3,128 matches
-
sora mea, dumneavostră ați dorit să facem totul împreună... — Nu e bine să fii atât de dependentă de o altă persoană, trebuie să renunți la acest vechi atașament sentimental fața de o persoană cu care te-ai deprins. M-am deprins! Și nu e dependență, ci dragoste! Nu o vreau în chip de cameristă. O vreau ca prietenă. Dumneavoastră nu vă dați seama cât sunt de singură, nu am familie... — Mă ai pe mine. — Da, desigur, dar... pe dumneavoastră v-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unei incontestabile griji spirituale proprii forfotei culturale ce caracterizează perioadele de schimbare civili-zațională. Cu timpul, se va opera o decantare. Și nu putem pune la îndoială autenticitatea actorilor acestor diverse fenomene. Chiar dacă nu urmează căile obișnuite cu care ne-a deprins educația modernă, aceștia sunt ucenici ai vieții. Și, fie prin exagerare, fie prin eroare, ei exprimă înflorirea acesteia și îi resimt vicisitudinile. Nu este poate o simplă provocare a vedea în aceste exagerări sau erori modalitățile contemporane ținând de ceea ce
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mare parte, casnice, nu avuseseră îndeajuns de multe contacte cu vorbitorii nativi de limbă română, așa că au rămas cu accentul lor caraghios precum un stigmat atavic. Asta spre deosebire de soții lor care, lucrând mulți ani în instituții și la firme românești, deprinseseră încă din Basarabia o română onorabilă, al cărei accent putea fi cu ușurință luat drept neaoș moldovenesc. Basarabencele rusoaice chiar făceau haz una de alta în privința limbii și a accentului. Sau, dimpotrivă, în alte cazuri se acopereau una pe alta
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din succesiunea de îndoituri și de plieri ale colii de hârtie care desăvârșeau opera. Dar le memoram oare? Mă minunam doar că ei lucrau cu precizie și puneau în ceea ce făceau tot zelul de care erau capabili. La rândul lor, deprinseseră un meșteșug anonim, dar nu lipsit de splendoare. De unde? Asta nu prea era treaba mea. Îi vedeam îndoind colț spre margine, și colț peste colț, dinspre dreapta și dinspre stânga, îi vedeam trecându-și dosul arătătorului, apăsat, peste îndoitură, care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
s-au gândit la ceva confidențial... Adică tu ești de părere, a spus Geta, că doamna Lupașcu a făcut o gafă. Asta n-am de unde s-o știu, i-a răspuns Paul. Poate a fost bună intenția de a ne deprinde să explicăm ceva în public, mă rog, să ne susținem o idee. Iar dacă nu ne-a prevenit că o să urmeze o discuție cu toată clasa... despre asta nu știu ce să spun. Poate că a vrut să ne stimuleze, cumva, sinceritatea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să întîlnească acolo cunoscuți. Salonul a intrat în moravurile pariziene exact ca revistele și cursele...". Contactul publicului cu mediul artistic este pentru Zola un fapt pozitiv în finalitatea sa, criticul anticipînd rolul socializator al artei: "Ochiul se formează, inteligența se deprinde să judece. Iată de ce plimbarea aceasta mi se pare în cel mai înalt grad instructivă, mult mai instructivă decît alte plimbări". În privința structurii pe vîrste a publicului, sînt relevante rezultatele unor sondaje efectuate în Franța în anul 1999, la două
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
universal. Începînd cu toamna anului 2002, a fost instituționalizat Programul de pedagogie muzeală, acesta reprezentînd una din ofertele tentante de învățămînt alternativ. Clase de elevi din învățămîntul primar și gimnazial au fost integrate programului, iar în atelierul de creație, copiii deprind cunoștiințe despre tradiții, port, dar și elemente ale culturii transilvane și nu numai. Aceste activități se desfășoară și în colaborare cu Muzeul de Etnografie Universală "Franz Binder" din Sibiu 5. Primul program "MUZEUL CEA MAI BUNĂ ȘCOALĂ DE EDUCAȚIE CULTURALĂ
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
morale spre împlinirea voinței divine. În al doilea rând, confesorul poate să îl ajute pe penitent să înțeleagă valoarea unui adevărat discernământ, prin care să poată distinge între ceea ce este bine și ceea ce este rău. El este învățat să se deprindă să evalueze corespunzător calitatea morală a actelor sale și să își formeze în viitor un mod corect de a-și judeca propriile fapte. În al treilea rând, confesorul îl poate conștientiza pe penitent că vina, pe care el o simte
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
membrii familiei, apoi ambientul parohial și cel al colegilor de aceeași vârstă și școala. a. Familia Familia este prima educatoare a persoanei, pentru că în sânul ei se conturează personalitatea umană, ia formă și se dezvoltă conștiința acesteia și totodată se deprind primele cunoștințe religioase. Are un cuvânt important de spus cu privire la viața de credință a copilului, influențându-i rugăciunea, un fel de a cunoaște binele și răul și un anume fel de a se raporta la Dumnezeu. Biserica dorește să încurajeze
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
capacității de reflecție asupra Bisericii îl va ajuta să își împlinească misiunea pastorală. Încă din anii de formare inițială, candidatul la preoție va fi atent la planul educativ al seminarului, care vrea să îl conștientizeze și să îl ajute să deprindă o „obișnuință interioară a evaluării problemelor și stabilirii priorităților și mijloacelor de soluționare, totdeauna în baza unor motivații clare de credință și conform exigențelor teologice ale pastorației”. Dacă preotul trebuie să fie semnul vizibil al Bisericii, care celebrează sacramentele în vederea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
continuă de a desăvârși harul Botezului”. Chiar dacă se celebrează doar pentru păcate veniale, aceste spovezi frecvente sunt „ca niște rădăcini - care îl determină pe penitent - să acționeze cu zel reînnoit în slujba lui Dumnezeu și a fraților”. Creștinul se va deprinde cu această formă de întâlnire cu Dumnezeu și se va putea folosi eficient de procesul dialogic cu preotul confesor. Lipsa unei astfel de obișnuințe conduce treptat spre îndepărtare de sacramentul reconcilierii și, apoi, chiar de Euharistie; b) Forma B, cu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și mai ales iarna, ne dădea rom, ca să nu înghețăm și poate pentru a prinde și ceva curaj. Așa fără să vreau m-am învățat și eu cu romul. Nu te speria, că nu am ajuns bețiv, dar m-am deprins să beau și eu câte un pahar... Ce-i rău în asta? Nu-i rău, dar să nu fie prea mult. Bine, Marandă, da’ mâine tot te duci tu până la Prispă crâșmarul să-i ceri niște rachiu, să fie acolo
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și contururi de obiecte mișcătoare. Și se ruga la Dumnezeu să-l țină sănătos și să-l ajute să învețe și el acel meșteșug, atunci când se va face băiat mare. Iar bunul Dumnezeu îi asculta ruga, făcând ca Biscornet să deprindă foarte repede și pe nesimțite tainele grelei și frumoasei meserii. Pe măsura curgerii timpului, în ființa copilului încolțea și sâmburele miraculos al artei. în acel depărtat timp istoric, feroneria era și în Franța în plină înflorire și se afirmase deja
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
Pisa, după ce timp de o sută de ani fusese sub stăpânirea florentinilor. Dar, când cetățile sau provinciile au fost obișnuite să trăiască sub un principe, iar neamul acestuia s-a stins, locuitorii lor, care, pe de o parte, s-au deprins să asculte, iar, pe de altă parte, nu mai pot avea un principe coborâtor din vechi strămoși, nu reușesc să se înțeleagă între ei pentru a alege unul nou și nici nu știu să trăiască liberi; iată de ce cetățenii acestor
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
acela care nu vrea să învingă să se folosească de asemenea armate, pentru că ele sunt cu mult mai primejdioase decât cele mercenare. Într-adevăr, prin însăși natura lor, ele aduc cu sine pieirea, deoarece sunt strâns unite între ele și deprinse să asculte întotdeauna de altul, iar nu de tine; armatele mercenare, în schimb, atunci când vor să-ți facă rău, au nevoie, chiar după ce au învins, de mai mult timp și de un prilej mai potrivit, deoarece ele nu formează un
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
care el o poate face în două feluri: atât prin fapte, cât și prin idei. În ceea ce privește faptele, va trebui să impună oamenilor lui ordinea și disciplină, iar, pe deasupra, va trebui el însuși să practice vânătoarea, pentru ca prin aceasta să-și deprindă corpul cu greutăți și oboseli, și în același timp să învețe să cunoască natura locurilor, să știe cum se înaltă munții, cum se deschid văile, cum se întind șesurile și să-și dea seama care este natura fluviilor și a
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
ci pentru că eu însumi m-am înstrăinat demult de acest nume. Când îmi aduc aminte câteodată de el mi se pare că nu l-am purtat niciodată și că din greșeală a fost trecut în actele mele. Ea s-a deprins să-mi zică "profesore" și nici nu m-a întrebat de nume. În definitiv, i-aș fi putut spune unul la întîmplare, primul care mi-ar fi trecut prin minte, fără să poată fi sigură că era cel adevărat, cum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
90%. Adevărul este că, noi, ăștia striviți în cele 17 procente rămase, ar fi trebuit să ne dăm seama de involuția cu pricina încă de la alegerile din 1990 și 1992. Când, ani de-a rândul, o țară întreagă s-a deprins să fure de la fabrică, să facă troc, să practice corupția reciproc, să considere fărădelegea ca lege suprem-infailibilă, să „se descurce“ la foc mic, sub coviltirele șatrei, cu meditațiile ca învățământ paralel ș.a.m.d. - pe scurt: să supraviețuiască și nu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
gogoși sau baclavale. Am umblat toată copilăria în pantaloni burlănoși, trenin guri cârpite, fesuri cu ciucur, cămăși roase la gât și teniși găuriți, total in diferent la sfintele cutume ale micii bur ghezii inter belice. Tot așa, n-am fost deprins cu buna cumpătare (care nu e totuna cu sărăcia resemnată), cu chibzuința în toate, cul tul slujirii și al economisirii. Când, în 1990, m-am împrie tenit cu niște francezi, m-a siderat naturalețea cu care ei își făceau planuri
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
libe ralism, adevăratul conservatorism și democrația creștină, de-o parte, - și socialismul cotropitor care vine dinspre Europa să umfle pânzele fesenismului moldovalah. Stăm cu toții atârnați de neliniștea știrilor europene, ne exaspe rează criza iresponsabilității grecești (alintul narcisiac al unui popor deprins cu dolce far niente, cuplat, din neferi cire, cu teroris mul sindical și manifestațiile à la Mai 68-ul francez), ororile hooligan-ismului din spațiul britanic (văr bun cu glugismul negru tip racaille din banlieu-rile franceze), apetitul troțkist al „indignaților“ care
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o nouă linie de ochelari de soare. Amportat de elanuri, mi-am părăsit în parcare instinctul de conservare și nu m-a mai deranjat nici una dintre zecile de tentative de vampirizare, ricanări sadice și sfredeliri verbal-răzbunătoare cu care m-au deprins până la greață târgurile anterioare. Ba dimpotrivă. M-am conversat cu Silviu Lupescu ca doi bătrâni lupi de mare tatuați de nenumărate harpoane. M-am lăsat alintat cu puerilă vanitate de „castelanele“ de la standul Editurii Vremea. M-am îmbrățișat cu Marta
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Am avut atunci un dialog (care ar trebui povestit cândva), la fel de halucinant pre cum cel purtat cu ÎPS Antonie Plămădeală, în mai 1991, la Sâmbăta... Pe de altă parte, debușând gazetărește în postceaușism la Cotidianul lui Ion-John-Iancu Rațiu, m-am deprins să colez Mediafaxul cu însăși ideea de profesionalism și perfectă eficacitate, cu informare deplină și imparțială, acoperire obiectivă, implicare totală, surse multiple și demonstrație verificabilă. Totul, la minut. Dacă m-am dus în cele din urmă la Gala Mediafax, în ciuda
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și nouă secole de întârziere universitară față de Centrul și Apusul Europei, uriaș handicap de civilizație. Timp în care am slujit și plătit la turci, trăgând cu ochiul (și trădând boierește) spre Rusia franco (sau ger mano)-filă, ori către austro-maghiarime, deprinzându-ne sadomasochist cu duplicitatea bizantină, jocul viene zo-budapestan și tranzacționalismul balcanic (salvator material, dar sinucigaș metafizic). Doi: persistența neomogenizării celor trei mari provi n cii cu amprentări seculare violent divergente - ruso-leșească în Moldova, germano-maghiară în Transilvania, turco-greco-bulgară în Valahia, ca să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
școală de Arte și Meserii unde se tipăreau și se legau cărți. Maistru la legătorie era un om foarte la locul lui, bun și înțe legător, Boiov. Am fost înțeles de acest om minunat și în două luni ajunsesem să deprind meseria. Aveam acasă și presă și cuțit rotund, confecționate tot la școala de arte și meserii. Primele cărți legate erau ale căpitanului doctor Arcadie Ivanov. Doctorul Ivanov, acest minunat medic, la numai 32 de ani, în urma unui flegmon gazos a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
realitate și cu atât mai puțin nu eram în stare să le obțin. Mi-am oferit compensații fictive și, nu o dată, m-am justificat cu argumentul că visul face parte și el, cumva, din realitate. Dar să zicem că ai deprins "meseria". Ce faci cu ea dacă nu întîlnești "marea pasiune"? Rămâi un bun cârpaci. Încerc să mă conving că nu s-a schimbat nimic. Marea e aceeași, cerul același. Dar e greu să te minți până la capăt. Nu reușesc decât
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]