2,337 matches
-
16 Ca scriitor, Sábato nu se consideră ca făcând parte dintr-o categorie anume de scriitori, ci se vede mai degrabă ca un războinic: "am o relație cu literatura că și războinicul cu plutonul lui. Nu sunt un scriitor profesionist. Detest literatura și pe literați.17. Consideră că fiecare opera este o schiță a ceva ce un scriitor dorește să spună, iar operele succesive se apropie sau ar trebui să se apropie din ce in ce mai mult de acea misterioasă enigmă a propriului eu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
-ți mai aparține, încetează să te mai chinuie. Exprimarea te diminuează, te sărăcește, te ușurează de greutatea propriului eu, exprimarea este pierdere de substanță și eliberare, prin scris, te desprinzi de tot ce iubești și, mai ales, de tot ce detesți. Cărțile lui sunt liric disperate, spune Savater, în Eseu despre Cioran 34, "de un sarcasm coroziv și de un scepticism implacabil, în care o proza desăvârșită și încordata pune sub semnul întrebării în primul rând utilitatea, oportunitatea scrisului". Monologul acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cedeze. Vedeam în cărțile mele niște acte de agresiune"56. Avea nevoie Cioran de o terapie, de un tratament ca să trăiască? Voia el să trăiască? Și de ce scrisul ca modalitate de supraviețuire într-o lume pe care, de fapt, o detesta? Cioran ne-a obișnuit cu afirmații contradictorii se folosește de scris în scop personal, "am scris pentru mine", dar, în același timp, spune: "Să nu scrii nimic ce nu e smuls din propria-ți ființă, să nu scrii nimic cu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
un ursuz indiferent, dimpotrivă, unul din acei oameni solidari cu mulțimea necăjita, așa cum ar spune Mallarmé, în căutarea a ceva care să exprime indispozițiile și chinurile sale interioare. Pare că i se potrivește acea afirmație a lui Strindberg: "nu-i detest pe oameni, mi-e frică de ei". Am stat de vorbă amical mai mult de patru ore, descoperind în Cioran coerentă unui om adevărat, împărtășind multe gânduri și idei în comun. Că, de exemplu, nevoia de a demistifica raționalismul care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cioran, p. 20. 56 Ibid., p. 159. 57 Julio Rafael Rattia, Emil Cioran: El arte de la conversación, publicat în Internet, http://usuarios .iponet.es/casinada/25cioran.htm, în care autorul se întreabă, retoric, cum e posibil ca un scriitor să deteste să scrie? Răspunde el însuși: " Da, acesta este Cioran, cel mai ilustru metec al limbii franceze pe care l-a dat spiritul galic în secolul 20. Apatridul cel mai leneș și mai abulic din toți cei care au trecut prin
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
prilejul să descopere că prădătorii sunt mult mai inteligenți decât prăzile lor. E uimit de ignoranța sătenilor în privința animalelor sălbatice, în special a păsărilor de pradă. După ce a cules din cuib, a crescut și a îmblânzit, împotriva voinței vecinilor care detestau păsările de pradă ("Păsările astea nenorocite or să-ți scoată ochii!"), doi șoimi vinderei botezați Venus și Saturn, pleacă în fiecare dimineață la școala comunală escortat de păsările sale. Acestea îl urmează dintr-un arbore în altul, îl așteaptă prin
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
utilizează aceste insecte pentru a scăpa (și totuși, cu cât se zbat mai mult, cu atât li se agravează mai tare situația). Este ocazia de a descoperi conformația, mecanismul de acțiune al muștei. A cunoaște toate acestea înseamnă a le detesta ceva mai puțin, înseamnă a nutri față de ele ceva respect, un început de compasiune. Nu sunt decât muște și, cu toate acestea, suferă. S-ar părea că dimensiunile lor mici și morfologia lor destul de simplă (în orice caz, destul de îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
evitată și dacă comuniștii s-au putut salva în Polonia, revolta servește drept exemplu populațiilor anumitor țări din Est. În septembrie și octombrie, este rîndul Ungariei să fie antrenată într-un val de manifestații și de mișcări sociale. Regimul este detestat și, în special, Rakosi, micul Stalin maghiar. Deschiderea porților închisorilor și a lagărelor în 1954 și 1955, reprezintă, așa cum subliniază Molnar, tot atîtea mărturii vii ale inechității regimului 2 începînd din 1947. Îndepărtarea de partid și primele mișcări de protest
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
s-a lămurit, erau doar copiatoarele de știmehh (un fel de "pisse-copies") pentru Fanfara Flotilei de Bahlui, care se exersau în timp ce transcriau note și amuzându-se schimbau cheile (puneau un "bă" în loc de "fă", cheia "nasol" era frecventă pentru cântarea celor detestați). * * * Se amuzau cu jocul purificării penelor și pieilor, după modelul aflat de la triburi dispărute. Astfel că protejații Comandorului de la Flotila Clean for Mutter-Landsprache se puteau curăța de păcate urmând ritualul rajahului din Manipur 55. Sublimul Protejat al Zeilor se îmbrăca
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
cvasi gemelaritate a două ființe deja interșanjabile, respectivul tandem este fisurat de îndrăgostirea fiecăruia de "femeia vieii". Primul pas al despărțirii (disputei) este că partenerii celebrului duo vor să devină soliști, dar nu fiecare pentru sine, ci fiecare în contra celuilalt, detestându-și trecutul comun și reciclându-se pe un curent muzical anume, deosebit de al confratelui. Adevărul e că fiecare îi datora alter ego-ului său o parte din ceea ce era, iar departajarea acelui subtil schimb de substanțe dintre cei doi va fi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și deosebit de inteligent. Atrăgea în mod deosebit atenția prin nevinovăția lui copilărească, printr-o naturalețe extremă. De aceea exprimările și reacțiile lui nu aveau nimic banal. Era o persoană liberă de orice urmă a acelei afectări pe care Wittgenstein o detesta în mediul academic de la Cambridge.84 Întâlnirea cu Wittgenstein a schimbat complet cursul vieții lui Skinner. Între anii 1932 și 1935, perioadă în care a avut o bursă de cercetare, Skinner nu a lucrat pentru el, ci a subordonat totul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
prieteni din Manchester, Wittgenstein intenționa să comande unul special, la dispoziția lui. Prietenul său David Pinsent povestește că mobilele care se găseau în comerț nu au fost pe placul lui Wittgenstein atunci când el intenționa să-și mobileze apartamentul din Cambridge. Detesta ornamente de orice fel, așa că a plătit o sumă considerabilă pentru a i se confecționa ceea ce își dorea. Iar în excursia lor în Islanda, din vara anului 1912, nu s-au făcut economii în nici o privință. Pentru amănunte, vezi „Extracts
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fără margini în timp sau în spațiu,/ nelegat de hazardul nu mai știu cărui/ obscur idiom, voi fi autarhul/ Nimicului.// mai mult nu-ți mai spun. Confidența aceasta / în ciuda armoariei mele (Să nu te încrezi) / pentru simplul motiv că te detest". Și anume: histrionismul, apetența pentru disimulare, mistificare și automistificare (de unde obsesia măștilor și a altor forme de deghizare), evaziunea în forme circumscrise nelimitării spațio-temporale și, în sfârșit, nihilismul ironic. Retorica aceasta de camuflaj recunoscut ca atare, așadar ineficient funcționează totuși
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Alteori exprimă uimirea în fața necunoscutului (Imn Patriarhilor, Catre Angelo Mai, În mine rătăcita fiece formă). Pornind de la această ultimă conotație, Quasimodo plasează adjectivul amintit în versuri ce abordează tema alienării, a exilului, a suferinței din prezent. Asemenea lui Leopardi, ermeticul detesta lumea contemporană (Îngeri), preferând trecutul și visarea, dorind să evadeze într-un alt timp și spațiu, care ce ar putea fi cel al morții dorite, invocate, așteptate și de romantic. În alte contexte încadrabile în aceeași tematica a prezentului detestat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
detesta lumea contemporană (Îngeri), preferând trecutul și visarea, dorind să evadeze într-un alt timp și spațiu, care ce ar putea fi cel al morții dorite, invocate, așteptate și de romantic. În alte contexte încadrabile în aceeași tematica a prezentului detestat poetul din Modica trasează, utilizând adjectivul amintit, sfârșitul procesului metamorfic de trezire la realitatea durerii: Necunoscut mă trezești / la viață pământeasca. Adjectivul ignoto, pus în valoare prin plasarea în poziție inițială de vers, marchează, în aceast fragment concluziv, interiorizarea stării
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ori fragmentar, despre care se poate proba că a fost utilizat direct și deliberat de către un autor (Claude Bourqui Les Sources de Molière, Sedes, 1999, p. 16, apud Gignoux: 2005, 34) Este vorba, deci, despre un text publicat (critica surselor detestă aleatoriul), a cărui influență să fie certă : o simplă reminiscență nu pare destul de probantă. Metoda criticii surselor constă din a cerceta toate cărțile care au influențat o carte. Pentru aceasta, verosimilitudinea autenticității unei surse depinde de numărul reluărilor și de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
imaginează cât de mult câștigăm noi, cei care le "predăm", prin dialogul cu ei. E.M.: Scuzați-mă că insist. Revin la problematica paidetică. Spuneți-mi, ați avut discipoli? Vă recunoașteți în unii din ei? Ce apreciați la un discipol? Ce detestați la un discipol? Ați avut unele (mari?) dezamăgiri în această privință? E.S.: Ceea ce este interesant, Eugen Munteanu, este faptul că astăzi își amintesc de mine, insistent, cu multe amănunte, foști studenți de care eu nu m-am ocupat în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
realitatea economică". Inventînd-o, omul modern a inaugurat un alt tip de război, "războiul economic" care funcționează pentru că noi consimțim să participăm la el: "Dacă această mașinărie continuă să funcționeze este pentru că noi consimțim la funcționarea ei, chiar și atunci cînd detestăm profund acest lucru.107." A crede că viața noastră (a copiilor noștri) depinde, în mod esențial, de problemele de productivitate, rentabilitate, toate acestea folosind limbajul de întreprindere, înseamnă să întreținem acest război, să contribuim la el. Să fii modern înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
argumentației e necruțătoare ; potrivit criticului, idila chinuită pe firul căreia se construiește romanul sună fals de la bun început, atît pe fond cît și în formă. Asturiana Paz e caricaturală la maximum: frumoasă, rebelă, răsfățată a aristocrației pariziene, dar permițîndu-și să deteste confortul burghez și mondenitățile. César nu îi pare defel mai credibil. Trecut prin toate ororile imaginabile (după reportaje făcute în Tailanda, în urma tsunami-ului din 2004, sau în timpul războiului din Liban), nu-și mai găsește fericirea decît în lectura clasicilor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și recunoașterea internațională, transformînd-o într-o voce controversată, dar puternică și greu de ocolit în spațiul literar francofon. Atitudinea însăși a autoarei față de scriitură, față de stil, față de limba franceză e paradoxală și adesea năucitoare. A afirmat în repetate rînduri că detestă termenul de "stil", recunoscînd în același timp că și-a scris și rescris de nenumărate ori frazele, epurîndu-le tot mai mult, golindu-le de orice descriere inutilă, căutînd cu înverșurare cuvintele cele mai potrivite și nimic altceva. A fost adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
prima și ultima sa carte. Lucrurile nu stau însă așa pentru Cioran, care afirmă peremptoriu, în 1973: "Ceea ce știu la șaizeci de ani știam la fel de bine la douăzeci. Patruzeci de ani de lungă, inutilă muncă de veri ficare."(NN) A detestat întotdeauna progresul, atît într-o vagă perspectivă istorică universală ("Ființa umană nu progresează decît în luciditate", o asigură el pe Sylvie Jaudeau), cît și în planul experienței personale. Și de altfel, cu el, dacă nu există vreo îndoială în ce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care trebuia să le vezi ca să poți înțelege întregul. Care devenea inteligibil prin concentrare, calm, detașare. Fiecare moment de nestăpînire te cobora cîteva trepte mai jos. Îți fisura aura, deschidea calea spre cădere și renunțare. Yoghina medita în fiecare zi. Detesta violența și orice impuls animal. Jinduia după Shantih, liniștea de deasupra liniștii. Pe prietenul ei îl admira. Reușea performanțe pe care nu mulți yoghini le atingeau. În tantra, le explicase Guru de la primele lor întîlniri, trebuia folosită și energia sexuală
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
î ntr-o măsură fără egal. Mul tor oameni acest lucru li se pare o pierdere a suv eranității naționale, deoa rece guvernele par a deține un control mai mic dec ât cel pe care îl exercitau odinioară. Adesea, cetățenii statelor detestă s ă fie obligați să accepte hotă râri luate de un organism internațional sau de o g rupare regională, cum ar fi Uniunea Europeană sau Fondul Monetar Internațional. Ei se așteaptă ca politicienii „să apere interesele naționale“ și să opună rezistență
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
scriiturii: deși lasă impresia unui studiu de caz lapidar, perspectiva narativă aleasă fiind heterodiegetică, deci lucidă și detașată, concizia stilistică este rezultatul unui exercițiu de șlefuire migăloasă. Faptul este cu atât mai remarcabil, cu cât știm foarte bine că autorul detestă travaliul de elaborare a unei bucăți literare: "Ca un artist cu redactarea dificilă, Caragiale nu a iubit scrisul, deoarece nu compunea cu plăcuta spontaneitate a improvizatorilor" (Cioculescu, 1977: 79). Mai mult, episoadele care coagulează trama se încatenează natural și, în pofida
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
îi așeza scrisorile, ca reușită a stilului epocii, alături numai de cele ale lui Voltaire. 2 James B. Twitchell se întreabă (retoric, bănuiesc) "de ce suntem atrași, în special în tinerețe, să privim scene de violență gratuită, pe care le-am detesta în realitate" (1989: 3). 3 La fel stau lucrurile și în cazul cinematografului. 4 Este vorba despre primul volum consacrat temei în Occident. La noi, întâia cercetare de acest fel, un util Dicționar Horror al lui Florin Mircea Tudor, a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]