1,678 matches
-
au... și care să legitimeze orice trecător pe motivul că îl ocrotește. În afară de aceste probabilități, trecătorul poate fi confruntat și cu alte situații neprevăzute, de multe ori absurde și chiar neverosimile. Poate că din acest motiv nici nu pot fi destăinuite oriunde și oricui fără riscul de a fi considerat ori mitoman, ori, în cel mai fericit caz, un simplu mincinos ce caută să vândă gogorițe unor ascultători naivi și creduli. Situația devine și mai delicată, când asemenea scene sunt relatate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ce apărea nou în specialitate, un om care, la rândul lui, de la oricine și oricând avea ceva de învățat Bună ziua, domn' profesor! M-am îmbătat... Sunt cel mai prost profesor din oraș!... Cu o mimă de om blazat i se destăinui el încă din primul moment. Bănuind că s-a întâmplat ceva neobișnuit și știind sigur că persoana din fața lui este lipsită de asemenea vicii distructive, îl întrebă mirat: Cum așa? Acesta, dornic de a-și descărca amarul în fața cuiva, ar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
întreaga ei dramă pe care o afișa vrând-nevrând fie în oftaturi prelungi, fie în fumat, chiar și superficial, fie în priviri. Eram convins că Iozefina traversa de-a dreptul o dramă majoră și că n-avea cui să i se destăinuiască. Înconjurată de prieteni de familie, ea era mai singură decât dacă n-ar fi fost însoțită de nimeni. Eram convins și că eu trebuia să fiu într-o zi acea persoană căreia ar fi vrut să i se destăinuiască. Speram
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se destăinuiască. Înconjurată de prieteni de familie, ea era mai singură decât dacă n-ar fi fost însoțită de nimeni. Eram convins și că eu trebuia să fiu într-o zi acea persoană căreia ar fi vrut să i se destăinuiască. Speram totuși să nu fiu numai o astfel de persoană. Și, pe lângă că nu era vorba de orice dramă, manifesta mereu tendința de a mărturisi totul. Tocmai de aceea, toate preocupările mele diurne focalizau în jurul acestor enigme: cine este Iozefina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că uitându-mă mai atent, în spatele Monei, distingeam chipul drăgălaș al Iozefinei, fața ei pergamentoasă, cu coafura unică, cu gâtul prelung, cu bărbia și buzele sănătoase, suprapuse parcă peste ale zeiței Afrodita și invers. În definitiv, în timp ce Mona mi se destăinuia seară de seară-altă metodă de abordare a noastră, a sexului urât, îmbiindu-mă indirect la a mă înfrupta din bunătățile ei pământești-felul de a fi al Iozefinei mi se părea tot mai familiar, iar prezența ei tot mai necesară. Mona
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cumpărase. O achiziționase de dragul ei. O iubea pe Karin enorm de mult, chiar și la bătrânețe. Cum n-aveau copii, ea ținea pentru el, locul acestora. Îi plăcea s-o răsfețe, s-o necăjească, să se joace cu ea. Se destăinuia tatălui meu adeseori, la un pahar, sau de sărbători. Zicea că nimeni nu a fost mai nefericit decât el. Și dacă n-ar fi fost Karin, ca să-i însorească zilele, el n-ar fi rezistat la toate nenorocirile (niciodată destăinuite
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
hapul. Primarul, Coriolan Jina, îl primi oferindu-i loc pe unul din fotoliile de epocă și ordonă să i se facă o cafea. Gerard, cucerit de onestitatea excesivă, afișată de primar la prima vedere, aștepta cu înfrigurare să i se destăinuie. Când Gerard vru să deruleze filmul cu inventarul, primarul, cât un munte, umflându-și pieptul din toate baierele trupului, începu să-i povestească cu o răbdare matusalemică și într un stil bombastic, absolut tot ce nu-l interesa pe administrator
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ori de câte ori mă adumbreau amintirile urâte, cum era ultima întâlnire - cea mai mare pată pe o armă de viteaz încercam să mi le scot repede din minte. Eram conștient în același timp, că nu mai puteam trăi așa, fără să mă destăinui cuiva în legătură cu Iozefina și să mă limitez numai la a scrie despre iubirea noastră într-un jurnal amărât-o formă plauzibilă de a pune în timp, țara la cale. Dar iată că ideea de a vorbi despre Iozefina, nu venise
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
gheșeft tot ai făcut din întâmplarea asta: a scos taică-tu degeaba cureaua de la pantaloni. Gata cu somnul! La viață!... Dar iar somn, până a doua zi. Brusc am simțit apoi nevoia să devin cobaiul științei viselor. Voiam să mă destăinui, deși încă nu-mi revenisem. Aveam capul plin de vise. Nineta mă aștepta... Știi, am ajuns, nu știu cum, la Polul Nord. Eram îmbrăcat de primăvară și, cum era pustiu peste tot, n-am avut de unde arunca o țoală în plus pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în grijă de Suzana, dar nu puteam să fac un pas în direcția asta. Mă visam că sun la ușa apartamentului lui Milică, agățat de un buchet de flori, așa cum merge un novice la maestru, că-l rog să-mi destăinuiască secretul acelei "floricele" milica sublimă, îi ziceam eu pe care niciodată n-o puteam imita, dar nu-mi puteam duce niciodată visul pe tărâmul realității. Visasem cândva să-mi cumpere mama o jucărie din vitrina unui magazin de pe Calea Victoriei: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cale, cum să scape definitiv de Hăhăianu. și, către zori, găsi o soluție. De dimineață se duse la piața de legume fructe. Umblă printre femeile care vindeau ardei, și iuți și grași, până când crezu că a găsit ce căuta. Se destăinui, pe cât putu mai cu rușine, lipovencei cu taraba plină de ardei și, alături, cu mulți saci umpluți cu același fel de marfă. știi să alegi ardeii iuți, dintre toți cei pe care-i ai aici? Da. Am nevoie de o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la prima vedere, și, de-aici până la constituirea unei noii familii, n-a mai rămas nici un pas. Bucățica aia de pas, care a mai rămas de străbătut, s-a consumat pe calea dintre România și Austria. Fata, i s-a destăinuit, simplu și firesc: eu, ca avere, mă am pe mine. El: eu, ca podoabă, mă am pe mine. O facem? O! Aici, la mine, ori, acolo, la tine? La mine, a răspuns, hotărâtă, fata. Când plecăm? În cel mult o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
eu eram într-o stare de relaxare completă, de abandon total înconjurat de sunele diafane ale unei muzici cosmice. Aveam sentimentul că mă aflu într-un vârtej cosmic, că un vânt prelug mă poartă prin univers, care astfel mi se destăinuie. Muzica ce o auzeam mi-a ajuns adânc în suflet, vedeam sunete ce treceau prin fața mea într-o mișcare ludică, pasaje vizual-auditive ce m-au proiectat într-un univers inimaginabil de culori, forme și sunete. Ecourile sunetelor celeste au fost
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
micro-capsule”, instrucțiunile de folosire, mai complete, specificau trei acțiuni: filtrarea razelor solare nocive, eliberarea În tot timpul zilei a elementelor hidratante active, eliminarea radicalilor liberi. În plină lectură, fu Întrerupt de sosirea Catherinei, ex-feminista reciclată pe tarot egiptean. Venea, Îi destăinui ea, de la un atelier de dezvoltare personală, Dansați-vă profesiunea, unde puteai să-ți descoperi vocația cu ajutorul unor jocuri simbolice. Aceste jocuri scoteau la lumină, puțin câte puțin, „eroul lăuntric” al fiecărui participant. Cât despre Catherine, la sfârșitul primei ședințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de Leyda care, la fiecare contact, își descărca tensiunea. Probabil la asta s-a referit directoarea în consiliu. Tomulescu era prietenos mai ales cu Costică care, deși reținut, manifesta față de dînsul o lipsă totală de dușmănie. Marele secret mi-l destăinui chiar tînărul Tomulescu acasă: obținuse catedra de matematică la Dobrina. Cum mă îndoiam de bunăvoința Anetei Gărgăun, tînărul mă asigură enigmatic: - Se „arinjază”. Bătrînul Tomulescu s-a făcut foc pe feciorul său. - Bre, bre, bre, nu puteai să mai faci
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pricep nimic. Ești singura cu care mă pot Înțelege. Ești singura cu care pot sta de vorbă - și totuși nu stau de vorbă cu ea pentru că ea nu vorbește niciodată. Dar simt nevoia să fie În preajma ei, să i se destăinuie, să-și reverse cuvintele peste tăcerea ei: ochii ei mari și liniștiți le trezesc dorința de a vorbi. Între timp, Rosen zîmbește. Astfel, În timp ce furnicarul uman fără număr al pămîntului fremăta În jurul meu, stăteam acolo și mă gîndeam la aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stea la Burlești, la bătrânul care-o ține În gazdă, deși e vacanță și la școală n-are nimic de făcut. Dar, cu toate că vrea să afle, Grințu se trezește că vorbește mai mult despre el. Nu pune Întrebări, ci se destăinuie. (Prima surpriză fu aceea că inspectorul școlar care Îl primea În audiență era una și aceeași persoană cu fostul director al Casei de copii școlari În care-și petrecuse adolescența. Chiar el Îl strigase pe nume și-l chemase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
va locui "într-un bloc, la etaj". Curios e că nu se avânta niciodată să zică "ministru". Invariabil, se oprea la o treaptă inferioară. Probabil, nu cuteza să treacă de o anumită limită, nici măcar sub influența rachiului. Cei cărora le destăinuia acea aspirație nu știau, cu siguranță, cu ce se îndeletnicește un "subsecretar de stat". Dar din faptul că "subsecretarul" era "de stat", înțelegeau că era vorba de o funcție importantă. De aceea clătinau din cap, sceptici. Nu vedeau cum putea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-se instantaneu în infinitul apropiat; dogorești și ți se scurge clocotind limfa din ansamblul rănit de copilul minune, zâmbind năstrușnic și misterios... vreau să-ți fur lanțul ce mi l-ai dăruit ca să fim dezlegați de toate frământările; m-aș destăinui, m-aș confesa, ți-aș spune orice dar mi-e frică... mi-e tare frică de Verde Împărat! În magazinul de chițibușuri m-ai zărit imediat; tu... Împărăteasa cerurilor, Gladiola veșniciilor căutai plictisită printre poeme ratate unul uitat; m-ai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de direct, obligând fata să îi facă pe plac din prima seară când s-au reîntâlnit; nu are justificare însă ea a fost generoasă, a încercat să-l liniștească, să îi atenueze frământările... i-a plăcut și când s-a destăinuit că l-a remarcat de multă vreme. Ea îl admira sincer și vede în el un altfel de om, nu cum sunt cei de pe stradă, să urmărească femeile numai pentru plăceri deși până la urmă... zâmbește sardonic, așa sunt ei bărbații
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
l-au făcut pe Domnul R. să „întinerească” (cum îi mărturisea uneori), adică să nu mai vadă tot timpul spectrul inexorabilei îmbătrâniri. Încrederea pe care i-a acordat-o tânăra femeie l-a făcut să răspundă la fel. I-a destăinuit din „secretele” sale, aventuri tinerești, necesare experiențe ce l-au pregătit (este convins!) pentru cea din urmă poveste de iubire, mărturisită la modul cel mai simplu, direct, fără patetisme, fără excese sentimentale, fără vorbe mari. Li s-a părut amândurora
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
voce tare în prezența iubitei sale, mai ales în acele după-amieze lungi în care Teodora uită pentru o vreme să mai plece acasă („copii sunt destul de mari, mai este și bunica cu ei...”), iar el, bucuros de prelungirea șederii, se destăinuie în continuare. Ea îl ascultă, intervine din când în când, „punctează” cu un gând propriu sau „deturnează” cu o glumă cursul prea grav al discuției. Deși nu lasă să se vadă, ea îi admiră cursivitatea vorbirii, memoria, spontaneitatea unor asocieri
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lui era mereu vie, amintită de pîlpîirea candelei Împrospătată În fiecare seară, iar el venea În somnul doamnei Pavel, În papuci de pîslă să nu facă zgomot și cu halatul călduros de diftină, căci Îi era puțin frig; ea nu destăinui nimănui taina, de teamă să nu săvîrșească o gravă impietate, era liniștită de această intimitate, o mulțumire ce i se vedea pe față, că prietenele ce continuau s-o viziteze puneau, cîte vedeau, pe seama fie a firii ei „abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vieții. Eternitatea din ele își cheamă și astăzi cititorii. Oare câți din tinerii de la Piatra - Neamț mai știu ori caută ceea ce a lăsat în versurile ei această superbă fată și autoare care, candidă, ieșind în lumea brândușelor primăver ii, se destăinuie: „Puteam să râd și n-am râs! Puteam să plâng, și n-am plâns! Puteam să zbor, și n-am zburat! Cine-mi va da socoteală pentru toate morțile? Puteam să iubesc și n-am iubit! De atâta nimicnicie se
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de comentarii în ziarul local „Steagul roșu”. Îi păstrez amintiri frumoase. Amintiri pe care i le poartă și mulți alții. Iată un fragment redactat de prof. eminescolog Th. Codreanu, găsit în carte (p.127 129), dar pe care mi le destăinuise în var a anului 2008 la o întâlnire cu cititorii la Biblioteca din Huși, unde mi-a prezentat volumul despre presa apărută la Huși în perioada 1869-2007. „Un loc aparte în formarea mea viitoare l-a avut profesorul Constantin Parfene
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]