1,654 matches
-
un mare autor contemporan, August Strindberg, a dat-o acestei psihoze. Analiza sa este cu atât mai interesantă cu cât, printre tipurile anormale sau morbide studiate de romancieri sau de autori dramatici, este improbabil să găsim interpreți veritabili. Cu un deliciu deloc secret, el face să trăiască sub ochii noștri un personaj gelos și persecutat căruia - cu un rar talent și cu o perspicacitate neobișnuită - îi descrie îndoielile și convingerile, impulsurile și speranțele, investigațiile și deducțiile marcate de paralogic. Nu există
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Clondirul... că zicea... Jud.: Cine zicea? Leanca: Dom' Toma... se sparge... Jud.: Cine se sparge? Leanca: Clondirul, dom' judecător!" Leanca este femeia de cartier, comică prin petulanță și intemperanță plebee, pariziana "comm-+-re", "țața" română. Caragiale găsește eufonii pline de delicii (diversificate uneori prin dialectalism) în împiedicarea la limbă a bețivilor: "- Eș' du'ce 'ne Iancule! - Sîn' tu'tă, Co'tică! - Tu'tă du'ce, 'ne Iancule!..." Structura tipologică există în opera lui Caragiale ca un schelet susținător, fără să fie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bucătar (Robert), cu două ajutoare (Philippe și Roger) și un camerier (Go). Eroii mănâncă după subtile socoteli de pricepători în gastronomie și vinațuri, căutând să evite orice vulgaritate a gustului. Paginile sunt pline de dizertații asupra bunelor mâncări și băuturi. Deliciile acestei literaturi aparțin ordinii fonetice și cu greu un neinițiat ar gusta burlesca întîmplare a lui Constantin Zippa, crescător de cai pur-sînge, căruia iapa nu i-a făcut nici "harmasaraș", nici "iepușoară", ci catâr. În Neobositulu Kostakelu tot umorul constă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
I. Massoff, Teatrul românesc, vol. II, p. 421). Trompeta Carpaților anunța, la 28 septembrie/8 octombrie 1871 că trupa italiană angajată de B. Franchetti sosise în Capitală, printre cântăreții cunoscuți publicului românesc aflându se Patierno, „renumitul tenor care a făcut deliciile bucureștenilor în două ierni succesive“ și Pietro Milesi, „simpaticul bas de acum doi ani“. târgul moșilor Cei cari au scris despre Târgul Moșilor spun că este răspândit prin toată România, de la Nistru și până la Mureș, fiind mai slab peste Cerna
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
asupra căruia ne-a atras atenția, cu bunăvoință colegială, Șt. Cazimir. Iarna mai avea și plăcerea deosebită a balului mascat. Încă o petrecere care a dispărut cu desăvârșire. D-abia venisem în București și camarazii mă fac să-i cunosc deliciile. Bine înțeles în mod platonic. Într-o duminică seara fusesem la teatru în companie, dar la ieșire ne opri răm în fața sălii Bossel. Era aproape miezul nopții: măștile, unele intrau și altele ieșeau. Pe stradă tinerii le apostrofau și „se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Sânge-rece! Sânge-rece“, iar el, furios, făcând spume la gură, alerga să se sustragă atacurilor; gonea câte un băiețaș care-l plictisea mai tare și profera, cu o iuțeală neînchipuită, o serie de înjurături originale, inventate de el și care făceau deliciul tuturor trecătorilor. Și porecla „Sânge-rece“ a fost multă vreme întrebuințată și se aplica celor cari, în discuțiune, se aprindeau peste măsură. „Bărbucică“ era altul. Acesta era un ramolit, slab de minte în toată viața, pe care bătrânețea îl clasificase drept
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
intră. La no. 3 vede o matahală. Un ăla înalt, gros, cu o jiletcă cadrilată, cu pantaloni prăzulii, cu niște ghete grosolane în picioare și pieptănat cu freză bărbierească. Se juca Trovatore 316! Când Nicu Crețeanu savura cu mai mult deliciu armonia vocală, se pomenea cu câte un cot al lui Negroponte că-l pocnea în coaste. Nicu Crețeanu spumega, însă fiindcă era om de lume binecrescut, înghițea în sec și nu spunea o vorbă. Dar Negroponte îl persecuta grozav. Când
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
deloc cînd îl aud vorbind despre scriitori în limbaj de hipodrom: „merge” sau „nu merge” pe cutare „cal”. Parior entuziast, mizează în momentul de față pe Eugen Barbu, despre care are păreri excelente. Spune că în București „se citesc cu delicii” paginile acestuia din Războiul undelor (1974), în care, sub figura unui agent de contrainformații, e înfățișat Preda, rivalul său la gloria literară. Dacă nu le-am citit, s-o facem cît mai curînd!, ne îndeamnă. Vădit interesat de evoluția raporturilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Hașurelu, Păcătoasa Magdalena, Tête d’Or, Bulgarul abisal, Ana Ipătescu și Micul Soț, Ponderosul, Nasul În coate). Jocul burlesc diminua doar momentan asprimile militante. Diavolul cu limba ascuțită se alinta În tabieturi și siestă și lentori, Întârzia În sinuozități și delicii boierești. Setea de absolut se ondula domestic, se pacifica, o clipă, prin farmec și senzualitate și umor. Pe mine mă numea Nordman, elogiu Bucovinei, dar și săgeată la Pactul Nord-Atlantic, de care, mai În glumă, Îmi asocia „liberalismul englez”. Pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și interdicțiile monotone, aspirând la un polimorfism prolific și perpetuu, se simte mereu umilit de plicticoasa lume a celor maturi, rigidizați de griji și strategii rutiniere. Marele Părinte, Unicul iudaic este Înlocuit de incurabilul Mare Copil, multiplicându-și jocul „grecesc”, deliciile blasfemiei carnavalești. Un redutabil, dacă nu cumva un imbatabil competitor În vasta explorare inventivă a magicului cotidian, În eretica reinventare și extindere a pirateriei și traficului de influență ludică. Învestitura sa nu este apriorică, ci probă de surprinzătoare potențare a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
deschidere spre interlocutor. Cel care a fost atât de timpuriu instruit În ravagiile urii și nu ar renunța nicicând la experiența care i-a marcat destinul s-a constituit, ca om și ca artist, cu o calmă Înțelepciune, distilând cu deliciu resemnarea, activându-i resursele de toleranță, amiabilitate, Înseninare. * În octombrie 2002, când s-a anunțat Premiul Nobel pentru literatură, mă aflam În plin semestru universitar la Bard College, acaparat de cele două cursuri, unul despre Fernando Pessõa (Scriitorul ca Întruchipare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
existența unui embarras: ce trăiește mai intens, cuvintele Înseși sau realitatea construită de țesătura lor, să se lase autoarea pradă cuvintelor purtate de gesturile scrierii sau să se concentreze asupra cuvintelor care transportă imagini? și-atunci, cuvintele rup rîndurile cu delicii narcisice: „Pourquoi êtes-vous si loin, toujours? Pourquoi toujours emporté vers ailleurs, vers quel ailleurs? Pourquoi? Ce voyage a-t-il seulement un sens, un but? Etes-vous vraiment né de la mer et désireux d’y naviguer toujours?” Pateticul pîndește mereu, mai cu seamă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tatăl pogoară din cer lângă o mamă „cu tâmple roșii”, ca într-o alegorie alchimică tenebroasă. Numeroase sunt elementele de „iconografie” alchimic-apocaliptică („Luna-și înfige ghearele în soare”, „soarele de noapte” - soarele negru al lui Maldoror). Poezia din volumul Grădina deliciilor (1993), parcă mai puțin subiectivizată, a fost văzută de critici ca prelungire a unor filoane expresioniste, suprarealiste sau dadaiste, ca expresie a unor nevroze tipic bacoviene, după un scenariu de film-dezastru. Sursa primă a inspirației pare a fi celebrul tablou
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
Petrișor. Intenția autoarei fiind aceea de a evita ficționalul și literaturizarea faptelor, demersul este în bună măsură al istoricului, ajutat de critică, sociologie, antropologie și, nu rareori, de psihologie. SCRIERI: Călătorie prin oglinzi, Cluj-Napoca, 1989; Zona vie, Cluj-Napoca, 1993; Grădina deliciilor, pref. Adrian Popescu, Cluj-Napoca, 1993; Cădere deasupra orașului, Sibiu, 1994; Purgatoriile, București, 1994; Schizoid Ocean, tr. Claudia Litvinchievici, Binghamton-New York - Cluj-Napoca, 1997; ed. (Oceanul schizoidian), Timișoara, 1998; Călătorie spre centrul Infernului. Gulagul în conștiința românească, București, 1998; Femeia cruciat, Pitești
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
Cubleșan, Existența terifiantă a veacului, CNT, 1993, 30-31; Gheorghe Grigurcu, Elanul antimetafizic, CNT, 1993, 30-31; Octavian Soviany, Cartea supliciilor, APF, 1993, 9; Romanița Constantinescu, Momeala spaimei, RL, 1994, 7; Carmen Negulici, Medalion Ruxandra Cesereanu, ECH, 1994, 1-3; Radu Andriescu, „Grădina deliciilor”, CL, 1994, 2-3; Lucian Alexiu, Poezie și management, O, 1995, 2; Virgil Stanciu, Furtuni pe oceanul interior, RL, 1998, 2; Carmelia Leonte, Demologie și extaz, CRC, 1998, 5; Poantă, Dicț. poeți, 56-58; Geo Vasile, „Oceanul schizoidian”, TMS, 2000, 2; Grigurcu
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
iată, în definitiv, tema. Contemplarea e, în același timp, nesățioasă și ironică. Remarcabilul tact artistic (și în limbă) îl oprește pe romancier de la excese. Meritul literar provine din echilibrul păstrat între extreme. Senzorialitatea naratorului e copleșitoare și totodată reticentă. Procură delicii, fără să abuzeze. Istorii e proza unui artist, elegant și detașat, pe alocuri rece, meticulos, meșteșugar, care se lasă atras de spectacolul vitalității primare (și al reversului ei: degradarea), instinctuale, frenetice, din dorința (tot de natură artistică) de a estetiza
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
Marcel Anghelescu, Radu Beligan ș.a.), a încurajat și a promovat dramaturgi (Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Mihail Sebastian, Nicolae Kirițescu, Gh. Costăchescu, Nicușor Constantinescu, Aurel Baranga ș.a.). Îl preocupa, mai mult decât orice, succesul („primul paragraf din constituția teatrului”), firește, cu deliciile lui pecuniare. În descendența lui Paul Gusty și însușindu-și metoda lui Stanislavski, A., spirit limpede, echilibrat, era adeptul unei regii de factură tradițională, proclamând „primatul textului”, în care, acceptând riscul de a părea demodat, refuza să caute ori să
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
inorogului care își înmoaie cornul în apa unei fântâni sau a unui lac, pentru a o purifica. Este ipostaza în care apare animalul în foarte multe reprezentări, printre care, pentru cine știe să caute, și în panoul din stânga din Grădina deliciilor a lui Jieronimus Bosch. Foarte interesant este că, într-un Fiziolog târziu, redactat de către Damaschin Studitul în secolul al XVI-lea și care a cunoscut o traducere în limba română către finele secolul al XVIII-lea, apare acest element: "Are
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
prin a observa că după „castrarea ombilicală”(Dolto, 1997), care anunță finalizarea nașterii unui copil, alăptatul reface parțial contactul cu trupul matern. Având în vedere că, așa cum reitera W. Stekel (1995, p. 35), suptul semnifică „punctul cel mai ridicat al deliciilor infantile”, se poate imagina ușor cât de stresantă, de dureroasă pentru copil este înțărcarea. Comparativ cu hrănirea artificială a bebelușului, alăptatul se plasează pe un piedestal imposibil de surclasat, datorită multiplelor calități ale laptelui matern: este cel mai complex aliment
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cărțile pe care le împrumuți, cu atât mai puțin ești dispuși să le chiar citești... E o conversie a spiritului în materie pe care relația de posesie o operează, transformând cărțile din universuri interioare, în obiecte - lucruri pipăite cu infinite delicii numai pe suprafețele lor exterioare. În sfârșit, în al patrulea rând, e invenția. Pentru că, dacă toate celelalte modalități de a intra în posesia unui obiect râvnit au fost epuizate, nu rămâne decât soluția de a-l produce singur. Așa a
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
loc gol, ci cu arhitecți și peisagiști aduși chiar din străinătate se realiza în jurul lor adevărate grădini fabuloase. Erau fântâni și alei, verdeață de tot felul, flori autohtone și exotice, arbori de aceeași categorie, păsări, chiar și păuni, care făceau deliciul privitorilor. Erau organizate și adevărate ștranduri în care domnițele aveau locuri de privilegiu. Boierii, ca și domnitorii odinioară, știau să se bucure de aerul dulce și parfumat care li-l oferea viața. Dar și când erau acuzați ori dovediți de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
81 Rusticitatea unui porcar / 90 În seara unei zile frumoase / 95 Filemon și Baucis / 96 O teoxenie / 98 Învățăturile poveștii / 105 Posteritatea și avatarurile unui topos / 113 Ospitalitate și dragoste conjugală / 116 Dorința de Itaca / 123 Arhitecturi ale dorinței / 153 Deliciile surprizei / 156 "Doliul rozelor" / 172 Un singur castel. Despre un castel și despre un viol: Rousseau și ospitalitatea / 189 Pipăitul ospitalității: Gustave Flaubert / 217 Secret și constrângeri / 257 Străinul și secretul / 262 Ostilitate și deposedare / 290 Umbra și harta / 292
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nici pe furioasul Neptun, dacă nu le porți în tine, dacă inima ta nu ți-i va ridica în față. Să-ți dorești ca drumul să fie lung, ca nenumărate să-ți fie diminețile de vară în care (ah, ce deliciu!) vei pătrunde în porturi văzute pentru prima oară. Oprește-te la tarabele feniciene și cumpără mărfuri frumoase: sidef și coral, chihlimbar și abanos, mii de parfumuri tari. Ia cât mai multe parfumuri tari. Vizitează numeroase cetăți egiptene și instruiește-te
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
e o vrajă"230. Efectul paradoxal al unei astfel de îmbinări voluptoase este că te poți rătăci într-atât încât să confunzi mijloacele și scopul: "Mă cuprinse curiozitate: nu pe Doamna T... o doream acum, ci chiar cabinetul ei"231. Deliciile surprizei Strategiile ospitalității erotice vor să provoace surprinderea într-o ambuscadă care miră, stupefiază, paralizează, nedumerește oaspetele prins în jocul seducțiilor și artificiilor sale. Secolul al XVIII-lea a făcut din surpriză unul din resorturile esențiale ale unei estetici care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
porțelan, mobile cu gaz de diferite culori; paturi festonate cu flori de portocal purtate de amorași; oglinzi care reflectau obiectele mai frumoase decât erau; colivii pline cu păsări, ale căror cântece îți mergeau drept la inimă și alte mii de delicii... ar fi inspirat negreșit măcar câteva dorințe"256. Izolarea locurilor, îngrădirea și retragerea lor discretă departe de orice privire, miraculosul unei atmosfere departe de realul obișnuit care crează un lux și o abundență hiperbolică au un efect de derealizare care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]