3,354 matches
-
Bucovinenii aveau la Cernăuți liceu românesc și Universitate cu facultăți în limba română. Aveau conștiința națională dezvoltată. La întoarcerea din refugiu, în vara anului 1941, am găsit casa complet devastată. În timpul ocupației sovietice bunicii au trăit cu frică deoarece începuseră deportările în Siberia. Timp de un an de zile rușii nu au reușit să deporteze prea mulți. S-au găsit în anul 1941 la venirea armatei române, la primării (soviete) listele cu locuitorii ce trebuiau deportați, ca să umple golurile de locuitori
AMINTIRI DIN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
toți acasă în comună. Timp de un an a trebuit să suportăm persecuțiile și umilințele din partea autorităților sovietice. Tata a fost înlocuit cu un director de școală rus, iar familia mea a trăit în toată perioada de ocupație sub amenințarea deportării în Siberia. În următorul an școlar am fost obligată să repet clasa, cursurile erau acum cu precădere în limba rusă. După eliberarea Basarabiei din vara anului 1941, părinții au rămas în continuare în comuna Vadu Rasca, ca învățători, însă pe
ÎNTÂMPLĂRI DIN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Silvia Stoian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1702]
-
de oameni; se auzeau plânsete, țipete de copii: am vrut să-l mai văd odată pe fratele meu. Dar milițienii care străjuiau trenul ne-au alungat zicând că dacă ne apropiem, ne împușcă. Da ... acesta a fost primul val de deportări. Așa cum zice și Mihai Cimpoi în cartea sa “Basarabia sub steaua exilului” au mai urmat și alte valuri de deportări. Se vorbește mult în ultima vreme de holocaust, cum au murit milioane de evrei, nevinovați. Dar pentru basarabenii deportați în
CÂND AMINTIRILE TRECUTULUI ÎNCEARCĂ SĂ MĂ CHEME. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Voina () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1704]
-
care străjuiau trenul ne-au alungat zicând că dacă ne apropiem, ne împușcă. Da ... acesta a fost primul val de deportări. Așa cum zice și Mihai Cimpoi în cartea sa “Basarabia sub steaua exilului” au mai urmat și alte valuri de deportări. Se vorbește mult în ultima vreme de holocaust, cum au murit milioane de evrei, nevinovați. Dar pentru basarabenii deportați în condiții inumane, nu spune nimeni nimic. Ce vină au avut ei? Cine s-a gândit cum au rezistat ei în
CÂND AMINTIRILE TRECUTULUI ÎNCEARCĂ SĂ MĂ CHEME. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Voina () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1704]
-
un tip îmbrăcat în haină neagră de piele, cu o figură și mai neagră. A spus paznicilor să ne trimită acasă căci s-a rupt un pod și transportul nu se mai putea face. Deci, urma să mergem pe drumul deportărilor, cine știe unde, și de ce. Am plecat acasă. Mama s-a liniștit când ne-a văzut intrând în curte. Ne-am înțeles să mergem în sat la bunicii care ne-au ascuns, și ne-au apărat. Am stat ascunși câteva zile, până
CÂND AMINTIRILE TRECUTULUI ÎNCEARCĂ SĂ MĂ CHEME. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Voina () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1704]
-
ordonat el însuși executarea acestui rival puternic declanșează un val de represiune și de teroare care îl ajută să scape de principalii săi adversari. Conduse de poliția politică, arestările în masă sînt urmate de procese celebre și de execuții și deportări în lagărele din Siberia. Foști tovarăși ai lui Lenin, ca Zinoviev și Kamenev, înalți funcționari, opozanți de dreapta ca Buharin, devin principale victime ale acestei acțiuni de "purificare" care lovește în 1937 în șefii Armatei Roșii, în special în mareșalul
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
comise începînd din 1934 și unele dintre cerințele împotriva "comuniștilor corecți și ai șefilor militari considerați dușmani ai poporului". El mai denunță unele după altele "cultul personalității", folosirea sistematică a abuzului de putere, a terorii, incompetența "mareșalissimului" în pregătirea războiului, deportările masive ale unor populații întregi, intransigența în legăturile cu celelalte state socialiste și se încheie cu concluzia necesității de a "aplica în totalitate principiile leniniste despre democrația socialistă". Altfel spus, greșelile și crimele lui Stalin sînt prezentate ca o îndepărtare
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
în Germania. În primăvara anului 1951, familia Popescu împreună cu alte familii de refugiați a fost deportată în Bărăgan în zona Stăncuța Nouă, unde a îndurat suferințe binecunoscute. Trei dintre copii, fiind plecați de la domiciliul familiei (școli, servicii) au scăpat de la deportare. Această deportare a durat timp de cinci ani, până în vara anului 1956, după care familia s-a mutat în comuna Zădăreni, județul Arad. Ulterior copiii au crescut, au intrat în câmpul muncii, s-au instalat în localități din județele Timiș
REFUGIUL FAMILIEI POPESCU NECULAI POVESTIT DE FIICA LOR. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Teodora Dănilă (născută Popescu) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1681]
-
În primăvara anului 1951, familia Popescu împreună cu alte familii de refugiați a fost deportată în Bărăgan în zona Stăncuța Nouă, unde a îndurat suferințe binecunoscute. Trei dintre copii, fiind plecați de la domiciliul familiei (școli, servicii) au scăpat de la deportare. Această deportare a durat timp de cinci ani, până în vara anului 1956, după care familia s-a mutat în comuna Zădăreni, județul Arad. Ulterior copiii au crescut, au intrat în câmpul muncii, s-au instalat în localități din județele Timiș și Arad
REFUGIUL FAMILIEI POPESCU NECULAI POVESTIT DE FIICA LOR. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Teodora Dănilă (născută Popescu) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1681]
-
până în 1942, am continuat la Dorohoi studiile întrerupte la Hotin. Am revenit la casa părintească în 1942 și spre bucuria mea am fost întâmpinată de ambii părinți. Tatăl meu, însă, era schimbat și cu sănătatea șubrezită, suferise chinuri grele în timpul deportării. Acum viața mea își urma cursul normal cu toate că eram în război și viața tuturor era schimbată. Familia mea a știut, însă, să mă protejeze în așa fel încât n-am simțit starea apăsătoare și tragedia evenimentelor care se întrezăreau. La
DORUL DE CASA EI, A ÎNVINS. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Dabura () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1680]
-
a decedat, iar eu după căsătorie mi-am urmat o vreme soțul care era militar și în cele din urmă ne-am stabilit în orașul Bacău, unde am lucrat la Fabrica de bere și la alte intreprinderi din localitate. După deportarea tatălui meu în Siberia, n-am mai știut nimic de el, dispariția lui a rămas necunoscută până acum.
ÎMPREUNĂ NUMAI CU MAMA, ÎN NECUNOSCUT. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ocneanovici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1698]
-
avea 50 de ani), a spus: “Eu nu cobor, eu vreau să merg acasă“. Și nu s-a mai întors... acasă. Ba da! Prin anii 60 a mers acasă să-l întâlnească pe fiul ei Alexandru, care se întorsese din deportare. Când a văzut că în locul livezii ei erau blocuri; că biserica la care mergea să se roage era depozit de materiale de construcții, că n-a mai găsit vecinii pe care i-a lăsat la plecare, nu mai erau flori
DEZRĂDĂCINAŢI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Motruc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1692]
-
Formulări ca “părăsirea vetrei strămoșești”, “teroarea istoriei” nu sînt simple expresii menționate într-un text ci ele devin o realitate tragică pentru basarabenii care s-au refugiat datorită permanentei instabilității a granițelor, vrând să evite genocidul rusesc și răul comunist, deportarea în zăpada Siberiei. Mai târziu am întâlnit același rău comunist și în locul unde am venit. În condițiile grele ale refugiului și răului comunist care începea să se manifeste, am avut repere puternice care ne-au susținut familia: neclintita credință în
UN COPIL TRECÂND PRUTUL. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Taisia Nicolau () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1695]
-
privește toate celelalte activități ale statului, dar acest aspect nu se realizează aproape niciodată. După cum se știe, în țările liberale a început să aibă loc o oarecare dezvoltare a controlului în justiție asupra unor aspecte de securitate de exemplu, privind deportarea cetățenilor străini sau acordarea pașapoartelor dar multe guverne, inclusiv în Vest, continuă să păstreze puteri discreționare în aceste domenii. Figura 20.1 Sfera de cuprindere a supravegherii administrației publice Controlul judecătoresc al serviciilor publice Țările din lumea contemporană pot fi
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și, intrând în contact cu masele ce năvăleau dinspre hotare, le-a câștigat pentru credință, punând bazele unei noi civilizații. În timp ce episcopii și ceilalți capi ai comunităților creștine interveneau fie pentru a îmbuna distrugerile invaziilor, pentru a împiedica masacrele și deportările în masă, fie pentru a organiza rezistența, asistăm la primele încercări curajoase de colaborare. Fuziunea raselor și crearea unității religioase au fost pregătite în mod lent, prin munca unor mari episcopi, până când sub papa Grigore cel Mare începe convertirea barbarilor
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
conștient de propria-i putere, aspiră la o supremație nestăpânită, impunându-și jugul mai ales asupra națiunilor mici și slabe; naționalism politic, care se îndârjește împotriva minorităților etnice pentru a le distruge, folosind pentru aceasta chiar și metodele barbare ale deportărilor în masă sau altele care sunt contrare integrității și demnității umane“ (cardinal Piazza). Oricine poate vedea cum toate aceste forme, modelate după cel mai fățiș egoism, sunt tot atâția factori de divergențe și de adversități în sectorul familiei umane; nu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Anexarea la U.R.S.S., din 28 iunie 1940, a provinciilor românești Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herța, a fost urmată de măsuri represive și de desnaționalizarea românilor din provinciile respective, prin deportări în masă și trimiteri la muncă forțată în Siberia, Kazahstan și Extremul Orient. În fiecare localitate erau recrutați informatori care, în colaborare cu organele N.K.V.D. ului, întocmeau tabele cu cei care urmau să fie arestați sau deportați ca fiind opozanți
CALVARUL ROMÂNILOR, SUB OCUPAŢIA REGIMULUI STALINIST DIN 1940-1941. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1662]
-
din timp pregătite. Unele mărturii demne de încredere povesteau că două zile și două nopți, pământul care acoperea gropile comune s-a mișcat. Abia după 1990, autoritățile ucrainiene au permis oficierea slujbelor de pomenire pe locurile acelor gropi comune. Calvarul deportărilor și a regimului de teroare la care a fost supusă populația românească din ținuturile Basarabiei și Bucovinei de Nord, a încetat pentru o scurtă vreme, când teritoriile respective au fost eliberate de forțele armatei române. În Transilvania de nord-vest, ocupanții
CALVARUL ROMÂNILOR, SUB OCUPAŢIA REGIMULUI STALINIST DIN 1940-1941. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1662]
-
populația românească din Basarabia, Bucovina de Nord, ținutul Herța și sudul Basarabiei. Anexarea la U.R.S.S., la 28 iunie 1940, a acestor provincii românești a fost urmată de măsuri represive și de deznaționalizarea românilor basarabeni și bucovineni de către regimul stalinist, deportări în masă și trimiteri la muncă forțată în Siberia și Kazahstan, în anii 1940 1950, a zeci de mii de persoane, de unde, unele, nu s-au întors nici până astăzi. Deportarea din 12-13 iunie 1941 29.839 de persoane Potrivit
CALVARUL INOCENŢILOR ETAPELE DEPORTĂRILOR COMUNISTE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Soare () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1667]
-
de deznaționalizarea românilor basarabeni și bucovineni de către regimul stalinist, deportări în masă și trimiteri la muncă forțată în Siberia și Kazahstan, în anii 1940 1950, a zeci de mii de persoane, de unde, unele, nu s-au întors nici până astăzi. Deportarea din 12-13 iunie 1941 29.839 de persoane Potrivit datelor de arhivă, în acea noapte, din Basarabia și nordul Bucovinei au fost ridicate de la casele lor 29.839 de persoane, dintre care 5.479 au fost arestate („membrii ai organizațiilor
CALVARUL INOCENŢILOR ETAPELE DEPORTĂRILOR COMUNISTE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Soare () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1667]
-
persoane deportate. În gările de unde au fost transportați, cei arestați au fost separați de familii și încărcați în eșaloane speciale. Ulterior, ajunși în lagăre, aceștia au fost supuși unor represiuni dure, mulți fiind condamnați la pedeapsa capitală pentru „activitate antisovietică”. Deportarea din Basarabia și Bucovina s-a făcut cu vagoane de vite în Siberia și Kazahstan (pentru Chișinău au fost repartizate 1.315 vagoane iar pentru Cernăuți 340 vagoane). Un raport din octombrie 1941 arată că în GULAG, la acea dată
CALVARUL INOCENŢILOR ETAPELE DEPORTĂRILOR COMUNISTE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Soare () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1667]
-
Akmola, Jambul, Kzîl-Orda, păstrându-și limba, tradițiile și obiceiurile. Însă urmașii acelor români basarabeni, de vârstă sub 40 de ani, deja nu mai vorbesc românește, cunosc vag evenimentele anilor 1940 și cum au ajuns părinții și bunicii lor în Kazahstan. Deportarea din 6-7 iulie 1949 35.796 persoane Deportarea de la 6-7 iulie 1949 (operațiune denumită conspirativ „IUG”-„Sud”) s-a făcut în urma Hotărârii Biroului politic al C.C. al P.C. al U.R.S.S. Nr. 1290 467 cc din 6 aprilie 1949 „Cu privire la
CALVARUL INOCENŢILOR ETAPELE DEPORTĂRILOR COMUNISTE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Soare () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1667]
-
obiceiurile. Însă urmașii acelor români basarabeni, de vârstă sub 40 de ani, deja nu mai vorbesc românește, cunosc vag evenimentele anilor 1940 și cum au ajuns părinții și bunicii lor în Kazahstan. Deportarea din 6-7 iulie 1949 35.796 persoane Deportarea de la 6-7 iulie 1949 (operațiune denumită conspirativ „IUG”-„Sud”) s-a făcut în urma Hotărârii Biroului politic al C.C. al P.C. al U.R.S.S. Nr. 1290 467 cc din 6 aprilie 1949 „Cu privire la deportarea de pe teritoriul R.S.S. Moldovenească a chiaburilor, foștilor
CALVARUL INOCENŢILOR ETAPELE DEPORTĂRILOR COMUNISTE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Soare () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1667]
-
din 6-7 iulie 1949 35.796 persoane Deportarea de la 6-7 iulie 1949 (operațiune denumită conspirativ „IUG”-„Sud”) s-a făcut în urma Hotărârii Biroului politic al C.C. al P.C. al U.R.S.S. Nr. 1290 467 cc din 6 aprilie 1949 „Cu privire la deportarea de pe teritoriul R.S.S. Moldovenească a chiaburilor, foștilor moșieri, marilor comercianți, complicilor ocupanților germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliției germane și românești, a membrilor partidelor politice, a gardiștilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât și familiilor tuturor categoriilor enumerate mai
CALVARUL INOCENŢILOR ETAPELE DEPORTĂRILOR COMUNISTE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Soare () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1667]
-
a chiaburilor, foștilor moșieri, marilor comercianți, complicilor ocupanților germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliției germane și românești, a membrilor partidelor politice, a gardiștilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât și familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”. Hotărârea, care prevedea „deportarea în Kazahstan, Asia Centrală și Siberia a 11.280 de familii cu 40.850 de oameni”, era însoțită de un act adițional în care se specifica decizia Guvernului Sovietic ca „deportarea categoriilor menționate să se facă pe vecie”, operațiunea să înceapă
CALVARUL INOCENŢILOR ETAPELE DEPORTĂRILOR COMUNISTE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Soare () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1667]