1,535 matches
-
medievalitate, în care sabatul răstoarnă toate componentele slujbei creștine, inversându-i întreaga simbolistică, de la reperele spațio-temporale (care impun derularea întregului ritual în spațiul liber, și pe durata dintre miezul nopții și ivirea zorilor) până la cele mai mici amănunte prin care demonicul ia locul vieții sub auspicii creștine. Funcționează în acest proces un principiu pe care l-am putea simboliza printr-o clepsidră, a cărei răsturnare lasă nisipul să se scurgă dintr-un compartiment în celălalt, într-o altă ordine și formând
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
putea simboliza printr-o clepsidră, a cărei răsturnare lasă nisipul să se scurgă dintr-un compartiment în celălalt, într-o altă ordine și formând un nou sistem. Elementele constitutive rămân aceleași, dar repoziționarea le permite să-și dezvăluie latura negativă, demonică. De aici obligativitatea prezenței diavolului, care facilitează zborul vrăjitoarelor spre locul de întâlnire, și odată cu el a întregului inventar de amănunte macabre, pe care scriitorul român a ales să le elimine, readucând sabatul mai aproape de funcționalitatea sa originară de sărbătoare
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
rugăciunea este înlocuită cu formule incantatorii (prezente în Calul dracului prin rimele interioare, care-i furnizau lui Vianu "dovada muzicalității lui Caragiale"), fără de care nu se poate porni spre sabat, iar spovedania cu un raport de activitate desfășurată în slujba demonicului (funcționalitate îndeplinită aici de povestea zânei-vrăjitoare). Undeva în gâtlejul îngust al clepsidrei, Caragiale a introdus o supapă reglabilă, verbul "a crede", care indică simultan credințe diferite: în Dumnezeu, în numele căruia bătrâna cere de pomană, în Dracul, pe care îl urmărește în
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
trage noaptea de păr și apoi, lovind-o cu un frâu, o transformă în cal, călărind-o până la locul de întâlnire al vrăjitoarelor. Bătrâna vrăjitoare din textul caragialian îndeplinește și ea un ciudat ritual în urmă căruia identifică semnele identității demonice a oaspetelui nocturn: "Baba s-apleacă pe o rână, să-l vază dacă-i învelit cumsecade, că-i era milă de el; când se uită de-aproape, vede într-o parte învelitoarea băiatului cam ridicată; (") și trage încetinel cerga, pune
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
observat deja că textul ar putea fi citit în întregime ca "alegorie a unui joc erotic interzis". Ca și în La hanul lui Mânjoală, seducția erotică e tradusă ca seducție a diabolicului și chiar dacă perspectiva rămâne "familiar lucidă, contrară percepției demonice, abisal-crispate", cum observa Nicolae Ciobanu, lectura evenimentelor ca joc erotic rămâne aproape obligatorie. ("I.L. Caragiale: duh balcanic și satanism" în vol. între imaginar și fantastic în proza românească, București: Cartea Românească, 1987) Erotismul ține și el de logica scenariului sabatic
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
o oarecare credibilitate. Aceeași incertitudine, generată de incredibilitatea acestui tip de "poveste", planează și asupra textului caragialian. Lectura întregului set de evenimente ca aventură onirică rămâne una dintre opțiuni, de vreme ce ambele personaje au o identitate diurnă și o alta nocturnă, demonică iar transferul se produce odată cu ivirea zorilor, momentul specializat în anihilarea puterilor demonice, dar și punctul final al viselor. Mircea Eliade a semnalat, de altfel, preferința vrăjitoarelor române, numite și zâne, pentru "călătorii onirice" și întruparea lor în fete frumoase
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
și asupra textului caragialian. Lectura întregului set de evenimente ca aventură onirică rămâne una dintre opțiuni, de vreme ce ambele personaje au o identitate diurnă și o alta nocturnă, demonică iar transferul se produce odată cu ivirea zorilor, momentul specializat în anihilarea puterilor demonice, dar și punctul final al viselor. Mircea Eliade a semnalat, de altfel, preferința vrăjitoarelor române, numite și zâne, pentru "călătorii onirice" și întruparea lor în fete frumoase, îmbrăcate în alb și capabile să zboare. (Cf. Ocultism, vrăjitorie și mode culturale
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
căci ele nu erau decât ornamentele macabre pe care anchetatorii le-au adăugat unor rituri neînțelese cu scopul de a-și justifica cruzimea fără margini. Dorința de a evada din normele încorsetante ale vieții diurne (și nu neapărat vreo alianță demonică) ar fi putut fi esența adevărată a sabaturilor vrăjitoarelor. Pentru această îndrăzneală erau vrăjitoarele arse pe rug, pentru evadarea din deșertul realului, în care nu rodește misterul, ci doar aridele certitudini raționale (și acelea având ghimpi ascuțiți de cactus), către
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
mai are viață interioară. Or, un compozitor care nu e destul de singur, care nu mai are viață interioară, care devine un tonomat public ori exclusiv o prezență civică, are toate șansele să-și piardă chipul. Fie el angelic sau demonic. La limită, cred că putem chiar forța o anume analogie, pe de o parte între scop și reprezentările demonice și, pe de altă parte, între ideal și “practicile” angelice. Lasă că, așa cum spunea Claudel, în vreme ce îngerii procedează prin “inducție
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
care devine un tonomat public ori exclusiv o prezență civică, are toate șansele să-și piardă chipul. Fie el angelic sau demonic. La limită, cred că putem chiar forța o anume analogie, pe de o parte între scop și reprezentările demonice și, pe de altă parte, între ideal și “practicile” angelice. Lasă că, așa cum spunea Claudel, în vreme ce îngerii procedează prin “inducție” (se distribuie asemenea curentului electric), demonii funcționează prin “seducție” (te înhață, te ispitesc). Însă chiar fiind inductiv (idealul) ori
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]