2,728 matches
-
de catastrofism, scepticism agresiv și zeflemea suicidară. Mai întâi au fost dragii noștri fini, Oana și Floricel (științe politice, medicină), stabiliți de zece ani în State, și care, după varii șicane birocratice, s au aranjat cum se cuvine, cu bani destui, recunoașterea diplomelor valahe, casă zdravană, doi copii minunați, teze doctorale, publicații la Routledge, alintări administrative, vacanțe mirifice, ajutat din plin rudele rămase acasă... Tot tacâmul. Ei ne-au zdruncinat serios convingerea că de România se alege sistematic praful, amintindu-ne
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Dacă nu ați avut parte de așa ceva, atunci vă plâng și vă descânt. Despre (și... dinspre) morți - numai de bine! 27 ianuarie 2011 O anumită calitate a tristeții Știți bine că tristețea - ca și bucuria, resemnarea, extazul - cunoaște, slavă Domnului, destule grade de comparație. Există o tristețe bogată, a sufletului preaplin, cum se scrie într-un psalm arghezian: tristețea adâncă, metafizică. Există umori negre, devastatoare, întristări suave, dar și tristeți agresive, agasante, isterice. Tristeți pufoase ca pleoapele de bufniță ori, dimpotrivă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
voastră? Nu știu. Da ce treabă aveți cu ea? Vreau s-o omor. Da de ce? Fiindcă m-a lăsat flămând. Mi-a mâncat toată mâncarea. Și pentru atâta lucru vreți să lăsați șase căței orfani? Lăsați că avem noi mâncare destulă. Da și mâncari aveț? Chefali, borș de pește, sarmale și am uitat, a vem și saramură de biban cu mămăligă caldă. Atunși n-am s-o mai omor. Îl invitam, cum spuneam, de multe ori la masă dar mult mai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
intimidează aici, mă provoacă, mă împinge să exagerez, să privesc, din această pivniță, New York-ul ca pe un oraș în continuă fierbere, incapabil să se relaxeze, grosolan și obscen, unde, cu excepția eroilor și a sfinților, e loc pentru oricine. Sunt destule lucruri de admirat în el, dar mai ușor îmi e să fiu cârcotaș, să bombăn (iarăși) că într-o catedrală din Evul Mediu european ai o amețeală metafizică, pe când, în cel mai înalt zgârie-nori din New York, ai doar o amețeală
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cunosc îndeaproape starea de lucruri din comunitățile românești. Mulți exilați simt, poate, nevoia să se asigure că nu s-au înstrăinat de țară. Și, nu mă îndoiesc, sunt sinceri. Dar, dacă s-ar uita mai atent în jur, ar observa destule cazuri de "expatriere" interioară. Am căutat să-i conving pe cei înclinați să exagereze lipsa de civilizație de la noi, în comparație cu lumea în care se află acum, că țăranul român are în spate o experiență metafizică seculară ce-i lipsește fermierului
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de mine încă mulți ani de acum înainte.” Cu blândețe, domnul învățător îi răspunse: „Eu și soția mea ne-am gândit și la acest lucru și am decis să-i luăm și pe ei la noi, căci Slavă Domnului avem destule camere și nici foamea n-o să ne scoată afară din casă. Iar lui Ionel o să-i dăruim o căruță cu doi cai buni, o văcuță și zece oi precum și un hectar de pământ arabil ca să se poată ridica din nevoi
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
din Vaslui, am constatat la școala de băieți un mers regulat de dezvoltare. Metoda de predare a d-lui Hrisoscoleu (în clasa a patra) e demnă de toată lauda. Celelalte clase, conduse nu poate atât de metodic, dar totuși cu destulă aptitudine și sârguință, promit rezultate satisfăcătoare. Nu tot atât de bună a fost impresia pe care mi-a făcut-o școala de fete. Clasa a II-ua e îndestul de tare în citire, nu însă și în scriere. Cât despre clasa a III-ea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în parte, să-i împingă la acele neplăcute violențe. Pentru a te face cunoscut e de-ajuns să-ți ucizi portăreasa. Din nefericire, e vorba de o faimă efemeră, căci portăresele care ar trebui să fie și sunt ucise sunt destule la număr. Crima deține, fără încetare, primul rol pe scena lumii, dar criminalul nu-l joacă decât o clipă, fiind pe dată înlocuit. Victoria lui trecătoare e plătită prea scump. Dimpotrivă, apărându-i pe acești nefericiți care aspirau la celebritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
judecați singur, ceea ce mă ușurează într-o și mai mare măsură. Ah! dragul meu, suntem niște făpturi ciudate și nefericite, și dacă ne vom da cât de cât osteneala să ne amintim felul cum am trăit, vom vedea că avem destule pricini de a ne mira și de a ne scandaliza de noi înșine. Încercați. Voi asculta, fiți pe pace, mărturisirea dumneavoastră, cu un adânc simțământ de fraternitate. Nu râdeți! Da, sunteți un client dificil, am văzut asta de la bun început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Crezi că poți să-mi spui acum ce te frământă, fiule, sau lăsăm pe altcândva? m-a întrebat, oprindu-se în fața mea. Am avut un vis, părinte, și, dacă sfinția ta are răbdare, am să-l povestesc. Eu am răbdare destulă. Mai întâi, însă, du-te la izvorul de colea, limpezește-ți ochii și pe urmă, la umbra cireșului acela, mi-i povesti...Îi bine așa? Îi bine, părinte. Iată-ne pe iarbă, la umbra cireșului. Nu am stat mult pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
unui neam întreg. Îndeamnă vântul - aici e ,,Vântul istoriei” - să-și sloboadă tăria și să arunce în țărână pocitania această scârnavă și beteagă la minte. În ,,Poem fără titlu” afirmă răspicat că nu avem destule lacrimi să plângem și nici destulă putere să ne opunem întotdeauna răului omenesc și că nenumărați oameni au fost sfărâmați fără să știe de ce într-o uriașă revărsare de suferințe. Păstrăm încă șansa, pentru că mai sunt cuvinte care n-au fost siluite sub marele și greul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
statului în casă, fiind vremea rece în succesiunea anotimpurilor. Dragul meu Vasile, mă adresez ție special ca cel mai vulnerabil dintre noi: te înțeleg perfect că ai de luptat cu lipsa văzului, dar și noi, ceilalți mai în vârstă avem destule motive să nu fim mulțumiți de starea noastră de sănătate, care nu mai este ce a fost odată - cam de demult! Cui să cerem socoteală? Dar faptul că am ajuns la această venerabilă vârstă, că ne-am bucurat de toate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
aceia. Și acum ei formau o frumoasă pădure tânără. I-a fost dată în primire,împreună cu alte trupuri, lui Rădăcină Rândunel.împreună cu alți asemeni lui, îngrijesc și păzesc pădurile din zonă, ca pe ochii dn cap. Că sunt, și distrugători, destui, prin lume. Dar ei nu au spor, pe aici, nu pot strica, atât cât ar dori. Mai pe urmă, Rădăcină Rândunel s-a căsătorit. S-a mutat cu familia la canton. S-a legat și mai mult de pădure. Când
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Jan Carpinschi avea o soră, am găsit cu cale să întindem coarda și mai tare. Băiatul riposta cu înjurături, cu palme și picioare. Le trăgea cu sete, de parcă ar fi vrut să distrugă ființele dezgustătoare de care era înconjurat. Primi destule și dânsul. În ce mă privește, nu am fost actor pe scena asta numai pentru că îmi lipsea darul invenției : ca spectator, participam însă din plin la plăcerea celor care îl chinuiau pe bietul Jan. Ca toți ceilalți, eram un lup
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
fiecare la treburile sale. Doar seara ne întîlneam. Vara, între examene, îmi mutam, ziua, sediul pe acoperișul de tablă, sub crengile zarzărului care se revărsa peste casă. Acolo, îmi potoleam foamea cu zarzăre, când mă plictiseam de citit. Liniște aveam destulă, căci pe strada Tufelor nu trecea nimeni. În patru ani, o singură mașină a speriat gâștele. Femeile din cele vreo douăzeci de gospodării își vedeau de treburi, îmbrăcate în capoate, prin curți, fără să iasă la porți decât dacă izbucnea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe care o cheamă Elizabeth, ai avut noroc că m-ai Întâlnit aici, Susan, m-am săturat de Paul, dacă te mai prind că flirtezi cu suedezul ăsta blestemat te omor, Susan, erau gata să se omoare. Elizabeth, am bani destui pentru amîndouă, Susan, o să-ți dau banii Înapoi la Londra, cambiile de la daddy, probabil că mă așteaptă acolo, trebuie să fie la vrăjitoarea aia, miss Stone, care o să vină, am venit să vă iau, domnișoară, așa mi-a spus tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că atunci și-a amintit că și Pipo i-o suflase pe Peggy, dar Rosemary era lîngă el. și el o sărută din nou și În seara asta mă duc la madame Nanette. Cu cît luase astă seară, avea bani destui pentru mai multe Întîlniri cu Sonia. Pe urmă o să se facă băiat cuminte și ai lui o să-i dea iar bani de buzunar și la sfîrșitul anului totul o să intre În regimul normal. Dar la madame Nanette i-au spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dădu fuga să răspundă, ar fi putut fi un coleg de clasă care voia să-l Întrebe ceva. — Cine e? Julius? — Nu. Bobby. — Am sunat ca să te felicit pentru serbarea de absolvire... — Mulțumesc. — Îmi Închipui că ați invitai și fete... — Destule. — Mămica ta e acasă? — Nu e nimeni... Aș vrea s-o felicit pentru că totul trebuie să fie tare frumos... — Nu e nimeni. M-aș bucura să fie totul la fel de frumos ca la serbarea de absolvire a lui... — Da. Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atunci, iar șantanurile atrăgeau o clientelă veselă și petre că reață, între care distingeai nu rareori ofițeri ger mani însoțiți de femei de lux, femei fără oase, cum le-a spus cineva, cele mai multe întreținute de unul sau de altul, dar destule și dintre cele care nu se jenau să-și afișeze tariful pe ușa lor din hotelul în care primeau mușteriii. Una dintre acestea era Zaraza, și povestea ei m-a emoționat întotdeauna nu prin ciudățenia ei nemaivă zută, cât prin
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cărții. Celelalte au fost publicate în Dile ma, România literară, Lettre internationale și Tabu. Mulțumiri tuturor. Cu mult drag mulțumesc celor două Ioane care mi-au citit cartea cu creionul în mână și care, spre rușinea mea, mi-au găsit destule abateri de la regu lile ortografice, ortoepice, de punctuație și chiar de circulație (în povestea în care se umblă cu volanul pe dreapta)... Last but not least, mulțumesc Editurii Huma nitas pentru cecul în alb cu care mă creditează în continuare
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
scoate-n drum, ca să-mi arate, cine știe, că nu-s chiar așa de răi precum îi crede lumea. Sunt doar niște ființe umane înrăite de viață, de cei din jurul lor, de jocul norocului care lor le-a jucat feste destule. Uite, Stelică Dogaru e-acum un om în puterea vârstei. Însurat de-a doua oară, tată a doi copii, rămași din prima căsnicie (doi băieți) și două fete, dăruite de Norica, nevasta lui de-acuma. Povestea vieții sale e simplă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nostalgie?... Ori să fac așa cum propăvăduiește titlul - și nu numai el - unei binecunoscute piese de teatru, transpusă, pare-mi-se, și pe ecran? Nu se poate tăgădui faptul că vârsta cea mai nevinovată a existenței mele a avut de înfruntat destule dificultăți. Departe de a spune că au fost mai multe necazuri decât bucurii. Ori, poate, invers? Cine mai știe? În fond, cine n-are parte, pe parcursul viețuirii sale, de atâta amărăciune și tristețe?... Dar, ar putea cineva să spună că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
alung din memorie propunerea lui Costash, dar deveneam neputincios parcă. -Fusesem ales deci, după cum bine se exprimase el. Dar dacă aș fi refuzat să plec? Ce se putea întâmpla? La urma urmei eram un hacker destul de bun, puteam “fura” informații destule și în țară la mine, fără a fi nevoit să fac nici un compromis de alt gen. Spărgeam bazele de date ale unităților cu usurința cu care sparg veverițele nucile, devenind foarteversat, lucram “cu manuși” fară a lăsa nici cele mai
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Într-o zi, el o întrebă: — Poți măcar să afli ce mai face câinele meu? Ea îi promise. Și pentru numele lui Dumnezeu, ad-o aici mai repede pe sora mea, te rog. Probabil că nici măcar nu e la curent. Învățase deja destule până la momentul ăla ca să nu spună nimic. În fața lui Mark își păstra cumpătul. Dar noaptea, singură cu Daniel, își hrănea cele mai negre temeri. — Am renunțat la slujbă. M-am întors într-un oraș de care nu pot scăpa, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Fu cât pe-aci să trimită tot acolo și mesajul din Nebraska, după ce-i citise primul rând. Dragă domnule doctor Gerald Weber, fratele meu a suferit recent un accident auto groaznic. Weber nu se mai ocupa de accidente groaznice. Cercetase destule povești frânte cât să-i ajungă toată viața. În timpul care-i mai rămăsese, voia să se întoarcă la povestea creierului în deplinătatea capacităților sale. Dar următorul rând îl făcu să nu mai apese pe butonul Forward. De când a reînceput să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]