2,257 matches
-
pe gânduri: „Aș sta în apartament, la căldură, dar n-aș mai putea privi scânteile focului din șatră, seara. Aș avea pe masă de toate, dar mi-ar fi dor de ciorba de urzici, lobodă și dragavei și de mersul desculță prin livezi ca să le culeg cu Izaura, Păun, Rozmarin. Unde voi cânta eu c-an șatră, cât mă ține gura? În apartament? Să-l asurzesc pe boier și pe cucoană? Să mă bată vecinii? Unde mă voi mai juca? Poate
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
bănuți și panglici roșii așa cum plecase cu câțiva ani în urmă din șatră, își punea uneori basmaua cu flori roșii legată cum obișnuia țigăncile, alteori nu și-o mai punea, cu salba la gât dăruită de Dedi și cu picioarele desculțe și ieșea pe scenă dându-i gata pe spectatori. Înainte de a începe jocul sau de a cânta, zdrăngănea galbenii salbei cum o învățase Dedi când a părăsit șatra. Boabele de lacrimi ivite în ochi le zdrobea cu înverșunare ca să-și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai spus. Ca să-mi iei tu meseria? — Răutăciosule! — De ce nu ți-ai luat papucii și stai cu picioarele goale, observă Cezar ca să-i distragă atenția de la secretul cafelei bune. Mă duc să ți-i aduc. Stai liniștit, că îmi place desculță ca să-mi amintesc de anii petrecuți în șatră. Atunci călcai cu picioarele pe covoraș ca acum? — Mai văzuși. Călcam pe pământul aspru, pe iarba înrourată, pe prundiș, prin noroi... — Și nu te durau tălpile ăstea, se apleacă Cezar și i
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
un înger, îmbrăcat într-o togă albă ca neaua, se ridică de pe jilț și se apleacă în fața mea, ceremonios. Înțeleg urarea de pace pe care mi-o adresează, fără a-și mișca în vreun fel buzele, minunat arcuite. Lângă picioarele desculțe ale tânărului celui chipeș se joacă, pe pajiștea cosită, numai el știe cu ce, un copilaș bălăior și gol, delicat și zglobiu, ca un amoraș din porțelan. Ca un putto! De jur-împrejur, în plină lumină solară, cu surâsuri fericite, senine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
până peste cap cu balamucurile, dar că de mâine încolo va fi cu totul la dispoziția lui. Coborând mai târziu, Titu întîlni pe alee o fetișcană cu niște ochi negri și un zâmbet care-i alungară îndată urâtul. Era subțirică, desculță și cu o băsmăluță albastră legată cochet pe cap. ― Ascultă, fetițo, îi zise oprind-o. Ești de aici, de la curte? ― Sunt numai de câteva zile, răspunse fata. M-a adus tușa Profira, a de-i bucătăreasa boierului ăl bătrân, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și pe fiică-sa Niculina, femeie aproape de patruzeci de ani, mai mare ca băiatul, măritată cu un țăran din sat, Filip Ilioasa. Servindu-i, Niculina nu înceta să se scuze că au găsit casa așa de răvășită și pe ea desculță. Avea șase copii, dintre care cel mai mărișor era în clasa a cincea de liceu la Pitești. Trăiau cu toții aici, în casa preotului, până ce se va milostivi Dumnezeu să înmoaie inima boierului Miron și să aducă pe Anton în locul bătrânului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le ieși în cale, grăbit și important, un om în capul gol, cu părul lung și încîlcit, cu o bărbuță cafenie, rară, cu niște ochi mari, negri, foarte vii, îmbrăcat cu un suman larg, cenușiu, care-i ajungea până la genunchi, desculț și cu o traistă vărgată în băț. Se adresă lui Titu, parcă I-ar fi pândit de mult, cu un glas limpede, cu privirea arzătoare: ― Nu trece nepăsător, boierule, că s-apropie ziua judecății și are să-ți pară rău că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de noroi, tânărul Iuga auzi deodată un glas mînios: ― Fire-ar al dracului! Baba Ioana, care venea pe marginea uliței, era numai noroi din cap până-n picioare și-și scutura hainele bombănind. Din jos se apropia Anghelina lui Nistor Mucenicu, desculță, cu un copil la țâță și altul, de vreo patru ani, de mână. Băiețelul, desculț ca și mă-sa, împiedicîndu-se în poala cămășii lungi cu care frământa noroiul, scâncea întruna: ― Mi-e foame, mamă! Și femeia îl ostoia, tîrîndu-l de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care venea pe marginea uliței, era numai noroi din cap până-n picioare și-și scutura hainele bombănind. Din jos se apropia Anghelina lui Nistor Mucenicu, desculță, cu un copil la țâță și altul, de vreo patru ani, de mână. Băiețelul, desculț ca și mă-sa, împiedicîndu-se în poala cămășii lungi cu care frământa noroiul, scâncea întruna: ― Mi-e foame, mamă! Și femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mână, necăjită: ― Taci, maică, taci-taci! Mașina dispăruse cu mâna albă ca o turturică. Grigore Iuga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de o săptămână, că nici pe mine nu mă așteaptă cei mari, și nici n-am să mai viu pe aici să-mi stric ghetele prin cele băltoace, că voi nu-mi cumpărați altele și m-ați lăsa să umblu desculț... Așa, Ignate, să vii curînd-curînd, că altfel vine porcul la mine și nici nu se mai întoarce! Atunci femeia izbucni amărîtă: ― Aoleo, doar n-o să ne iei purcelul, domnule, să-mi rămâie copiii flămânzi, că atâta avem și-am rupt
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
babei Ioana îl strigă deodată glasul lui Anton nebunul: ― Domnule Nică!... Stai, nu fugi! Anton se cuibărise, de cum a dat iarna, la baba Ioana, care-l ocăra și-l răbda. Învățătorul își continuă calea. Din urmă însă Anton se apropia, desculț, înflăcărat. ― De ce fugi, domnule Nică? C-ai fost la boierul cel bătrîn? Să nu-ți fie rușine și nici rău să nu-ți pară, că s-a apropiat ziua judecății și a socotelilor, iar cine a stat cu mîinile-n sân
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să strigi că... În clipa aceasta, glasul babei Ioana se auzi chemător: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări... Nebunul încetă brusc și se întoarse, parcă ar fi fost chemarea lui, bolborosind supus: ― Stai că viu, maică Ioană! Ion Dragoș îi auzi pașii desculți, leopăind în tină și depărtîndu-se, și glasul babei: ― Păsărelele mamii... 4 Câteva zile după ce se mutase, într-o dimineață, intrând în redacție, Titu Herdelea găsi pe Roșu mai ursuz ca de obicei. ― Ei, văzuși dreptatea mea, puiule? zise cu o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că-i numai colea! îl îndemnă Pavel. Aide, du-te, dragul tatii, nu mă necăji! Du-te binișor! Costică, mai convins, mai de teama bătăii, căci tată-său îl cam snopea când se supăra, porni tândălind devale pe uliță. Era desculț, cu capul gol, cu o cămașă murdară, ruptă și cu mânecile largi. Cum se depărtă puțin își recăpătă zburdălnicia obișnuită, iar ajungând la cocioaba babei Ioana, înainte chiar de a intra în ogradă, începu să cheme pe Nicu, băiețelul lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se povestea că au fost jugăniți amândoi grecii, și bătrânul, și feciorul, că pe grecoaică a omorît-o cu securea un om din Gliganu și că avocatului din București i-au tăiat limba țăranii și apoi I-au izgonit din sat, desculț și numai în izmene. La Lespezi toți bărbații și-au bătut joc întîi de cucoana cea frumoasă, pe urmă Toader Strîmbu i-a sucit gâtul ca unui pui de găină și a azvîrlit-o în foc, iar Pavel Tunsu a bătut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să-și golească strugurii din găleți și de mâine nu vă mai permit să lăsați să ia struguri pentru acasă. Îl voi sancționa pe șeful de fermă, pentru că a aprobat această hoție. - Tovarășe primar, îi răspund eu, ați citit romanul „Desculț” de Zaharia Stancu? - Ce, eu nu am timp de citit cărți? Gospodăresc comuna cu toate problemele, inclusiv cu agricultura. - Totuși, tovarășe primar, vă rog să mergeți la bibliotecă, căci până la ora șase este deschisă, să luați romanul și să-l
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
din ce în ce mai mare... Lui ca lui, dar ei cum îi crescuseră ! Ca și când nu în ochii lor apăruse cândva în poartă, cu un cufăr de lemn în mână și cu niște cozi subțirele, strânse ghemotoc în vârful capului... Și lipăind prin casă desculță, cu călcâiele crăpate și suflându-și nasul prin curte... Acum era directoare și părea tot timpul excedată de treburi ! Să mai aibă vreme să-și aducă aminte că Muti a învățat-o ce-i o batistă, ce-i o periuță
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
își coboară pe dușumea picioarele, caută neglijent, cu ele, pe bâjbâite, papucii, o lene ciudată îi subminează deciziile spartane, îl face să-și târâie mâinile neglijent, la fel și pașii. Renunță prea ușor să-și mai caute papu cii, lipăie desculț cu labele picioarelor mari până la sărăcăciosul lavoar, întinde mâna până la garafa cu apă și tot de lene bea direct din ea, lipăie spre pat înapoi și în drum își evită în oglinda înnegrită a garderobului fața de Pierrot sub scufie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
căci, pînă la urmă, la ce bun atîta cinematografie?): un soldat american victorios, cocoțat pe turela unui tanc, cu casca desfăcută și lăsată pe ceafă, Împărțind mici daruri (țigări, ciocolată, prezervative, praf de scărpinat) unei cete de copii care aleargă desculți În jur, În timp ce-i zbiară rîzÎnd unui camarad de luptă o replică Însoțită de stropi de salivă maro (de la tutunul pe care-l ține la măsea): Jack, am făcut o treabă strașnică! Sau poate un soldat sovietic, caz În care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
alerge. — Ce este? Tom trecu ca un fulger pe lângă el, zvârlindu-și jacheta în timp ce fugea. — S-a pierdut Zet. Adam l-a luat cu el în apă și l-a pierdut. Pearl și Hattie alergau, suflecându-și fustele. Alex alerga desculță, împleticindu-se. Brian și Adam erau în frunte. Ruby, care reapăruse, alerga și ea greoi. Emma porni să alerge pe urmele lui Tom. Când ajunseră la albia lungă de nisip pe care coborâse Adam în mare, toți începură să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în întuneric după cheie și clanță, deschise ușa. Răbufnirea de lumină rece, strălucitoare, a dimineții îl orbi o clipă. În ușă stătea Tom McCaffrey. Se uită la ei cu ochi năuci, sălbatici, istoviți. Părul îi era încâlcit, cămașa descheiată, picioarele desculțe. Rosti cu voce joasă, limpede: — Am venit după Hattie. John Robert nu șovăi nici o secundă. Se întoarse și o împinse pe Hattie întâi între silueta lui voluminoasă și zid, pe urmă direct în stradă. Mai târziu, Tom și-a amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gură din legăturica cu pești ce zăcea în subterana scaunelor? Ceea ce s-a ivit acolo n-a fost un pește. A fost un rac. Un rac pipernicit pe care l-a văzut târându-se cu cleștii îndreptați către piciorul său desculț. A dat să-și ridice piciorul, dar racul și-a schimbat direcția de înaintare făcând un ocol fără noimă. Ducu a încercat să-l împiedice cu piciorul, ferindu-se de clești, să se îndepărteze, dar racul se târa cu o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prizonier de război, truditor în zadar pe pământul îndepărtat al Rusiei, în timp ce doamna Prodan se făcea nevăzută în casă, urmată de Neti. Dar Neti niciodată nu stătea prea mult într-un loc. Singură, ieșea pe ușa rămasă deschisă, străbătea veranda desculță și cobora cu băgare de seamă treptele spre alee. Dragoș o urmărea atent printre frunze. Doamna Prodan spusese că aveau să se mute, așa că pe Neti poate că n-avea s-o prindă iarna în casa din fundul curții. Neti
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
someze. Răspunsul va fi: noi suntem Vanea și Grișa am venit să dublăm paza. În acest timp, eu și cu Trestie sărim din spate și îi face să ne dea ascultare... Planul ar fi bun numai dacă voi ați merge desculți. Altfel nu știu cine se poate apropia fără a se face auzit. O facem și pe asta, domn’ locotenent - a sărit Trestie. Ceilalți din formație au ascultat cu atenție zgomotul pașilor patrulei. După părerea lor, aceasta nu era formată din mai mult
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
facem vreo douăzeci de pași și le ieșim în față. Voi să fiți atenți când ne vor soma. Sper să-i puteți imobiliza în timp ce eu îi voi ține de vorbă. Pornim! Doamne ajută! Cât ai clipi, Toaibă și Trestie erau desculți. După mine, băieți - a comandat Toaibă, pornind către șosea ca o știmă. După cei douăzeci de pași făcuți ca vântul, au cotit-o spre șosea, cu armele în cumpănire. Parcă abia atingeau iarba prin care treceau. Toaibă și cu Trestie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
acolo, în drum, Iar dimineață, când m-am întors, Văile scăldate în aburi și fum Își dezveleau soarelui rodul frumos. Pe vechile cărări Poveste Pe vremea neîncepută încă, Când aripile-abia stau a se desface, Porni la drum și singur și desculț Ziua de azi cu cea de ieri să-mpace. Fără speranțe, dar cu mare crez, Având doar lungul drum bun sfetnic, Îl apăsa pe suflet un blestem nedrept: Cumplita vină de a fi sărac. Făcuse tot ce-ar fi putut
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]