1,902 matches
-
lucrările agricole (el având pământ mai puțin și o familie numeroasă, ce trebuia întreținută). Totdeauna ținea legătura cu noi și de câte ori venea în sat (centru) trecea și pe la primărie să vorbească cu tata. Dacă nu-l găsea, venea acasă, ne despica lemne și ne mai ajuta în grajd (la depozitarea gunoiului). Ne ținea la curent cu mersul recoltelor și cu multe vești de-ale sătenilor. Mama îi dădea totdeauna bani pentru o "Pacică", căci fuma tot timpul. Avea o pipă maro
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
șarpe lung și subțire, de culoare verde, cu dungi negre. Ne-a spus că e un șarpe neveninos și chiar a pus mâna pe el. L-a luat după cap și el a căscat gura mare, scoțând afară o limbă despicată la vârf. S-a mai învârtit de vreo două ori pe nuia și apoi i-a dat drumul. El s-a întins pe pietre și-apoi s-a dus în bulboană. Mariei îi clănțăneau dinții în gură de frică iar
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
tandru, sensibil, dar pătimaș. Este ceea ce se numește „latin lover’’. Din când în când îl mai numesc “filosoful” familiei. Dragoș este un „scorpion” elegant, radical, mândru și senzual. Dragoș e atras de mister, îi place să pătrundă în esența lucrurilor, despicând firul în 99. Despicarea firului în patru e prea puțin pentru el. Este „expert” în decriptarea simbolurilor, gesturilor necontrolate și a privirii omului, decriptarea limbajului trupului. Mezinul familiei, Alexandru este „leu” și „sfinxul” în „persoană”. Alex are o fire contemplativă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
să adauge un plus de înțelepciune peste misterul în care a fost creat. Mă observ, detașându-mă de ceea ce mă înconjoară și-mi destramă liniștea. Sunt mai calmă, mintea nu mai aleargă nebună căutând un fir pe care să-l despice-n patru. La fel și gândurile! Vin, dar trec repede, nu mai poposesc precum altădată, ca niște vrăbii gureșe pe sârmele de telegraf ale creierului. Neuronii se odihnesc, circuitele se refac funcționând normal. Mai sunt două zile până la reîntoarcerea acasă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
făcu un semn cu mâna salvatorului ei și se Îndreptă spre marginea stâncoasă. Jos, departe În vale, se vedeau un râuleț și o potecă Îngustă. Iar dincolo, neverosimil de aproape, altă stâncă, alte poieni. Ca și cum o bardă imensă ar fi despicat stânca În două. Doar câțiva pași despărțeau cele două pietre uriașe. Dar ce pași! Nu cred c-aș fi putut să sar dincolo cu calul, spuse fata cântărind din ochi cei câțiva metri care despărțeau munții. Poate dacă n-ar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
teatrul lui Horia Lovinescu, o carte de un anumit didacticism, care respecta profilul colecției în care a apărut. Nu mă consider, așadar, un critic specializat și-mi face egală plăcere să mă scald în efluviile lirice ale poeziei, ori să despic în patru firul teoretic al conceptelor critice. Dacă stau și mă gândesc bine, cred că sunt un amestec ciudat de ironie și patetism, de sensibilitate plastică și lirism, de predispoziție teoretizantă și explozie imaginativă. Sau poate că nu sunt decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
odată cu vitele, care nu mai mișcă. Imediat sunt Înhățate de un picior de un cinghel ce rulează ca un scripete mobil, prin fața lucrătorilor așezați În linie. Primul lucrător nu face decât o mișcare puternică cu un cuțit mare, cu care despică vita. Al doilea trage afară abdomenul și intestinele și de aci totul merge Într-o perfectă Înlănțuire. Porcii introduși Într-o sală mai mică sunt amețiți, loviți În frunte cu un pistol percutor și de aci sunt azvârliți Într-un
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de atâtea ori o idee, cum și eu mă gândesc că până și pentru un simplu vers, bine, departe de literatură rimele banale ale tangourilor, ce-i drept, dar și pentru un vers stau și iau fiecare cuvânt și îl despic pe toate părțile, până scot melodicitatea din el, până îi văd toate culorile și până îi găsesc pronunția perfectă pentru tonul cântecului ? Asta nu pentru public ? Ca să înțeleagă exact ce vreți să-i spuneți, să-l faceți să se îndrăgostească
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
împuțit pe care îl prinsese dispărea ușor, ușor. I-a venit să se și pișe la un moment dat și l-a durut. Un jet gros, brun și sângeriu i-a țâșnit din penis și simțea că parcă i se despică. Apoi, treptat, s-a înmuiat și a căpătat o culoare aproape normală. — E bine să fii viu, nu ? i s-a părut că-i spune Fernic, râzând, din ușă. — Al dracului de bine. Și-a spălat trupul, a luat pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
impresia, nici azi scriitorii de marcă americani nu prea fac mare caz, și „Îi Înțeleg” Într-un fel, geniul lor narativ și pragmatic nu pare a se simți prea confortabil În fața sutelor de fraze, cu subordonatele lor cu tot, care despică a mia oară ultima nuanță a unor reacții și gînduri care, În viața de zi cu zi și În lumina succesului, a adaptării În social, de fapt „nici nu există!”. Iar de un Nietzsche nici nu mai vorbim, abia după
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
paradoxală a lui Croce, o află el Însuși În travaliul chinuitor și epuizant al scrierii - „Expresia precedă intuiția!”. Dar numai o anumită „expresie”, cea animată de un geniu interior și condusă de mâna expertă a rutinei, care și ea se despică În două: cea a scriitorului, a „scribului”, dar și cea a „meseriei” sale, Încât arta romancierului este fulgerarea unei idei, pe care nici el n-o Înțelege prea bine - dar o ascultă și o servește, se arată față de „ea” răbdător
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am recitit scena din American Psycho în care Paul Owen e asasinat și am fost din nou îngrozit de detaliile crimei - ziarele care acopereau podeaua, mantaua de ploaie pe care o purta Patrick Bateman ca să-și protejeze costumul, lama securii despicând calota lui Paul, sângele care țâșnește și sunetele șuierătoare pe care le produce craniul crăpându-se. Lucrul care mă speria cel mai tare: dar dacă nu exista pic de furie în tipul ăsta care bântuia prin districtul Midland? Dacă își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de baseball pe care o cumpărasem în magazinul de suveniruri din holul hotelului, pantaloni de trening și un tricou pătat sub haina de piele. Obrazul tumefiat mă durea și trebuia să fiu atent la buza mea pe cale de a se despica. Eram mahmur și mă durea tot trupul de parcă fusesem bătut și continuam să rod Klonopin în speranța că își va face efectul. Am aruncat o nouă privire câmpului care părea să mă privească și în depărtare am observat căpițele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a face cu un contabil care spunea că era posedat. În după-amiaza ședinței de exorcism din apartamentul său a început să vorbească de la coadă la cap în latină, apoi ochii au început să-i sângereze și capul să i se despice. Reacția mea la șocul produs a fost să murmur: - Hei, am avut un audit de la fisc. Am trecut prin chestii mai groaznice. Ce tip dur, mârâi scriitorul. Atât de cool. Miller n-a înțeles că asta a fost o reacție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu așa o forță încât traversă încăperea și făcu o gaură în perete. (N-am văzut asta pentru că mă chioram la cenușa care se așternuse pe generator. Scriitorul mi-a relatat scena mai târziu, pe avion.) Tavanul deasupra noastră se despică în fâșii lungi, zimțuite, prăfuindu-ne părul cu solzi de gips. (Nu-mi amintesc să fii văzut asta dar scriitorul insistă că am văzut-o. Scriitorul a spus: Căscai ochii.) Vopseaua începu să se cojească în valuri pe pereți. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cea de-a doua luminiță pâlpâind intermitent pe telefonul meu ceea ce înseamnă că mă sună Jean. Oftez și foarte atent îmi dau jos căștile de pe urechi. - Ce este? întreb eu plictisit. - Ăăă, Patrick? începe ea. - Da-aa, Jean? întreb condescendent, despicând cele două cuvinte. - Patrick, e aici un anume domn Donald Kimball care vrea să stea de vorbă cu tine, zice ea iritată. - Cine? mă răstesc, distrat. Ea scoate atunci un oftat scurt și speriat și ca și cum ar întreba își coboară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
transportând pasageri din Finlanda. Pare neclintit, înfipt pe muchia orizontului, ca un țăruș pe o pășune albastră. După câteva minute, atât cât stătuserăm răsuciți cu spatele la apă, găsim vasul de trei ori mai aproape de noi și de trei ori mai mare, despicând temerar valurile cu prora ascuțită. Mirajul distanțelor marine. Seara, târziu, luăm masa într-o cafenea de lângă Piața Primăriei. Ne despărțim de Boris, care a fost foarte amabil cu noi în aceste zile. Sper să-l mai vedem și la Chișinău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mă pot abține să urmăresc îndelung cu privirea cum coboară toți acești haredim de toate vârstele, acești elevi ai yeshiva, cu caftanele lor, cu pantalonii lor de mătase, cu cămășile lor albe, cu tresele lor. Apar pe neașteptate, se năpustesc, despică mulțimea de arabi fără a atinge niciodată pe nimeni, cu o îndemânare, o siguranță în zigzagurile lor cu atât mai siderantă cu cât, mergând cu capul plecat, cu privirile întoarse spre interiorul ființei lor, ei par totalmente etanși, orbi, indiferenți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pepene galben, în loc de harbuz / lubeniță și zamuz ori pepene. Același lucru cu prune pentru toate fructele prunilor când e deosebire între prună, perjă, goldană, avramă, bărdacă. Același lucru cu a sparge lemne singur în loc de a tăia lemne, a curma, a despica lemne etc. Dreapta pronunțare, ortoepia e una și trebuie să recunoaștem că, în Muntenia, rostirea e mai corectă decât în alte provincii, dar limba scrisă, limba literară cuprinde și vocabularul. Fiecare provincie participă la tezaurul comun. Literatura aduce în circulație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cârlan se spun în Muntenia căluților). Se cunosc deasemeni echivalentele moldo-ardelenești pentru pepene verde și pepenele galben ("lubeniță" "harbuz" și "pepene" "zămos"). La București n-am auzit decât o expresie pentru lemnele întrebuințate în gospodărie: "a sparge lemne". Lemnul se "despică", "se curmă", "se taie". Se "sparg" cu toporul numai rădăcinile de bușteni. Cearceaf, ciorap, turcisme, față de prostire și colțun. 1956 EPITAF* (Găsit între hârtiile rămase de la un vechi poet ieșean) Costică Arsenescule, În viață tu umblași Cu caii nărăvași Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a început în ziua de 25 iulie și s-a încheiat a doua zi. Acest punct de vedere s-a bazat pe cronica lui Sa’adeddin în care se arată că, după ce Ștefan și-a întărit tabăra „Afurisitul de ghiaur, despicând, în zori de zi, cu sabia desimea pădurii” i-a atacat pe turci, iar sultanul, contra atacând „a împresurat cu vitejii săi ca niște lei ascunzișul din pădure”. Având în vedere disproporția de forțe a celor care s-au înfruntat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
războaielor. Numai la Waterloo, sub Ney, au fost uciși mai mulți cai. Sub mareșalul Oudinot au fost uciși peste 20 de cai. Se cădea de pe cal atunci când adversarul te lovea cu lancea și te arunca la pământ; când adversarul te despica cu securea, cum a făcut-o Mihai Viteazul cu un pașă la Călugăreni, sau când calul nu mai putea fi stăpânit. Călărețul îl îndeamnă într-o parte și calul țâșnește în alta sau, cum zice Ureche, „calul a luat-o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care în colinde fata prinde dulful agresor al grădinii ei: „Nevodarii nevoade făcea,/ Nevoade mari de mătasă,/ Pe Lina s-o găsească./ Jăman - crai ce făcea?/ La lac că mergea,/ Nevoade arunca,/ Un somn că-mi prindea/ Și mi-l despica,/ Pe Lina găsea”. Deși meșterii sunt cei care confecționează năvoadele în aur plătite de Jămancrai, soțul însuși trebuie să pescuiască în adâncurile apei fără de sfârșit. Inițierea sa este una de natură dinamică, în timp ce Lina trece printr-un proces static, departe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
loc/ ca turta-n foc!”. Aceasta este însă faza preliminară a inițierii, ulterior, suferința rituală a Naramzei va face întregul univers să-i jelească alături, de trei ori pe parcursul basmului: „Fiarele/ se văietau,/ lemnele se-nconvăiau,/ văile/ îmi răsunau,/ petrele/ se despicau/ și codrii/ se cletinau:/ se jelea/ într-un cuvânt/ toată firea/ pe pământ”. Lacrimile fecioarei devin mărgăritare, ca expresie a funcției magice îndeplinite de durerea ei, care este consubstanțială cu plânsul lumii epuizate de fertilitate. Revenind la imaginea somnului creator
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cu cât venim mai repede la Dumnezeu, e mai bine pentru noi. Și revenind cum urmărea tâlharul Baraba, Răstignirea, a fost Întuneric mare, au fost tunete, au ieșit morții din morminte, s-a crăpat muntele, perdeaua la Templu s-a despicat... Și mare groază i-au cuprins. Mulți au plecat și foarte puțini au mai rămas la Cruce. Doar Sfânta Mama Lui și câteva prietene și-o mână de oameni. Apoi L-au luat de pe Cruce și L-a Înmormântat Într-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]