14,288 matches
-
și un mare patriot: În locul acela odată a trăit un om... Folosind ca modalități de caracterizare, atât caracterizarea directă: Era un om bine făcut, puțin cam chel în vârful capului, cu ochii foarte blajini, cât și caracterizarea indirectă care se desprinde din faptele mărețe ale dascălului, scriitorul reușește să impună memoriei cititorului figura acestui dascăl ilustru căruia îi păstrează o amintire neștearsă, exprimându-și sentimentele de admirație și de recunoștință față de munca și de personalitatea deosebită a acestui om adevărat. Anca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din păcate, nu-i cunoaște. Într-o zi, pe când citeam această carte, Robin Hood bate cineva la ușă Cioc! Cioc! Dar, cufundat cum eram în aventurile tânărului prinț, nu am auzit nimic. Cioc! Cioc!, bocănitul este neîntrerupt. Cu greu mă desprind de faimoasele aventuri ale prințului și alene, deschid ușa când, Doamne, ce să vezi? Prințul Robin Hood îmbrăcat în pădurar cu tolba de săgeți în spate, iar de mână cu buna și frumoasa lui soție lady Marianne. Îmi cereau găzduire
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
instrumentele specifice păstoriei, cele trei fluiere: de fag, de os, de soc. Această dorință reflectă dragostea păstorului pentru meseria sa, el neputându-și imagina despărțirea, chiar și după moarte, de lucrurile dragi lui. Este aici neputința omului de a se desprinde de sensul profund și grav al existenței. Moartea este văzută alegoric, substituită ca o mireasă zâmbitoare, căci, conform unei vechi credințe populare, morților tineri, necăsătoriți, li se organizează înmormântarea ca un ceremonial de nuntă. Nunta este o împreunare a cadrului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Florile s-au scuturat, iar parfumul lor lipsește cu desăvârșire. Doar foșnetul îmi aduce aminte de neuitatele seri de iunie. Din păcate și el, încetul cu încetul, devine mai strident, mai galben. La fel ca frunzele. ...O ultimă frunză se desprinde printre crengi și alunecă alene pe toboganul vântului, pe melodia unui vas autumnal. Cu ea, o lacrimă se desprinde dintre pleoape și alunecă greoi pe obrazul meu în ritmul foșnetului de odinioară. S-a terminat. ......................................................... Pe întinderea albă se zăresc
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
iunie. Din păcate și el, încetul cu încetul, devine mai strident, mai galben. La fel ca frunzele. ...O ultimă frunză se desprinde printre crengi și alunecă alene pe toboganul vântului, pe melodia unui vas autumnal. Cu ea, o lacrimă se desprinde dintre pleoape și alunecă greoi pe obrazul meu în ritmul foșnetului de odinioară. S-a terminat. ......................................................... Pe întinderea albă se zăresc niște contururi: arbori sau umbre? Sunt salcâmii mei aidoma fantomelor lunatice din noaptea de vară. Zăpada pare de argint
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un fel simțită prezența, acum că geamul care despărțea sala poștei de centrală aluneca ușor Într-o parte. Mai Întâi Întoarse Însă capul să vadă și el persoana care vorbea peste ocean. Dintr-un colț puțin luminat al Încăperii se desprinse un bărbat trecut de șaptezeci de ani, scund, cu trăsături regulate, cărunt, cu barbișon și ochelari - seamănă cu Cehov, observă Petru Îmbrăcat Într-o parka destul de uzată, kaki, căptușită cu blană de câine, Încălțat cu cizme de marmotă, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bere În mână au putut vedea, cu destulă mirare și spaimă, conturul incandescent și intact al clădirii pe care tocmai o lichidaseră. După o vreme, liniile precise s-au tulburat, s-au amestecat Într-un vârtej orbitor care s-a desprins de pământ fără greutate și, după un zbor lin, s-a lipit de cer ca un ochi palid de argint. Ce chestie, zise tovarășul Capră de la Sistematizare, nădușit de transpirație, e primul ozene jidănesc pe care Îl văd! Poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de pe acum, În numele consilierilor municipali și al meu personal, să vă fie țărâna ușoară. Lumea izbucni În urale, iar Cain Își scoase batista compleșit până la lacrimi de urările primarului. Micul său balcon semăna cu nacela unui dirijabil gata să se desprindă de pe pământ. Se pregătea să spună “vă mulțumesc din suflet” când primarul ceru din nou cuvântul printr-un semn care nu avea nevoie de lămuriri suplimentare. Și Încă ceva: dumneavoastră lăsați În urmă un gol pe care primăria va pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Încântat decât jenat că asistă la această scenă, ca și cum Împlinirea ei i s-ar fi datorat cumva Într-un mod miraculos chiar lui. Petru Însă Înțelegea că nu privirea candidă a intrusului Îl deranja, ci graba cu care Iolanda se desprindea de el, apropiindu-se cu voie sau fără voie de celălalt. Faceți cunoștință, zise ea: Flavius-Tiberius Moduna, vânzător de parabolice, Petru Șendrean, asistent universitar. Apoi, obosită parcă, după un drum lung, se lăsă să alunece Într-un fotoliu plușat, Încăpător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
culcată printre maci, că era de datoria sa să se ocupe de coșul din portbagaj pe care Îl și depuse cu grijă pe terasa largă, din lemn masiv, robustă ca puntea unei corăbii care aștepta doar vremea potrivită ca să se desprindă de casă și să plutească apoi În voie peste singurele vii din regiune plantate cu viță nobilă, din belșug stropită cu piatră vânătă. Era o imagine fastuoasă, recunoscu Terente Marcovici, abia ieșit de sub vraja unei emisiuni cu Iosif Sava, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
munții patriei. M-am gândit la Grațian care n-a ajuns nici măcar În Polonia să-i vadă pe Wajda, Kantor sau Grotowski. Am rămas aici cu gândul la voi. Ce eroare! Și ce oroare! Și ce ieftin sofism! M-am desprins din brațele lui Klaus și m-am apropiat de fântână. O fântână ca toate fântânile de pe-aici. Teatral, emfatic, parafrazând un vers al unui poet francez, am declamat, spre nedumerirea lui Klaus care nu știa o boabă de franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
praf de pe podea mi-au pătruns în piept, șuierător, și mi-au scuturat gâtlejul într-un acces violent de tuse. M-am sufocat și am scuipat printre gâfîieli, icnete și horcăieli de tuse tuse tuse. Din nas mi s-au desprins fuioare de mucilagii. Vederea mi s-a topit prelingându-mi-se într-o ceață încinsă pe obraji. Trecerea violentă de la lipsa completă de aer la avalanșa din plămâni m-a amețit, a făcut podeaua să mi se clatine sub degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
îndărăt, ca să mă poată privi în ochi. — E-n ordine. Acum suntem aici și totul e în ordine. — Clio, am spus. — E-n ordine. Știu. Tu nu mai ești. — Sunt chiar aici. Nu, nu-i așa. Ești moartă. Clio se desprinse de mine și se ridică în capul oaselor. — Ca să știi și tu, zise, cred că arăt foarte bine. Ca să sublinieze ideea, își plimbă mâinile de la sutienul costumului de baie la slip. După o secundă, se uită din nou la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nebunesc, maluri surpate și ape ieșite din matcă într-o rostogolire lacomă, maronie. Mărimea și forța lui mă copleșea, mă amețea și-mi dădea o senzație de greață. Era prea mult. Ochii mei care se luptau, clipind, cu ploaia se desprinseră de torent și coborâră spre picioare. Apa care-mi înconjura cizmele era și ea maro ca turba și însuflețită, am observat. Nici o graniță. Râul era aici, mă strângea, mă trăgea de picioare și de glezne cu o durere minunată, irațională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lăsaseră urme în zigzag, de un negru și un alb mai intens decât cel al podelei, în spatele meu. Nu mai erau alte urme. Deși foaierul avea fereastra lui și ușile de sticlă care asigurau o lumină slabă, coridoarele ce se desprindeau din el la stânga și la dreapta dispăreau curând într-un întuneric total. M-am îndreptat spre intrarea în coridorul din stânga și am apăsat pe întrerupător. Nu s-a întâmplat nimic. Am făcut același lucru la intrarea în coridorul din dreapta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întâmplă. M-am aplecat în față și am riscat să arunc o privire spre locul în care se uita el. Ceva se mișca înăuntrul vomei. Am sărit ca electrocutat în picioare, trântind scaunul pe podea, în spatele meu. Acel ceva se desprinse încet de mucus și fiere și alunecă-înotă prin aer, șerpuind în jurul rămășițelor vaporoase ale gândurilor și senzației mele de amețeală. Era mic - poate de douăzeci de centimetri, poate de lungimea unei griji care nu te trezește de tot din somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lui Nimeni plină de dictafoane legănându-mi-se incomod pe braț. În fața mea se auzi zgomot de sticlă spartă când fata dădu cu scaunul în fereastră și lovi o dată, de două ori, de trei ori cu picioarele lui pentru a desprinde cioburile rămase în ramă. — Fugi, îmi strigă ea din nou. Fugi naibii odată. mi-am forțat cât am putut picioarele tremurătoare și, când am ajuns la laptop, i-am tras un șut tare, făcându-l să se învârtă pe pardoseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
buzunarul meu, strigă fata în spate. — Ce? — În buzunarul meu. Ambală motocicleta după ce ne-am lovit de o denivelare, am făcut un salt și-am aterizat cu un pleoscăit. — În haină, pe partea asta. Înclină capul spre stânga. Mi-am desprins mâinile, m-am luptat să urc geanta lui Nimeni pe spate și am încercat să-mi vâr mâna nesigură în buzunarul hainei ei. În cele din urmă, am apucat ce se afla acolo. Semăna cu un mâner mic și umflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spatele bibliotecii. Scoțând o șurubelniță mică din haina ei mare, de camuflaj, în scurt timp îmi întinse unul, două, trei patru șuruburi mici și argintii, marca Phillips. Pune-le lângă cărți, zise. M-am executat, iar ea luă șurubelnița și desprinse placajul din spate al bibliotecii, pe care mi-l dădu. Acolo unde fusese placajul, era acum o gaură neagră, dreptunghiulară, de un metru pe un metru treizeci. Acolo mergem noi, spuse Scout, ridicându-se în picioare și scuturându-se. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dar un tumul alcătuit, în loc de pământ, din tot soiul de hârtii - ziare, ambalaje de chipsuri, reviste cu coperte lucioase, fâșii mari de tapet, etichete minuscule și manuale cu instrucțiuni, maldăre de plicuri A4 simple și căptușite și cu antet, foi desprinse din jurnale și registre și romane și albume fotografice. Tone și tone de hârtie și toate, fiecare bucățică, acoperite, sufocate, îngropate în linii și pătrate și triunghiuri și vârtejuri de cuvinte albastre și negre și verzi și roșii, scrise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și contorsionate de ne-simțul care trăiește la hotarul somnului. Dar apoi, poate că mai era ceva la locul acela; poate că acolo plonjează și se rotesc păsările albe ale adevărului, cele întrevăzute cu coada ochiului, fâșii mici de sugativă, desprinzându-se de greutatea faptului și-a posibilității care le distruge în orice altă parte. Cum? Păsări albe? Trezește-te, Eric. M-am frecat fața cu palmele ca să-mi revin și să ies din negură. Mi-am tras jacheta pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
hamsteri. Am scuipat fâșiile în pahar, unele ude și lipicioase, pline de fire de salivă. Una mi se lipi de cerul gurii atât de în spate, că aproape îmi stătea în gât. Am zgândărit-o cu degetul, încercând s-o desprind cu unghia și aproape vomitând. Am pus paharul pe noptieră. Ideea de apă? Dacă hotarul dintre lumea fizică și cea conceptuală era acolo, nici nu reușeam să-l găsesc, darămite să-l mai și trec, așa că am luat în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am încercat din nou să încheg o discuție. Ci doar ideea de mâncare. Dar eu mă întreb: dacă ideea de mâncare are gust de mâncare și pare a fi mâncare atunci când o mănânci, noi ce mai însemnăm? Fără să-și desprindă ochii de la mare, Fidorous ridică mâna într-un semn de fă liniște spre mine. — Ce e? am șoptit, întinzând gâtul. M-am ridicat încet în picioare și m-am uitat peste pupa, dar n-am văzut decât pagini albe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nimic. Scout își împleti brațele și Fidorous roti de mânerul mulinetei de câteva ori, de încercare. De data asta nu i se opuse nimic de sub apă. Doctorul roti mulineta mai repede, până când capătul retezat al firului ieși picurând din apă. Desprinse undița din stativ și trase tot firul afară. — Uite... cablu de mare rezistență și l-a tăiat ca pe brânză. Halal pește-ventuză! Scout luă firul și-l inspectă. — Ei, mai greșesc și eu, zise ea, din când în când. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cablu de mare rezistență și l-a tăiat ca pe brânză. Halal pește-ventuză! Scout luă firul și-l inspectă. — Ei, mai greșesc și eu, zise ea, din când în când. — Și ce-a fost, atunci? am întrebat. Ludovicianul? Fidorous se desprinse din scaunul de pescar și se ridică în picioare, întinzându-și brațele și umerii. — Eu așa zic, tu nu? Am pus sulița cu atenție pe punte și-am făcut cei câțiva pași care mă despărțeau de spatele navei. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]