1,919 matches
-
afirmă, se subiectivează ca lume posibilă care ne afectează și în orizontul căreia suntem chemați să intrăm, ca în propria noastră profunzime, brusc dezvăluită. Ce se deschide aici e un început, dar nu orice început, precum cel care definește faptele derizorii, trecătoare ale cotidianului. Este începutul absolut, netrecător, care stă mereu să înceapă, prin care începem o nouă experiență, ne reoriginăm într-un prius ce ne oferă o altă cotă de orizont, nivelul de unde putem descoperi și înțelege mai mult. Ne-
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care e chiar condiția umană: lepădare de carnalitatea supusă putrezirii, despuiere de tot ceea ce - în finitudine - înseamnă fenomenalitate a timpului. A doua e golirea rostirii înseși, evacuarea de semnele prin care lumea se arată în evanescența ei deconcertantă, în trecerea derizorie a aparenței prin vizibilul tuturor celor ce sunt și nu sunt. Or lumina nu pune în vedere sensul slab al unei lumi pe care cuvântul să-l poată rosti prin reflectare ori reprezentare. Cuvântul nu doar că descoperă în sine
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sens? O clipă imprevizibilă care vine din față, previne dintr-o exterioritate neapropriată, neexperiată, se arată așa cum va fi. Dar tot ceea ce încă nu este se desprinde din ceea ce este, se deschide în corpul prezentului pe care îl aruncă în derizoriu, în imaginea sa inimaginabilă. Clipa care va fi este imaginea celei de acum, figura timpului și a ființei în timp. Mai mult: figură a timpului sfârșit, a ieșirii din timp, a opririi - fără sens - în suspensia finală. Și cum s-
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cu cordonul ombilical al propriei renașteri? Simțeau vag că sufletul revendică în primul rând puterea de a expira, asemeni foalelor de fierărie; inspirația doar readucea lumea în poziția de-a fi iarăși expulzată spre a-i menține lui tonusul - o derizorie participare alături de hazard la clădirea ei, s-ar putea spune. Mâna jucătorului apucă zarurile numai spre a le rostogoli încă o dată, și încă, și încă, întru dobândirea unei configurații mai auspicioase. Chiar dacă zarurile ar fi de diamant, a strica jocul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ei e cât se poate de îndoielnic, căci îndoiala se transmite prin cleiul etichetei ce-l poartă, venind dinspre lucrul numit. Apistia nu reușește nicicum să fie doar ea însăși - și nici măcar nu-i sigur c-ar încerca. În măsura derizorie în care este, seamănă cu o picătură de apă năclăită din abundență de calcar și în curs de cădere către ascuțișul unei stalagmite. O microplanetă mlăștinoasă. În deschiderea dintre doi colți ai eternității, ea se-nfioară de surpriza mirabilei suspensii. Preocupările
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
suport ce-i fugea vertiginos de sub picioare. Când începe un bărbat purtat de-avânt erotic să bată în retragere? Când simte golul căscându-se avid în ținta atacului său - mult mai avid decât propriul său apetit, defavorizat de comparație până la derizoriu. Altfel spus, când înțelege pe viu că tactica sa ofensivă era deja prevazută într-o mai amplă strategie de capturare, în care nu face decât să se înscrie conform planurilor acesteia. Strategia momelii: o foame mai mică va sfârși potolind
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
reprezenta doar o infimă părticică din mareea de obiecte luxoase cu care Ian o potopise, o palidă urmă a prezenței lor cândva masive, degajând nefast redutabila-i putere de alienare. Ținea mult la acel simbol al unei dependențe surmontate, rămășița derizorie a unei sclavii din care se eliberase prin forțe proprii; ca trofeu al luptei cu sine însăși, fragila cătușă doar îi sublinia independența de puterea aurului. Era clar că femeia îl purta pe el, și nu invers. Înnobilată de așteptarea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
tampon-factor, ce aparent respinge o întâlnire, deschide totodată inevitabil calea de trecere preajmei ei fluide, ce o-nconjoară ca o coroană suverană. Numai coroana contează; capul purtător, nu. Căci doar schimbarea ca atare durează, supusul ei efemer - lucrul schimbat - rămânând derizoriu în raport cu ea. Și încă o deosebire crucială (surprinsă, bineînțeles, pe când se fofila să scape) între flipperul devenirii și cel cu bilă de oțel: în jocul cotidian de-a datul pe lângă inevitabil spre a-i face, involuntar, un făgaș de intrare
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
din diagnozele analiștilor politici și din opiniile omului de pe stradă. Nici cei din interiorul instituțiilor nu cred În structurile pe care le slujesc, nu se identifică cu valorile pe care acestea le propun și fac orice pentru a arunca În derizoriu aceste valori. Politicienii nu cred În instituția pe care o reprezintă, jurnaliștii nu mai cred În forța adevărului pe care ar trebui să-l slujească (iar unii se vând fără scrupule), polițiștii nu cred În poliție, profesorii În școală și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
private Soluțiile, În vremuri de criză, diferă esențial În funcție de contextul social-politic și de actorii sociali implicați. Unii propun soluții radicale, alții - cârpeli, ascunderea adevărului sub preș, ameliorări locale. Criza universității, de pildă, este tratată În această cheie a aruncării În derizoriu sau, absolut halucinant, a devierii de la problema reală. Un coleg Îmi atrage atenția asupra unui articol publicat săptămâna trecută În Ziua, amendând concurența neloială pe care o practică universitățile de stat, de natură să falimenteze universitățile private. teoria e că
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
să apeleze doar la cunoștințele proprii? După sesiunea din iarnă s-a anunțat În presă că numeroși studenți s-au prezentat la clinici ORL pentru a li se extrage din ureche aparate minuscule de ascultat. Chestiunea a fost aruncată În derizoriu. A doua amintire: eram președintele unei comisii de acordare a titlurilor și diplomelor, din Ministerul Învățământului. Mi se semnalează că o candidată la titlul de profesor ar fi copiat masiv În cartea sa din manualul unor colegi, apărut cu doi
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
executanții sunt și ei În apropierea modelelor, lipsa de responsabilitate față de societate pare să fi devenit o trăsătură colectivă dominantă. Nu e deloc amuzant să-l vezi mereu pe Mircea Dinescu, În timpul taclalelor sale cu Stelian tănase, cum aruncă În derizoriu furtul, Înșelăciunea, lipsa de cuvânt, tratându-le ca pe niște „calități” ale personalității. Să faci haz de pezevenghi, de mincinoși și de „furăcioși”? Poate ridica ratingul, dar ce efecte catastrofice are asupra psihicului colectiv! Ceea ce acceptă, cu dezinvoltură și haz
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
imaginea imaculatei sale Întreprinderi, intelectualii Vanghelie și Oprișan fac presiuni pentru menținerea valabilității diplomelor emise... Nici nu știi În ce registru să plasezi toată această tevatură. Al ridicolului și farsei? Al unei simple escrocherii? Al Încercării de a arunca În derizoriu o chestiune națională vitală? Ce se poate face? O dezbatere publică, apelându se la responsabilitate și bun-simț? Colectarea unor păreri din partea avizaților? Un plebiscit național? Sunt convins că nici o soluție nu se va putea aplica, o armată de „profesori” și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
spațiu antideșertic, e autoprotejare și fructul imaginar al expansiunii, al nevoii de perfecționare, al inițierii, al autodepășirii, al purității. Delațiunea ca aspirație de purificare, ce ironie a sorții! Toți ascund câte ceva, mizând pe incapacitatea celorlalți de a descoperi secretul. Superficialitate, derizoriu și trăiri adânci, dar secrete - aici e cheia cu care descifrăm schimbarea identității satului, supus prin colectivizare. Și aici e invenția, izvorâtă de cea de-a doua profesiune a romancierei. Poartă cu toții - cu ei, În ei - pui zămisliți de fantoma
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Imperiului roman, Imperiul grec bizantin se prăbușește după o lungă agonie, f/i timp ce turcii otomani cuceresc Constantinopolul în 1453. Cît despre Sfintul Imperiu roman de origine germanică, pradă anarhiei și frămîntării, nu mai este decît "carcasa" care face derizoriu titlul electiv de împărat, pe care și-o dispută familiile de Luxemburg și de Habsburg. Ca o consecință a acestei crize, germanismul este peste tot în regres. În Europa centrală și orientală, acesta trebuie să cedeze în fața aspirațiilor naționale ce
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Europă a Habsburgilor Dispariția treptată a titlului imperial, împreună cu fărî-mițarea Italiei dădeau semnalul renunțării la idealurile Evului Mediu, împărații germani încercau zadarnic să apară în postura unor urmași ai lui Carol cel Mare, ei nu mai reprezentau decît niște simboluri derizorii ale acestuia. De la Frederic al II-lea Hohenstaufen, nici un împărat nu mai fusese demn de acest titlu. Membrii familiei Luxemburg și Habsburg, care și-au împărțit funcția imperială în secolele al XIV-lea și al XV-lea au fost incapabili
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
poporului său religia pe care o dorește. Tratatele de la Westfalia fac din Sfîntul Imperiu o confederație foarte slabă, formată din 350 de principate libere din punct de vedere politic și religios: ele pot chiar să încheie tratate cu străinătatea. Din ce în ce mai derizoriu, titlul imperial rămîne supus alegerii marilor Electori (opt în loc de șapte), Electorul Palatin recîștigîndu-și titlul electoral pe care Ferdinand al II-lea i-1 ridicase. Consecințele teritoriale sînt mai mici. Habsburgii cedează Franței un ansamblu destul de confuz de drepturi feudale și
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
tronul Spaniei, a cărei dinastie este amenințată de dispariție, devine o miză pentru Europa. Prinși între ofensiva turcilor și puterea crescîndă a familiei Hohenzollern de Brandenburg, Habsburgii din Austria nu mai exercită asupra Imperiului ruinat și divizat decît o autoritate derizorie. În nordul Europei, hegemonia suedeză instaurată la mijlocul secolului al XVII-lea este amenințată de creșterea puterii prusace. Dar în afara acesteia, Suedia nu are în față decît o Rusie semi-barbară și o Polonie micșorată. Timp îndelungat dominată de mongoli, Rusia se
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Himalaya, de care „oamenii de meserie” au știut cum să profite, Domnia sa a acționat, totuși, ca un agent de influență. Atât în Cazul Goma, cât și în cazul meu, dl Breban a cheltuit prea multă energie spre a arunca în derizoriu subiectele respective pentru a nu stârni suspiciuni îndreptățite. Că o asemenea „muncă patriotică” s-a potrivit exact cu planurile de compromitere a dlui Goma și a mea, întocmite și coordonate de șefii Securității, dnii Iulian Vlad și Nicolae Pleșiță, așa cum
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
surprinde, de exemplu, cu aparatul de fotografiat, televizorul, telefonul, calculatorul, ceasul, reportofonul, e-mail-ul, scannerul și cine știe ce alte facilități și funcții încorporate într-un telefon mobil de câteva grame, de care poate dispune oricine, de la Polul Nord până în Tibet, la un preț derizoriu. Acestea sunt parte din motivațiile care stau la baza analizei critice a noului liberalism și a principalelor lui instrumente de operaționalizare, corporațiile. Și printre cele mai caustice profile pentru corporații, rămâne cel realizat de profesorul Bakan în scenariul "Corporația, obsesia
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
orice tip de locuri de muncă (ca surse de subzistență) ce valoare are transparența? În fapt, opțiunile, cu sens de decizii, devin dilematice pentru organizație sau pentru guvernanții și angajații acestora atunci când principiile morale sunt percepute și accesate în funcție de repere derizorii. Când valorile și conduitele etice sunt puternic internalizate pe verticală și pe orizontală, nu mai este dificil să faci alegeri corecte. Iar tendința în managementul modern este cea de împuternicire a fiecărui membru organizațional să acționeze responsabil față de toți cei
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
o chinuie, dilemele sale metafizice, conflictele sale interioare. Aflată în căutarea perfecțiunii, este invadată de sentimentul copleșitor al propriei josnicii și se gândește de mai multe ori să-și curme viața. În aceste condiții, flirtul poate apărea ca un paliativ derizoriu, ca o "distracție" în sensul pascalian. Uneori, tânăra este la un pas de a-l considera o mascaradă, o comedie care stârnește mila. Așa cum afirmă în jurnal, personalitatea sa este una dublă: "nu mi se cunosc decât ideile și gusturile
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Marcel. Asta o irită, i se pare o "grimasă inutilă", menită fără îndoială să ascundă chipul schimonosit al morții, care nu întârzie să-l răpească pe tânărul bărbat. Aceste "breșe" ale gineceului i se par Clarei Malraux "cu totul insuficiente", derizorii. Ele nu-i permit să-și satisfacă așteptările, să-și desăvârșească educația sentimentală. Și totuși... multe jocuri ale seducției, multe flirturi se nasc între soldați și aceste personaje feminine-cheie aceste cvasi-instituții care au fost, în timpul războiului, surorile de caritate și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care o simțise atunci, și care fusese reactualizată, amplificată în lagărul de concentrare de sentimentul ei că, lucrând pentru Rudolf Höss, făcuse un pact cu diavolul... În ceea ce privește acordurile de Bach sau "cantata tragică", acestea vin să sublinieze, asemenea unui contrapunct derizoriu, neputința culturii de a-i umaniza pe oameni. Acest flirt uitat, iar apoi transformat de imaginarul Sofiei în copulație satanică și sado-masochistă este direct legat, în viziunea lui William Styron, de această perioadă a istoriei, de grozăvia Holocaustului. Însă el
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de ajuns ca să-i încurajeze pe elevi să-și facă ochi dulci, iar apoi să elaboreze, în grupul de amici, "interpretări minuțioase" ale tuturor acestor "semne imperceptibile". Însă în scurt timp Françoise își dă seama că aceste intrigi amoroase erau derizorii și n-ar fi fost niciodată suficiente pentru a o face acceptată în comunitatea de adolescente. În toamna lui 1960, Marie-Pierre, cea mai apropiată dintre prietenele sale, revine din vacanță "mai încântătoare și mai seducătoare ca niciodată", aducând cu ea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]