anna Karenina
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
că poate să construiască, dar Karenin are evoluție, are stări. De o linearitate excesivă este Silvia Luca, atît de emoționantă în alte apariții. Această Anna Karenina este aproape plată și cînd este vorba despre soț, amant sau copil. Este mai degrabă o întrupare selenară, desprinsă de realități, de tumulturi. Prea dramatic, și plat în dramatism, mi s-a părut Dan Bădărău în Vronski. Aici cred că de vină este și adaptarea care amputează date importante ale protagonistului. Nu știu de ce, dar
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
a oamenilor. Cel puțin așa li se pare lui Julliard și lui Winock. A doua observație ar fi tocmai aceea de a ști dacă nu cumva lucrurile au stat dintotdeauna la fel si daca evoluția cu pricina nu este mai degrabă iluzorie. Admițînd că intelectualul, în sensul modern și restrîns al termenului, este o invenție a secolului al XVIII-lea, de după marea criză a conștiinței europene examinată de Paul Hazard într-o carte pe nedrept uitată astăzi, cei dinții care au
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
1968, astăzi intelectual (adică formator de opinie etc.) începe a fi considerat cineva abia prin faptul de a-si rosti cuvîntul public într-o problemă de interes momentan. Julliard numește asta profesionalizarea intelectualului. Nu sînt sigur că are dreptate. Mai degrabă e vorba de un alt tip de intelectual. El există și mai demult. Pașoptiștii români au început la fel cu saizecioptistii francezi: au creat curente și instituții înainte de a avea o operă proprie. E drept însă că regula nu pare
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
fine epoca a III-a, până la Isidor de Sevilla și Sfântul Ioan Damaschinul, numită pe nedrept a decadenței, fiind de fapt bogată în oameni și opere mari, cu răsunet și consecințe decisive în literatura și gândirea creștină; ea este mai degrabă o epocă de sistematizare a problemelor și ideilor literaturii perioadelor anterioare. Mai recomandă apoi și o epocă post patristică, al cărei termen final ar fi secolul XV22. Cu toate acestea, a ne opri la Sfântul Ioan Damaschinul în Răsărit, și
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Viața lor, ca oșteni ai lui Hristos, este deci o luptă pe care nu au putut-o câștiga fără strictețea și armele ascezei 112. Această viață jertfelnică și de renunțare totală la tot ce e lumesc este o moarte mai degrabă, acceptată prin devotamentul față de strictețea credinței creștine și având, ca și cea a martirilor, valoare de mărturie. Fără îndoială, este cuprinsă de seninătate și bucurie: în apropierea de Dumnezeu, cugetarea este mai obișnuită și se iluminează de trăiri sublime; dar
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
pildă, este de un umor grotesc involuntar și el cade victimă unei inexplicabile indecizii între sobrietate și șarjă, portretul Ceciliei Cuțescu-Storck este de o stîngăcie inexplicabilă prin greșelile de racourci, de proporții și de desen, Biserica din Vlaici pare mai degrabă o formă butaforică, inadaptată la atmosferă și complet lipsită de monumentalitate, iar Fîntînă la răscruce are aceleași probleme de proporționare și de aderență a elementelor de compoziție la planurile de construcție a imaginii în care acestea au fost integrate. Și
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
-a nu visa păduri vreodată". Izvoarele devin făpturi captive, păsările locului au fost înlocuite de un papagal vorbitor care strigă: "Vivat Prinz Rokoko!" Poezia se încheie cu avertismentul: "lasă pădurile neatinse"! Nefolosit în sens strict istoric, termenul "rococo" e mai degrabă identificat de către Eichendorff cu orice tip de raționalism ce tinde să "tundă" elanurile sensibilității. în Istoria literaturii poetice a Germaniei face analogie între gustul peisagist și cel literar al vremii, evocând un bătrân și celebru teoretician ca pe un "Prinț
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
a făcut viața imposibilă înainte de a muri, René compune o sonată după un moment de mare tristețe, autoarea își alină dorul de țară pictînd icoane în stil tradițional. Nu descrierea unei vieți noi este ceea ce oferă acest jurnal, ci mai degrabă efortul de a construi o viață conform unor principii niciodată abandonate. Frapează în primul rînd disciplina interioară, puterea extraordinară de a transfigura totul, de a se modela necontenit. După o migrenă îngrozitoare și o hemoptizie misterioasă, pe care autoarea le
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
oarecare detașare la ce se întîmplă în jur, chiar dacă-i calm sau furtună. Visul lui este să poată bea o cafea în liniște, să viseze la femeile de altădată, la aventurile cu ele. La el nu există fidelitate, ci mai degrabă o solidaritate masculină. Dar nu se gîndește o secundă că ar fi putut trăi el toată tensiunea care îl macină pe Soriano. Scena celor doi, după ce au rătăcit parcă pe nisipul mării o noapte, cînd își deapănă victoriile tinereții, serioasă
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
eveniment, mesaj în dresaj, sulemeneală în izmeneală. Trecutul e prezent, prezentul fuge când spre viitor, când spre înapoiul nepericulos, fără probleme pentru cenzură. Mortul nu e mort, învie mereu, se face crime, se face șei dragoste, dar ea e mai degrabă ură, gimnastică ciobănească sau dans tematic de șantier. Ador romanele astea în care toți înoată în stil și în metafore și nimeni nu se îneacă. Îmi plac acești autori curajoși, ce scriu un vagon de vată ca să ambaleze în ea
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
eroul zilei și tot declamă aferați: Ce caracter! Ce caracter! Mă desprind neutru. Întrebîndu-mă naiv cum dracu' trădarea are, și ea, nevoie de caracter. O știre la BBC, care, dacă n-ar fi, în realitatea ei, lugubră, ar suna mai degrabă absurd-comic. Ferească Dumnezeu de-așa absurd și de-așa comic! Pentru practicarea ("subversivă") a "respirației adînci". Punct. Apropo de schingiuiri. Parcurg în "R.l." un eseu excepțional, extrem de savant. Nu credeam că tortura, cu nelimitatul ei ambitus, se poate oferi, ca
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
mediu etc. Care este cheia concepției regizorale din acest spectacol nu am prea înțeles (desigur din vina mea) și nici regizoarea nu și-a dezvăluit intențiile în "Cuvîntul" din programul de sală, așa cum se obișnuiește. Mi s-a părut mai degrabă o viziune decorativă decît una analitică. Dacă actele I și III (alipit la II) au mizat pe linia tradițională, ca și personajele masculine, actul II și imaginea eroinei au fost plasate în cu totul alt registru. Senta este prima din
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
negrul costumului ei sunt culori demonice). Iar suratele Sentei - torcătoarele - care beau cafeluțe într-un decor ce aduce cu un hall de bancă, îmbrăcate toate în negru în același stil retro dar mai sărăcăcios induc o atmosferă îndoielnică, părînd mai degrabă a fi prostituatele din port decît acele "fromme Kinder" (copile evlavioase) care își așteaptă logodnicii marinari. Printre ele, în contrast marcat, se mișcă un personaj mut (grațioasă, Teodora Jani) fetița în alb. Sufletul curat al Sentei? Un alter ego pur
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
Nicolae Manolescu Acest număr al României literare este ultimul din acest an, din acest secol și din acest mileniu. Următorul va apărea în ianuarie 2001. Iată un prag excepțional și atît de rar, încît seamănă mai degrabă cu fenomenele astronomice decît cu cele pămîntești. Istoria oamenilor are unități de măsură mult mai mici. Secolul însuși este o unitate prea mare pentru nevoile lor, fie politice, fie culturale. Mileniul este, el, o unitate gigantică, valabilă doar pentru macroistoricii
Sfîrșit de an, de secol și de mileniu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16531_a_17856]
-
și-a făcut mulți prieteni și susținători elogioși, colegii de breaslă fiindu-i probabil mai puțin accesibili. Liviu Lungu este mai întîi un prozator abil și tenace. Nu lipsit de talent însă dar asemenea multor scriitori tineri, acesta pare mai degrabă o clonă a lecturii și ambiției de a se exprima artistic și mai puțin o amprentă nativă. Scrisul său e de cele mai multe ori aspru, încrîncenat, cu sincope și fraze eliptice, alteori stufoase, cu sintaxe complicate ce eșuează în prolixitate. Acest
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
le acopereau într-o sugestie de romantism și rosti în șoaptă cu regret, ca și cum șiar fi spus sieși: Ce păcat; ce păcat că mintea asta de mare politică, servește doar o țară mică! Am greșit cu ceva? întrebă el mai degrabă glumeț, ca să-și ascundă flatarea. Dar ea îi răspunse cu totul altceva: Intuiția dumitale cu perfidia dictatorului care, după ce și-a supus republica, încearcă să-și supună și masoneria, a pus degetul pe punctul nevralgic al liberalismului nostru. Știi bine
Femeia fie ea regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]
-
Cambei în China (Editura Sedcom Libris, 2000), subintitulată, cu umor, "carte de turism și masaj oriental". Și care e China "lui"? Dacă Sadoveanu ar citi-o, n-ar înțelege nimic. Lucian Vasiliu nu este un om ușor impresionabil; e, mai degrabă, sceptic, nu se lasă emoționat de primul contact, iar jurnalul și l-a redactat după venirea în țară, lăsînd, așadar, timp notațiilor de la fața locului să se așeze, să scape tocmai de glazura emoției fatale de la întîlnirea cu o altă
O experiență culturală by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16536_a_17861]
-
mă privește sînt sceptic. Dl Ion Iliescu nu datorează nimic presei - cel puțin din punctul său de vedere -, așa că e greu de crezut că se va lua după opiniile editorialiștilor. Gesturile sale de bunăvoință adresate presei mi se par, mai degrabă, niște bezele de învingător care n-are timp, deocamdată, să se uite urît la cei care l-au atacat în cei patru ani cît a stat în opoziție. Dar, cum se știe, dl Iliescu ține minte și cine l-a
Puterea noii Puteri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16548_a_17873]
-
este un autor sud-african pentru care - ca și pentru scriitorul britanic de origine poloneză Joseph Conrad, deși în alte condiții - engleza nu a fost ceea ce se numește de obicei limbă maternă, chiar dacă era limba mamei sale. Opțiunea pentru engleză, mai degrabă decât Afrikaans, ține pe de o parte de educație, pe de altă parte de conștiința că această limbă, cu o bogată istorie literară, oferă posibilitatea unui interculturalism tematic. Romanele sale precedente dialoghează cu teritorii și epoci istorice dintre cele mai
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
de a le privi din depărtare, dar nu de undeva de unde ele să pară neînsemnate, ci dintr-o perspectivă care le scoate la iveală detalii altminteri insesizabile. Frankfurt scrie și gîndește într-o tradiție descinsă din Pascal sau Montaigne, mai degrabă decît din John Dewey sau William James. O face însă cu rigoarea analitică a spiritului anglo-saxon și cu o permanentă atenție la împrejurările vieții de zi cu zi. Ideile lui sînt inspirate de cotidian și apoi verificate și finisate prin
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
îi aplică o etichetă înainte de-a fi descoperit). Deși am fost invadați brutal și neargumentat teatral de nud pe scenă, aici imaginea sirenei nu a avut nimic strident. Jocul actorilor mi s-a părut convențional, nu implicat, ci mai degrabă exterior, îngroșat pe alocuri sau prea schematic. Încă nu s-au detașat de școala de actorie pe care au absolvit-o, iar atitudinea pe scenă are cîteodată un iz studențesc și nu profesionist, de la cum vorbesc, cum se mișcă, cum
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]