7,301 matches
-
să mă purific de impuritatea materială. Mi-am văzut fața în oglindă - semănam din nou cu îngerul de piatră de la catedrala din Reims. Mă țineam dreaptă ca atunci când locuiam într-o cameră cu chirie pe strada Aviatorilor, privind fereastra mansardei, desenând cel puțin zece coli mari de hârtie în fiecare zi. Exact ca și azi, exersându-mă în arta de a face să apară realitatea prin simplul fapt de a trage cu subtilitate linii într-un spațiu vid. Mâinile mele povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
omului care a crestat elefantul din grotele din Altamira, elefantul cu fildeșii lui strâmbi. Mâna stângă corespunde omului interior - inteligent, necheltuitor, secret și plin de surprize. Îi place să caute în adânc ca ploaia trezind tenebrele la viață. Mâna stângă desenează senzual labirinte de zăpadă folosind alfabetul vântului și ploii. Ea disprețuiește școlile și academiile, la fel și stilurile, simțindu-se „rănită“ de realitate. În lumea grotelor ea se simte la adăpost de „contemporaneitate“. Mi-e frică de mâna stângă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vii, apoi să trimit mâna dreaptă în deșertul hârtiei, să-i văd suplețea, dacă cumva creionul mai alunecă pe nisipul alb. Asta mă îmbată și îmi dă bucurie: să văd o lume nouă răsărind din nimic: lumea desenului. Mai târziu desenez cu mâna stângă care începe cu sălbatice zigzaguri, creând haos. Dar până la urmă, când mâinile se unesc pe hârtia desenată, văd spațiul nou creat, ceva care n-a existat niciodată în realitate. Cam în același fel cum viața și sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
că s-a gândit să călătorească, singur, ca să-și regăsească inspirația. Slăbiciunea lui venea de la viața noastră destrăbălată. Medicamentul cel mai sigur era abstinența. Capacitatea de a picta îi era serios amenințată. Eram la fel de obosită și capacitatea mea de a desena era la fel de amenințată, dar acum pur și simplu nu era vorba despre mine. Nunu îmi spunea mereu că eu puteam rezista la tot pentru că eram mai tânără. Am înțeles imediat că apăruse un secret între noi și că absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
perfectă. Când totul era gata, mi-a spus zâmbind: - Acum ne aruncăm în aceeași barcă amândoi, trebuie să fim concentrați, marea e foarte agitată. Eram culcată pe masă, cu picioarele desfăcute, sprijinite pe două scaune, pe aceeași masă pe care desenasem intens timp de doi ani. Deodată am încetat să tremur, remarcasem că mâinile profesorului Amorel erau nesigure. Cu un fel de clește încerca să localizeze poziția fătului. Uitase să-mi facă injecția de anestezie locală. Totuși mă simțeam în siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nou ca niște bulgări de zăpadă. Am mai stat o săptămână la Vama Veche. Simon venea în fiecare zi la vila noastră. Închiriase un vaporaș și navigam toți trei cât era ziua de mare ca să vedem albatroșii. Am început să desenez din nou, mâinile mi-au devenit suple. Făceam caligrafii de valuri și diagrame de păsări. Era un exercițiu, o meditație în care toate celulele corpului meu vorbeau între ele. Albatroșii zburau peste capetele noastre, uneori veneau aproape de noi să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Câtă bătaie de cap mi-au dat de exemplu cuvintele simple „prince des nuées“ care fuseseră traduse diferit de poeții traducători - regele norilor, monarhul furtunii, prințul printre nori, prințul înălțimii, regele rudă cu norii, sau pur și simplu stăpânul orizontului! Desenam tot timpul, povestindu-i lui Simon despre variantele nebune, ca și cum traducătorii ar fi vrut să capteze raze din pluralitatea sensului. Ca să nu mai vorbim despre interpretarea poeților când venea vorba de cuvântul „albatros“. Bineînțeles că nu socotea nimeni că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
simțea străin și chiar ridicol pe pământ. Numai atunci când își ridica aripile în aer realiza adevărata măreție a ființei sale. În timp ce vorbeam, intram cu ochii în Simon, vedeam în el. Nunu bea, prefăcându-se că nu-i păsa de nimic. Desena o femeie tânără și subțire cu o gură roșie de atâta sărutat. Dintre picioarele ei ușor răsfirate curgea un șuvoi de copii morți. Imaginea m-a zguduit, era vorba de feminitatea mea sterilă. Serile obișnuiam să mâncăm și să bem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Iubirea asta nu putea să facă orice din el, era altfel decât iubirea pentru o singură ființă. Iubirea asta nouă îi amintea de timpul copilăriei, când citea cu tatăl său din Haggada și primise o cutie plină de culori ca să deseneze ce-i trecea prin minte. Cu forța luată din această imagine îndrăznea acum să se adreseze femeilor din sinagogă fără să roșească, nici să se bâlbâie, femeile nu mai îndrăzneau să-i corecteze felul de a vorbi și greșelile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nume. Am încercat să scriu și am întâlnit deodată rezistența stiloului care se aliase cu demoni necunoscuți, vărsând din el pete de cerneală cu conturul Africii și Australiei. În spatele petelor de cerneală care altădată mă inspirau să scriu și să desenez, m-am văzut deodată pe mine însămi ca un prizonier care nu se putea elibera de închisoarea lui de aer. Pentru că eu însămi o dorisem și creasem cu încântare. Nu-mi trecuse niciodată prin cap să-l pun pe soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
spatele unei femei tinere și să cânte ca păsările fără timp. Dar nu numai fața soțului meu se schimbase, ci chiar și fața lumii. O schimbare continuă, rapidă și brutală. Eu însămi mă schimb în fiecare zi - îmi studiez fața, desenând-o cu grijă. În zadar încerc să dau la o parte schimbările din chip care m-au transformat într-o străină. Cine poate falsifica palimpsestul vieții? Încercăm să schimbăm câte puțin ceea ce a scris viața pe noi. Dar nu merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cum, așa o să fie în fiecare noapte? Nelly și Kitty stăteau alături pe divan. Nelly cea cu gâtul strâmb privea fața fetei care vorbea, clipind des din ochii ei larg deschiși și ținând gura căscată. Kitty, care își plecase capul, desena cu degetele niște cerculețe pe genunchi. Supărată, își țuguiase buzele de parcă se pregătea să fluiere. Iag ne scoase pe toți din încurcătură. Cu toate că nu era foarte beat, el se prefăcu beat turtă și astfel se scoase pe sine din rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
istoric, biograf și comentator al lui Njegoš. Odată cu sosirea noastră la Cetinje, am dat examen de admitere la Școala de Artă. Din comisie făceau parte renumiții pictori Petar Lubarda și Milo Milunović. Bustul lui Voltaire, pe care trebuia să-l desenez după mulajul de ghips al statuetei lui Houdon, semăna cu o bătrînă nemțoaică pe care o cunoscusem la Novi Sad. Așa l-am desenat. Cu toate acestea, am fost admis. Probabil că alte lucrări de-ale mele au fost hotărîtoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
parte renumiții pictori Petar Lubarda și Milo Milunović. Bustul lui Voltaire, pe care trebuia să-l desenez după mulajul de ghips al statuetei lui Houdon, semăna cu o bătrînă nemțoaică pe care o cunoscusem la Novi Sad. Așa l-am desenat. Cu toate acestea, am fost admis. Probabil că alte lucrări de-ale mele au fost hotărîtoare. A trebuit să aștept un an, aproape doi, spre a mi se echivala liceul. În acest timp m-am decis să-mi susțin examenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cojită, citind ultimul alineat, am scos un țipăt. M-am trezit lac de sudoare. Atunci m-am apucat să-mi notez tot ce-mi aminteam din acel vis... Știți ce scria În acel ultim alineat? Că D.M. se apucase să deseneze În clipa În care În el se făcea simțit primul simptom al cancerului. Deci desenarea obsesivă a motivelor florale coincidea cu evoluția bolii. CÎnd i-am arătat doctorului Petrović desenul, mi-a confirmat, vizibil surprins, că sarcomul din pîntecele tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mistice În limbile germană, franceză și rusă. Trei din acele cărți aparținuseră, fără Îndoială, țarinei. Biblia În rusă, primul volum din Război și pace și cartea lui Nilus (ediția a treia, din 1917), pe care țarina, bănuindu-și inevitabilul sfîrșit, desenase zvastica, simbolul fericirii și binecuvîntării Domnului. 6. Surprinzătoarea descoperire a Conspirației, cu zvastica desenată de mîna binecuvîntată a Împărătesei, a Însemnat pentru mulți o revelație. După mărturia ofițierilor englezi din armata lui Denikin, se va lansa o ediție populară adresată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
țarinei. Biblia În rusă, primul volum din Război și pace și cartea lui Nilus (ediția a treia, din 1917), pe care țarina, bănuindu-și inevitabilul sfîrșit, desenase zvastica, simbolul fericirii și binecuvîntării Domnului. 6. Surprinzătoarea descoperire a Conspirației, cu zvastica desenată de mîna binecuvîntată a Împărătesei, a Însemnat pentru mulți o revelație. După mărturia ofițierilor englezi din armata lui Denikin, se va lansa o ediție populară adresată „tuturor soldaților care știau carte“, menită să susțină moralul și așa labil al ostașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se pot vedea decît pe Întuneric, a insinuat tata fluturînd un zîmbet enigmatic pe care probabil Îl Împrumutase din vreun volum de Alexandre Dumas. Străzile Încă lîncezeau În cețurile și răcoarea nopții cînd am ieșit În poartă. Felinarele de pe Ramblas desenau un bulevard de aburi, clipind În timp ce orașul se dezmorțea și se desprindea din deghizarea lui de acuarelă. Ajungînd la strada Arco del Teatro, ne-am avîntat spre Raval pe sub arcada ce promitea o boltă de ceață albastră. L-am urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nici unul dintre noi doi nu o puteam vedea. M-am uitat spre ea cu coada ochiului, temîndu-mă să-i Întîlnesc privirea, care rămăsese pierdută spre nicăieri. Chipul și brațele Îi scoteau la iveală pielea palidă, aproape translucidă. Avea trăsăturile ascuțite, desenate În contururi ferme, sub un păr negru ce strălucea ca o piatră umezită. Am socotit că avea vreo douăzeci de ani cel mult, Însă ceva din atitudinea ei și din modul În care sufletul părea să-i cadă la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mult nici pălăriile, nici Învățăturile catehismului. CÎnd sosea Crăciunul, Julián se distra recompunînd figurile din preajma ieslei și urzind intrigi În care pruncul Iisus era răpit de cei trei magi de la Răsărit În scopuri scabroase. În curînd, dobîndi mania de a desena Îngeri cu dinți de lup și de a născoci povești cu spirite purtînd glugă care ieșeau din pereți și mîncau ideile oamenilor În timp ce aceștia dormeau. Cu timpul, pălărierul Își pierdu orice speranță de a-l Îndrepta pe băiat către o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Credința În ce? — În tot. S-a apropiat În penumbră și mi-a luat mîna. Mi-a mîngîiat palma În tăcere, ca și cum ar fi vrut să-mi citească liniile de pe piele. MÎna Îmi tremura sub atingerea ei. M-am surprins desenînd În minte conturul trupului aflat sub acele veșminte Învechite, de Împrumut. Doream s-o ating și să-i simt pulsul arzînd sub piele. Privirile noastre se Întîlniră și am avut certitudinea că ea știa la ce mă gîndesc. Am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
microfoane de ultimă generație capabile să transfere pe un suport grafic emoțiile care aparent se ascund în murmurul divers al unui grup de persoane crezând, fiecare dintre ele, că se gândesc la altceva. S-a înregistrat cuvântul, dar s-a desenat și emoția. Nimeni nu mai poate fi sigur. Până în momentul în care au fost deschise ușile secțiilor de votare și cozile au început să se miște, casetofoanele nu putuseră să capteze mai mult decât fraze nesemnificative, comentarii extrem de banale despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se scurgea de pe frunte. Luminile începură să se stingă când ultimul camion al armatei și ultima furgonetă a poliției ieșiră din oraș. Unul după altul, ca și cum și-ar fi luat rămas-bun, dispărură treptat cele șapte brațe ale stelei, rămânând să deseneze rețeaua imprecisă a străzilor pustii doar iluminatul public slab pe care nimeni nu-și aminti să-l readucă la normalul din fiecare noapte. Vom afla până la ce punct trăia orașul când întunecimile intense ale cerului vor începe să se dizolve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
legătură strânsă, dar nu vă așteptați să vă spun în ce fel, dacă v-aș spune-o, s-ar pierde efectul de surpriză, Chiar dacă sunt responsabilul direct al investigațiilor, Exact, Atunci asta înseamnă că nu aveți încredere în mine, albatros, Desenați un pătrat pe podea, papagal-de-mare, și așezați-vă înăuntru, în spațiul delimitat de laturile pătratului am încredere în dumneavoastră, dar în afara lui nu mai am încredere decât în mine însumi, investigația dumneavoastră e pătratul, mulțumiți-vă cu el și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Uneori ședeau lenevos pe treptele unei biserici, iar alteori se plimbau printre chiparoși pe fondul unui cer fără nori. Uneori stăteau îmbrățișați ca îndrăgostiții lângă o fântână renascentistă, iar alteori rătăceau prin Campagna lângă un car cu boi. Pânzele erau desenate cu grijă și pictate cu și mai multă grijă. Nici o fotografie n-ar fi putut să fie mai exactă. Unul dintre pictorii de pe la Villa Medici îl numise pe Stroeve Le maître de la boîte à chocolats. Dacă te uitai la tablourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]