2,049 matches
-
mână stângă pe marginea chiuvetei din bucătărie. Ghici că asasinul făcuse duș pentru a se spăla de sânge, așa că dădu cu praf pe fiecare suprafață de contact din baie, depistând unul, doi, trei degete și evantaiul complet a două mâini depărtate mult una de alta, mâini ce-i aparțineau unui individ corpolent și erau plasate acolo unde omul se sprijinise de perete pentru a intra sub dușul din cadă. Miezul nopții. Danny scoase degetul tăiat din frigider, îl mânji cu tuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
poarte vremurile..., [învață] farmece de-a lega și dezlega ploile” (8, p. 145). Iată și o credință similară, culeasă din zona Munților Apuseni : „După ce au gătat de învățat toate cărțile din lumea asta, [solomonarii] au mers într-o țară tare depărtată, de la Răsărit, aici au stat într-o peșteră și au scris la o masă de piatră toată învățătura din lume într-o carte. Din peștera aceasta apoi, Dumnezeu, fiindcă în lume au fost ca niște sfinți, i-a înălțat în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
plecării se apropiase. De câteva zile, valea forfotea ca odinioară când tatăl și unchiul samuraiului se pregăteau să plece în bătălie. Cum samuraiul era capul familiei, în casa lui veniră rând pe rând până și rubedeniile din satele cele mai depărtate de vale să-și ia, cu părere de rău, rămas bun. Țăranii veniră și ei cu mic cu mare să-l ajute. Mai mulți desagi stăteau înșiruiți la intrare. În dimineața aceea, grădina casei fusese plină de zarvă încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care ți le voi spune Eu." Și Balaam a plecat înainte cu căpeteniile lui Balac. 36. Balac a auzit că vine Balaam, și i-a ieșit înainte pînă la cetatea Moabului, care este la hotarul Arnonului, la hotarul cel mai depărtat. 37. Balac a zis lui Balaam: "N-am trimis eu oare la tine să te cheme? Pentru ce n-ai venit la mine? Cum, nu pot eu oare să-ți dau cinste?" 38. Balaam a răspuns lui Balac: "Iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
timpul. De când am venit aici nu a fost o zi să sburăm liniștit. Sunt singură cu doi răniți în imensitatea Stepei Calmuce. Sunt singură în pustietatea câmpurilor nesfârșite. Când eram mică îmi părea o adevărată expediție să ajung la capătul depărtat al grădinii; acum, la zeci de kilometri împrejurul meu nu e țipenie de om. Și cei pe care i-aș întâlni, sunt necunoscuți și chiar dușmani. Sunt singură în avion cu doi oameni cari mi-au încredințat viața lor. Un
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Shahkot-ului aceștia erau o excepție extrem de rară. Oamenii își vizitau adesea prietenii și, când îi vizitau, vorbeau tot timpul, astfel că o mare cantitate de informații trecea dintr-o parte în alta, ajungând chiar și în cele mai izolate și depărtate locuri. Așa că, deși preț de o zi cumplită, păru că Sampath dispăruse pe veci, în după-amiaza următoare, paznicul pădurii de cercetare a universității pedală spre oraș să-i aducă surorii sale măritate niște cheag. Odată cu cheagul, aduse și vestea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o facă nimeni, niciodată, până la patru mii nouăzeci și șase au mai reușit unii, pe urmă e foarte greu să mai reții atâtea cifre. Când m-am urcat pe coșul de gunoi, cu mâinile întinse deasupra capului și cu degetele depărtate pentru că, după cum spunea nea Klidész, așa trebuie să arate statuia unui sfânt, să-și poată face păsările cuib printre degetele sale, am observat că Iza se uita la mine, coșul de gunoi fiind chiar în fața băncii ei, între timp nea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
și dimensiunile mici ale grădinii ii supărau. Maxențiu, în acea temniță, trăia vegetativ și monoton, 196 197 pe când în minte, pe rând, erou și criminal, acuzator și vinovat, se zbuciuma fără spor. Lică, plictisit de odăița lui proastă și prea depărtată, și nemaigăzduind pe la prieteni din prudență, dormea foarte adesea în camera lui mister Whip, ce i se părea culmea confortului. Palatul de marmoră cu omul cadaveric îi era urât, îi amintea capelele funerare cu criptă, văzute în unele duminici din
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Oyral care dezlănțuise ironia amicei Nory. Melodia își avea indexul ei pe buzele uscate și ilustre ale lui Rim, era o cheie instrumentală, un diapazon al stărilor lui sufletești. în ce privește originile acelui Oyral în obsesia doctorului Rim, ele erau mai depărtate. Pe timpuri, Rim obișnuia să facă muzică de cameră o dată pe săptămână la familia Schmidt. Era un quartet valoros, unde domnul Schmidt, farmacist, ținea contrabasul, profesorul Rim vioara sau flautul, domnul Tuchte de la Kunstverein din Viena - acum patronul unei lăptarii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tonul, să facă atmosferă pentru "stilul Bach", să nu lase să se piardă nici un moment ritmul acela, asprimea meticuloasă, clar și seninătatea olimpică a geniului muzical bachist. Așadar, Rim va veni. Nu se va periclita din cauza lui un concert încă depărtat, e drept, dar pentru care se luase atâtea osteneli de pe acum. Dacă i:im p ș e mai târziu, când totul va începe a se înfiripa. în schimb, după concertul Bach, Elena îl va înlocui cu discreție pentru dârzenia lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
curând dispăru cu totul în zarea întunecată. Corl se simți atins parcă de un vânt de gheață. Vreme de multe minute, scruta încordat întunericul, sperând ca acel unic reper va redeveni vizibil. Dar nu văzu decât punctele luminoase ale stelelor depărtate, înfipte ca niște bumbi în catifeaua spațiului infinit. Deodată, însă, unul din punctele acestea începu să crească. Cu ochii la pândă, Corl văzu cum punctul devine o pată, apoi un glob luminos, din ce în ce mai mare, până când, drept în fața lui, apăru, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
asupra imaginii, nu se dădu bătut, ci continuă s-o privească țintă. - Sunt calm și destins; gândurile îmi sunt clare... Cuvintele acestea îi răsunară puternic în urechi, dar numai o clipă; în clipa următoare nu mai auzi decât un zvon depărtat, ca un bubuit de tunet, care se stinse și el, fiind înlocuit de un murmur, ca acela al unei scoici uriașe. Grosvenor zări deodată o lumină pâlpâitoare, că licărul unui felinar printr-o ceață deasă. - Sunt încă stăpân pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nava, lipindu-se până și de hublourile ei luminate. Abia acum simțea aceasta imensitate, în toată grozăvia ei. Privise de atâtea ori, prin hublouri, noaptea de afară, încât devenise indiferent. Acum, însă, își dădea seama că până și cele mai depărtate frontiere stelare atinse de navă nu reprezentau decât un punct în această noapte neagră, care se întindea în toate direcțiile, pe distanțe echivalente cu miliarde de ani-lumină. Vocea directorului Morton răsună deodată prin tăcerea înfricoșată ce se lăsase: - Gunlie Lester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
simplu ca o specie care ar fi dezlegat tainele ultime ale biologiei ar fi cu multe milenii înaintea omenirii. Ea ar avea capacitatea de a se adapta la orice mediu. Potrivit legilor biodinamice, s-ar putea răspândi până-n cele mai depărtate colțuri ale Universului, exact ceea ce încearcă să facă și omul. - Da, e un paradox, recunoscu Morton, dar un paradox care nu dovedește că monstrul ar fi o ființă superioară. Korita, vrei să ne spui ceva despre istoria monstrului? - Mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fantastic. A doua zi, el atinse țărmul planetei celei mai apropiate. Curând după aceea, ajunse la hotarele galaxiei și-și întinse, mașinal, tentaculele spre materia incandescentă a altor sisteme stelare Acolo, însă, cunoscu pentru prima oară înfrângerea, căci stelele acelea depărtate nu păreau să ofere nimic substanței sale lacome. Anabis învața pe măsură ce se hrănea. La început, își închipuise, ca gândurile îi aparțin. Treptat, însă, avea să-și dea seama că energia nervoasă absorbită din trupul vietăților învinse nu-i aducea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că inginerul Darren Ruba din Phila delphia a trecut la cele veșnice la vîrsta de 87 de ani, În ziua de 13 septembrie 2012, și, neavînd moștenitori cunoscuți, a solicitat prin testament să fie găsită totuși o rudă oricît de depărtată 123 Arhivele insulei Ellis ar fi ea pentru a i se Înmîna cele opt milioane de dolari care i se cuveneau. Acea rudă aproape pierdută, dar, iată, recuperată acum, eram eu, cu locul de muncă În Bucureștii Vetrei Luminoase. Eram
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o criză de astm, el nu observă când devine grandilocvent și în cele din urmă ilogic. Iată l slăvind patria: „Eu, țară, pe-al tău cer de peruzea, / Aș vrea să fiu și să rămân o stea, / Să pot, din depărtate galaxii, / Cu raza mea, mereu să te mângâi. /... / Și-n cartea ta, de ani și glorii grea, / O clipă de istorie m-aș vrea, / Prin vreme să străbat nemuritor, / Că n-am rămas acestui timp dator. Mă vreau și-o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
platoșele cărora Alexandru văzuse semnul șarpelui și al săgeții. Prin perdelele ceții confruntarea se zărea, totuși. Voievodul nu se mai afla În pericol direct, dar nici nu mai putea coordona ansamblul bătăliei. Toate șansele se jucau pe două fronturi: cel depărtat, invizibil, al Vasluiului și cel apropiat, Întrezărit pe fragmente, unde Începuse un joc rapid de manevre de cavalerie, o succesiune de desfășurări, replieri, ciocniri la sabie, lansări de săgeți. Și apoi, brusc, Alexandru observase că cei doi căpitani Pietro și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a reveni. Se adunară, Încet, gânditori, În fomațiunile de luptă fixate În zori. Pe locul luptei se aprinseră făclii. Grupuri de pedestrași Începură să caute răniții sub maldăre de morți. - Care ești viu, măi, acilea? se auziră voci mereu mai depărtate, dispărând În ceața care acoperea iarăși totul. Vasluiul devenea din nou un tărâm iluzoriu, fără puncte de reper, un spațiu noroios apăsat de un văzduh moale și jilav, străpuns doar de licărirea speriată a unor făclii În mișcare. - Care ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
birou sau de la telefoane, care mă înghesuiau și ele pe mine și mă torturau dureros și voluptuos totodată. Abia îmi mai amintesc de chipurile lor. Dar una dintre fetele de care m-am apropiat prea mult dispunea de ochi foarte depărtați unul de altul, care priveau pe lângă mine cu indiferență. Abia când vedeam pietrele de mormânt înșirate pe terenul din fața atelierelor de pe Bittweg, lustruite oglindă și așteptând acolo să le fie cioplite nume și date, îmi trecea starea de agitație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ale firmei Küster la calcarul de Grenzheim, o rocă cu perfide diferențe de duritate. Când însă, după numeroase fete în picioare, am avut chef să concep, în lut de modelaj, un trup de femeie culcat, ale cărei pulpe erau mult depărtate, Mages a fost indignat de vaginul aflat la vedere și de poziția, cum considera el, vulgară, care nu permitea „o formă simplă, închisă“. Mi-a sugerat să-i apropii picioarele. Când elevul a refuzat să se supună regulilor bunei cuviințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-n divin. El știe că TĂCEREA, îi face jurăminte Când toți din jur îl vreau a fi-n mormânt La căpătâi să-i ardă o candelă-n cuvinte Și celor dragi din viață să îi prefacă-n gând Și-n depărtate vieți, doar Zeii să-i blesteme Pe cei ce-au dorit moartea unui POET STINGHER, Și-n templu de dispreț, doar albele poeme S-or răstigni profetic în rodii de mister Și-mbătrânit Orașul și sufocat de chinuri, În strae de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
taine de VERSETE. În care Eu te aștept ca pe-o icoană, Să te sărut în trupul legendelor feline, Și-n amorțeala calmă a ploilor de toamnă Să fii tu ÎNȚELEPTUL din seri ce te combină. În amintiri trăite prin depărtate vieți, Când nostalgia tinereții dansa în trup de soare, Din verde crud te-amestecai prin CEȚI, Și-n doruri plânse, retrăiai iubirea de izvoare. 23-10-2007, 2300h PLEOAPA UNUI NOR Domnului prof. Nicolae Furdui Iancu Mi-e dor să fiu lumină
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
i-am cârâit pre limba lui că în curând va scăpa de obligațiile de torționar al zburătoarelor pentru că cei de după ei îi vor reda libertatea și că el se va putea deplasa oriunde va dori, chiar și în țări mai depărtate de unde a fost adus. Și atunci șoimul s-a prefăcut că nici nu mă vede. La fel s-au petrecut lucrurile și cu motanul care a urmat. Supărat foarte, m-a abordat însuși Șefu', tovarășul Geană în persoană, care, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
întâi și-a luat rămas bun, ca și alte dăți, de la Năstăsia, apoi și-a sărutat cei doi copii, care dormeau somn dulce de către dimineață și a ieșit în curte, în răcoarea vaporoasă a zorilor de zi. Zornăitul tot mai depărtat al soneriei bicicletei confirma plecarea lui Ariton pentru încă două săptămâni cel puțin. Dar gospodarul, la ieșirea din sat, a virat la dreapta și a revenit acasă pe drumul de țarină ce trecea pe la capătul grădinii sale. S-a furișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]