2,071 matches
-
retractile. Se ating cu pielițele umede și timide, se recunosc printr-o chemotaxă subtilă, se alipesc prin secreția unor cleiuri străvezii și scânteietoare, fac schimb de substanță, de dragoste, de arome și de informație. Demența și oboseala mea de acum devorează teroarea și depresiunea mea de atunci, așa încît nu mai pot ști din ce adâncuri de nebunie s-a închegat monstrul halucinant pe care mi-a fost dat să-l văd zvâcnind, în toată splendoarea catastrofală a formelor lui, acolo
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
marginea patului, cu caietul de schițe pe genunchi, și-am început să-i creionez trăsăturile, Purtând ceva în gură, e-un pui de rândunică, îi văd bine coada prelungă, pisica își caută din ochi un loc prielnic pentru a-și devora prada, Chipul ei refuza însă să se lege pe hârtia mea, reveneam mereu asupra acelorași linii, În cele din urmă dispare sub șezlongul lui Theo, nemulțumită, Insistam mult la umbrele din jurul ochilor, dar privirea nu era a ei, Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tainică ce vede peste veacuri, cum pictorul se străduiește în portretul logofătului Tăutu, totul era firesc, logofătul înaintea tronului lui Iisus închinând biserica, și astăzi?! mai pot fi pictate tablouri votive fără să n-ai impresia neputinței într-o lume devorată de mass-media, te mai ajută modelele vechi să pictezi cu credință?! buzele tale se întreabă astfel, eu doar mă uit înalt la tine și nu-ți pot răspunde decât că iubirea, și aceștia nu pot fi decât sfinții Constantin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atenție și sunt foarte sincer cu tine acum, Știu! Îți dovedește asta ceva? mă întreabă el curios, Nimeni nu l-ar recunoaște, Radu! Nimeni! Asta pictez eu, ceva ce nu recunoaște nimeni și totuși e acolo! și sentimentul acesta mă devorează, că nu văd! Vei vedea, Theo, vei vedea, sunt acum tot mai convins de asta, Până una alta, mă întorc eu spre el, trebuie să-mi schimb ochelarii, cei pe care-i port acum nu-mi mai sunt buni, Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
presase tot mai mult, mascând dictatura în spatele unor structuri aparent maleabile. Sătui de conflicte, senatorii urmăriseră transfomarea cu o uimire din ce în ce mai supusă. Numai câțiva scriseseră, indignați, că, odată cu decăderea nedureroasă a marilor familii - Scipionii, Valerii, Cornelii, Fabii, Gracchii -, Senatul se devora singur. Periodic, senatorii, deși se reduceau treptat la un fel de Consiliu de Stat monarhic, încercaseră să recucerească vechea autoritate, prin obstrucții și boicoturi. Uneori se ivea câte un complot, care însă eșua; de fiecare dată, el se transforma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și inutil, spionat de curiozitatea nudă a spectatorilor, plină de o cruzime Înfiorătoare. Actorii sunt niște ființe foarte curajoase; ei trebuie să aibă puterea de a ține În frâu pornirea instinctivă a mulțimii de spectatori de a ucide, de a devora pe loc personajele principale ale spectacolului public. Îmi dau seama că, odată intrat pe poarta liceului nostru din Slatina, mă crispam dureros, ca un gladiator intrat În arena cu lei. Eu și Emilia devenisem protagoniști fără să vrem, ne selectaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și mai tare, mi se părea că mă aflu rătăcit singur Într-un ocean. Atunci, de spaimă, o clipă, n-am mai auzit nimic; totul tăcea contemplându-mă, o tăcere la pândă ce așteaptă doar momentul propice spre a mă devora. În aceeași clipă, s-au declanșat muzicile; treptat, În schimbarea de percepție, am constatat că privirile mele mai Întâi și apoi auzul meu au descoperit cântecul ciocârliilor și zborul lor vertical. Mi-am proptit ochii În sus, Îmbătat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și apoi fața, lucru pe care îl va simți cu vârf și îndesat. Își întoarse fața spre Magician, dar acesta dispăruse. Ușa era închisă. Fumul îl făcea să lăcrimeze și să simtă că se asfixiază. Focul se apropia din ce în ce mai tare, devorând cutii, cărți, postere și topind CD-uri. Apoi, flăcările galbene și albastre se insinuară în patul lui Rhyme, luând cu asalt pătura cu care era acoperit acesta. Capitolul XXVI Un agent NYPD foarte pus pe treabă se grăbi pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Îl intriga alcoolul, dar Îl dezaproba vag) produseseră curînd suficienți bani pentru cumpărarea unui avion Spitfire - probabil, se gîndise Jim, unul dintre acelea care fusese doborît la primul zbor, pilotul fiind amețit din cauza mirosului de Johnnie Walker. De obicei, Jim devora jurnalele de actualități, care făceau parte din efortul de propagandă inițiat de ambasada britanică pentru a contracara filmele de război germane și italiene prezentate În teatrele publice și În cluburile Axei din Shanghai. Uneori, jurnalele de actualități de la Pathé, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vîrstă de vreo patruzeci de ani, cu mîini lente, Îndemînatice, Îi făcu semn lui Jim să se apropie și Îi Întinse blidul cu rămășițe. În timp ce-și fumau țigările, japonezii Își zîmbeau unul altuia, urmărindu-l pe Jim cum devorează bucățelele de orez gras. Era prima mîncare caldă, de cînd părăsise spitalul, iar fierbințeala și gustul de grăsime Îi Înțepau gingiile. Ochii i se umplură de lacrimi. Japonezul căruia i se făcuse milă de Jim, dîndu-și seama că băiatul murea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de Crăciun a căror aromă prea puternică nu-i plăcuse niciodată. Cu toate acestea, lui Jim i-ar fi plăcut să mănînce vaporul. Își imagină cum ciugulește catargele, sugînd crema din coșurile eduardiene, Îngropîndu-și dinții În carcasa de marțipan și devorînd Întreaga parte din față a corpului vasului. După aceea ar Înghiți hotelul Palace, clădirea Shell, Întregul Shanghai... Din coșurile vasului Idzumo țîșniră aburi, care apoi se liniștiră și plutiră peste apă, ca un văl delicat. Crucișătorul ridicase ancorele și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nou pe Jim, observîndu-i hainele zdrențuite și Înfățișarea de sperietoare de ciori, ochii galbeni și adînciți În orbite. Fără o vorbă, Îi dădu lui Jim o bucată de coajă de cartof. — Ei, mulțumesc, Basie. — Am grijă de tine, Jim. Jim devoră bucata de coajă. — Ai grijă de mine, Basie. — Ai ajutat-o pe doamna Blackburn? — M-am făcut plăcut. M-am făcut foarte folositor doamnei Blackburn. — Bravo. Dacă poți găsi o cale de a-i ajuta pe oameni, ai să trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În lagărul de la Woosung, Jim n-avea să-și mai găsească mama și tatăl. — Uite, Jim. Doctorul Ransome Îi dădu lui Jim cartoful lui. Mușcase doar puțin, iar miezul dulce era aproape intact. — E bun, o să-ți placă. — Zău, mulțumesc... Devoră repede cel de-al doilea cartof. Gestul doctorului Ransome Îl uimi. Japonezii erau buni cu copiii, iar cei doi marinari americani se Împrieteniseră cu el Într-un fel, dar Jim știa că pe englezi nu-i interesau cu adevărat copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
găsi. Dar crescuse mai mare decît ei și Își făcuse alți prieteni - pe doctorul Ransome, pe Basie și pe marinarii americani din Blocul E, cu vechile lor exemplare dinainte de război din Reader’s Digest și Popular Mechanics, pe care le devora. Din cînd În cînd, de parcă Își regăsea copilăria pierdută, Jim reintra În lumea jocurilor băiețești și participa la titreze, bile și șotron. — E moartă? Se mișcă! — SÎngerează! O pată de sînge de la genunchiul lui Jim dădea capului broaștei țestoase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a dat numele său unui lac de mărimea Țării Galilor, ceea ce l-a uimit pe Jim), armele de infanterie ale Marelui Război, conducerea Companiei de tramvaie din Shanghai și Încă multe altele. Stînd În primul rînd al sălii de Întrunire, Jim devora aceste conferințe, pe multe dintre ele ascultîndu-le de două-trei ori. Ajuta la copierea rolurilor pentru prezentarea de către echipa de actori de la Lunghua a pieselor Macbeth și A douăsprezecea noapte, muta decorurile la Pirații din Penzance și Proces cu jurați. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și gerundiv. Jim așteptă pînă ce ea Începu cartoful. După ce i se confirmă că propriul lui cartof era cel mai mare dintre cei patru din cameră și hotărînd să nu păstreze nimic pentru broasca țestoasă de sub pat, rupse coaja și devoră rapid conținutul cald. CÎnd dispăru ultima bucățică, se lăsă pe spate și trase perdeaua. Era sigur acum. Familia Vincent, deși doar la vreo doi metri mai departe, putea la fel de bine să fie și pe altă planetă. Jim analiză sarcinile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
VÎrî mîna sub pernă și scoase un cartof, mic. — Mănîncă asta pînă mă gîndesc ce treburi avem de făcut. CÎnd termini o să-ți dau un Reader’s Digest să-l iei cu tine la Blocul G. — Ei, mulțumesc, Basie! Jim devoră cartoful. Îi plăcea cămăruța lui Basie. Abundența de obiecte, deși erau nefolositoare, erau liniștitoare ca și abundența de cuvinte a doctorului Ransome. Vocabularul latin și termenii de algebră erau tot nefolositori, dar ajutau la crearea unei alte lumi. Încrederea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
parașute colorate cădeau dintr-un avion B-29 care se plimba pe cerul de august. Înconjurat de această viziune a abundenței americane care cădea din aer, Jim rîse bucuros În sinea lui. Începu cea de a doua masă, poate mai importantă, devorînd cele șase numere din Reader’s Digest. Întorcea paginile foșnitoare, albe, ale revistelor, atît de deosebite de exemplarele unsuroase pe care le răscitise la Lunghua. Erau pline de titluri și fraze celebre, dintr-o lume pe care nu o cunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ale cărării zăceau trupurile japonezilor morți, acolo unde fuseseră Împușcați sau tăiați cu baioneta. Jim se opri lîngă un șanț de irigație puțin adînc, În care zăcea un soldat din aviație cu mîinile legate la spate. Sute de muște Îi devorau fața, acoperind-o cu o mască gălăgioasă. Desfăcîndu-și batonul de ciocolată și gonind muștele de pe față cu revista, Jim merse printre trestiile de zahăr. Zeci de japonezi zăceau morți În urzici, de parcă ar fi căzut din cer, membri ai unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
baldachin și i-ar fi ascultat liniștit gîndurile. Jim se ridică În șezut, cu revista făcută sul deasupra capului. Prin roiul de muște, aștepta să audă zgomot de pași În iarba Înaltă. Dar valea era goală, aerul ei luminos fiind devorat de muște. Silueta se mișcă ușor, zdrobind iarba. Prea leneș să se oprească, tînărul gură-cască alunecă de pe mal În jos, spre apă. Cu toată măsurile de precauție Învățate În lungii ani de război, Jim se ridică În genunchi, apoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gură. Îi putea simți pulsul Între buze și teama creaturii În momentul dinaintea morții. Scoase felia dintre buze și se uită fix la carnea uleioasă. Carnea vie nu era menită să hrănească morții. Aceasta era o hrană care Îi va devora pe cei care Încercau să o mănînce. Jim scuipă ultima firimitură În iarba de lîngă japonez. Aplecîndu-se peste cadavru, Îi atinse buzele albite cu degetul arătător, gata să-i strecoare Îmbucătura de șuncă În gură. Dinții neregulați se Închiseră În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
neregulați se Închiseră În jurul degetului lui, tăindu-i pielița unghiei. Jim scăpă cutia de carne, care se rostogoli prin iarbă În canal. Își smulse mîna, avînd impresia că acest cadavru al japonezului era gata să se ridice și să-l devoreze. Fără să se gîndească, Jim lovi cu pumnul fața pilotului, apoi se dădu Înapoi și țipă la el, prin roiul de muște. Gura pilotului se deschise cu o grimasă fără zgomot. Ochii lui se uitau spre cerul fierbinte cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
el s-a trezit Într-un morman de carne și mațe de cal, ținându-și vioara deasupra capului, Încercând să scape din grămada aia caldă și grețoasă de hoituri, Înălțându-se ca un pom viu deasupra cailor sfârtecați, În timp ce haita devora flămândă caii regimentului, și dacă se mai auzea vreun nechezat, el era acoperit de trosnetul oaselor și al pieilor În fălcile de fier ale lupilor care lăsau În urmă iarba strivită și umedă, plină de bale și de sânge. „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prin geantă Îndelung după un șervețel. Citise revista Hello!. De două ori. Ca multe alte femei inteligente, Încerca să se convingă că nevoia ei de a afla bârfe despre celebrități era strict pentru a le ironiza. Adevărul era că o devora. Vedea cine mai era gravidă, cine slăbise sau se Îngrășase, cine avea riduri sau celulită, sau cine apăruse la câte o premieră de film aranjată foarte prost (darămite pentru TV) - ca resturile de pe urma mesei. Acestea erau informațiile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
șuncă prăjită Îmbăiat În ketchup, dar, dintre ele două, Ruby era cea mai ahtiată după junk. Ea Însăși era singura persoană pe care-o auzise vreodată care se uitase la Supersize Me1 lăsându-i gura apă tot filmul. După film, devorase doi Big Mac, o porție mare de cartofi prăjiți și o Cola mare. Își dădea seama că pentru cineva care Își pusese În cap să deschidă un magazin dedicat tuturor lucrurilor organice, pasiunea ei pentru junk-food era - eufemistic vorbind - nițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]