2,113 matches
-
orice grădină; susținut de M. Lecoq, am cotrobăit prin maldăre de terfeloage prăfuite; mi-am Încordat auzul, În imense hoteluri imaginare, doar-doar voi surprinde pașii tăcuți ai unui gentleman-cambrioleur; În oribila țelină din Dartmoor, Învăluit În ceața britanică, m-a devorat marele dulău fosforescent. Ar fi de prost-gust să insist. Cititorul cunoaște antecedentele care mă acreditează: și eu am fost În Beoția. Înainte de a aborda fecunda analiză a marilor directive conținute În acest recueil, Îl rog pe cititor să-mi Îngăduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Doamna Mariana - costum de călărie Redfern, ponchillo Patou, ghete Hermés, machiaj plein-air Elizabeth Arden - ne-a primit cu simplitatea-i dintotdeauna. Perechea Anglada - Montenegro a conversat despre amurg până În toiul nopții. Carlos Anglada l-a considerat inferior farurilor automobilului, care devorează unul după altul segmente de macadam; Montenegro l-a găsit inferior sonetelor mantovanului. În fine, cei doi beligeranți și-au Înecat spiritul polemic Într-un vermouth cu bitter. Don Manuel Muñagorri, pe care tactul lui Montenegro Îl liniști, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
perete dă fanatici, care-mi tăiau retragerea. Ochii mei, cețoși dă ce-o Îmbulinasem la ora aia, păstrează În glagore o scenă mai tare ca Lorusso. Pă Zarlenga Îl acoperea Napaleonu pă juma, da pă grăsunica de Juana Musante am devorat-o după pofta inemii cu vizualii; iera cu hălățoiu roș și șlapii cu pufuri și mandea a trebuit să mă las pă unu dă la 0,95. Limardo, negru și amenințător ca noru, s-a pus drept la mijloc. Unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
șaptea zi a lui octombrie ne-a hărăzit un mistuitor pojar, care a pus În primejdie Însăși anatomia lui Fang She și a pus capăt pentru vecie regretatelor noastre taclale; focul nu a mistuit casa pe de-a-ntregul, dar a devorat o puzderie de lampioane micuțe din lemn. Nu răscoliți pământul În căutarea apei, domnule Parodi, nu vă deshidratați onorabilul trup: pojarul a fost stins. Dar, vai, s-a stins și instructiva căldură a șuetelor noastre. Madame Hsin și Tai An
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un preț special pentru numărul acela, care era un chilipir, și și-a dat cuvântul că-mi va mai face rost și de altele asemănătoare. Tocmai atunci, un porc, care-l scoate mereu câte-un pic din sărite, i-a devorat panglica, inițialele și parte din panamaua neagră, iar pe Ortega l-a lovit strechea să se ducă. A plecat ca fugărit de-o fiară, iar porcul, a cărui culoare șovăie Între alb și negru, l-a Întovărășit personal până când i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bărbaților și blestemând cu voce tare ploaia? Însuși acest drum spre a face un avort (Zeliha are 19 ani, e nemăritată și nu se simte vinovată din cauza asta) are toate simbolurile pentru a te pune pe gânduri. Strada care te devorează, apoi privirile iscoditoare și pline de judecată ale femeilor de la clinică, rugăciunile tinerei către ea însăși, delirul provocat de visul vizionar, îmbibat în foșnetul moscheilor, reîntoarcerea acasă, la o familie eclectică și tradiționalistă care nu înțelege nimic... Acest episod e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
le oferea rara plăcere de-a le-o lua înainte ziarelor de seară și cotidienelor. În schimb, dacă apărea ceva după ce ziarul intrase la tipar, erau nevoiți să fiarbă în suc propriu, neputincioși, o săptămână întreagă, privind cum rivalii lor devorau fiecare detaliu, până nu mai rămânea nimic și pentru ei. Astăzi mai erau de adus doar retușurile minore obișnuite, „Știrile pe scurt“ de ultimă oră și articolul luiKeith Wilson care se învârtea ca o găină fără cap cu rezultatele sportive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-i spună, și nu ai nimic altceva care să umple golurile din viața ta. Ceea ce îți lipsește e forfota și agitația, o familie. Dar nu o spuse. Era prea devreme. În schimb, își puseră halatele pe ei și, hămesiți deodată, devorară cina pe care o pregătise Fran înainte să meargă sus. În timp ce stăteau la masa din bucătărie, hrănindu-se unul pe celălalt, Fran decise că niciodată nu fusese curry-ul ei cu pui mai gustos și niciodată nu fuseseră pâinicile ei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de curiozitate. Ea, atât de seacă de obicei, dorea să afle cum arăta sculptura. A trebuit să improvizez un subiect. Mi-am adus aminte de cerceii Liviei și i-am spus că încercam să înfățișez un nor de lăcuste care devoră o catedrală. "Dumnezeu mâncat de lăcuste, îți place ideea?" Privirea ei uluită m-a încurajat să continui: "Dintr-un vis mi-a venit ideea. Am visat că rătăceam într-o lume cu temple închinate lăcustelor, cu preoți îmbrăcați în odăjdii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să continui: "Dintr-un vis mi-a venit ideea. Am visat că rătăceam într-o lume cu temple închinate lăcustelor, cu preoți îmbrăcați în odăjdii pe care erau țesute cu fir de aur lăcuste și cu nenumărate lăcuste care îi devorau pe toți cei ce nu credeau în ele. Mă feream să scot o vorbă, să nu se afle ce gândeam, până ce, reflectîndu-mă într-un geam, am observat că eu însumi devenisem o lăcustă. Nu se poate când trăiești între lăcuste
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și să măsoare mereu, să aibă o mie de spaime și o mie de ezitări. În timp ce un bolnav nu mai are motive să se teamă de toate astea. Cel mult e îndreptățit să se teamă că boala nu-l va devora cu totul. În rest, scapă de toate constrângerile sănătății. Un bolnav poate ajunge acolo unde dependența se transformă în libertate. El poate râde de toate prudentele sale și de toate spaimele. Odată ce l-a cuprins, boala lui sfântă îl lasă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mare, despre ceața care se lăsase în ajun, despre bălăriile care creșteau bolnăvicios, fără nici o noimă, într-un adevărat desfrâu, în spatele azilului, amenințând să înăbușe într-o zi clădirea, despre pasiunea Hingherului pentru câini, una din acele pasiuni unice care devoră până în măruntaie ("Pe ăsta, ricana Mopsul, cum nu-i vorbești de câini, îl înghite noaptea"), sau despre ultimele cancanuri venite din cătun și în cele din urmă cineva spunea cuvântul fatidic: Bătrânul. Imediat, discuția se concentra asupra lui. Intervenise ceva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și fluturi și șobolani care fugeau de ele. Numai furnicile nu scăpau; erau prinse și devorate. Copacii vuiau acum ca o mare, frunzișurile lor deveniseră imense, formau valuri și umpleau întreg orașul de o muzică amenințătoare și, totodată, funebră. Iarba devora sub ochii mei pietrele. Trunchiul unui arbust care crescuse lipit și, pe alocuri, chiar înfășurat ca o frânghie groasă de un gard metalic începuse să îndoaie și să roadă fierul. Am vrut să mă apropii, să privesc mai bine și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
picioare pe coridoarele pline de fum, încurcîndu-i, prin panica lor, și pe cei care aveau treabă, să scoată din magazie gălețile, ori să pună cât de cât ordine în debandada generală. Printre strigăte se auzea destul de clar trosnetul flăcărilor care devorau bălăriile și lingeau, din întuneric, ferestrele azilului ca niște fiare apocaliptice. Un îngrijitor care venise de-afară și căruia i se aprinsese halatul se tăvălea pe jos. Siminel, Nelson, Dominic și chiar Victor, asistați de Domnul Andrei, săriseră să pună
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nouă, tocmai acum tăceți? Mi-am adus aminte de necunoscutul care-i spusese Domnului Andrei că ar fi dorit să i se scrie pe mormînt: "Nu râdeți. Vă rog". Care mormînt? Nu exista nici un mormânt în bălării, ierburile acopereau și devorau totul, inclusiv mormintele. Bietul om, îmi părea rău că nu-l găsisem în viață, i-aș fi cioplit un mormânt în cea mai înaltă stâncă de pe țărm și aș fi scris cu litere de o șchioapă, să se vadă de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
m-au învățat ce e foamea de artă, foamea de realitate ireală sau de irealitate reală care este viața artei. Devenisem oarecum și prizonierul lor, pentru că așa e publicul, sau cel puțin așa era auditoriul meu din azil, admiră și devoră cu aceeași plăcere insațiabilă. Bătrânii mă hăituiau să-i mint, nu-mi puteam permite prea multe crize de creație. O dată sau de două ori jocul mi s-a părut o corvoadă, o cruce pe care numai vanitatea mă ținea pironit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
combat, era inutil. Dimineața mi-am petrecut-o pe baltă, în barcă. După-amiază am avut poftă să dau o raită prin bălării. Nu mai plouase de mult, ierburile se uscau și putrezeau de căldură; păreau un hoit pe care-l devorau alte ierburi, tinere, însetate de viață și necruțătoare. Trebuia mereu să-mi deschid drum cu mâinile, să mă apăr de mărăcini care se găseau aproape la tot pasul, printre flori mai ales. Am mers până n-am mai auzit zgomotul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nu-mi reproșez că n-am căutat pământul făgăduinței în ceea ce aveam, ci că l-am. căutat într-un deșert. Tocmai de aceea mă pomenesc uneori vorbind cu guzganii: Cînd va veni furtuna, vă voi lăsa trecutul meu, hămesiților. Sfîrtecați-l. Devorați-l. Faceți ce vreți cu el. Vă aparține. E numai bun pentru voi". Vorbind altfel aș rata și ultima șansă, de a desăvârși ceea ce am distrus incomplet. Uneori trebuie plătit ca să ne apărăm de propriul nostru dispreț, chiar dacă există și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atingă. Mă întreb chiar ce vor face fără mine. Nopțile lor vor rămâne pustii. Fără un scop. Nu vor mai ști, bieții, încotro să se îndrepte. Le va lipsi trupul meu, farul lor. Cred că vor sfârși prin a se devora între ei. Dar nu pot să rămân aici o veșnicie. Nu vreau o moarte de guzgan. Asta mă ajută să aștept disperarea pură a furtunii. Și acum, Scuzați-mă, e cazul să mă pregătesc, fiindcă furtuna începe, mi se pare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ucis. Ei l-au luat la rost de ce umblă ca liliacul noaptea și i-au aplicat pedeapsa capitală. Au lăsat cadavrul pe aleea gării, au luat sacul cu harbuji, s-au retras într-o grădină unde au rămas până ce au devorat toți cei cinci harbuji. Apoi au început să se bată între ei cu cojile rămase. Când a început ancheta cu Croitorul Ioan, acesta a plecat imediat la casa lui Roibu povestind că legea e pe urmele lor. Dar ei glumind
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
celălalt), America și Europa sunt pline de vampiri, de zombie și de monștri inspirați de Frankenstein (celebrul roman de tinerețe al lui Mary Shelley), personaje pasibile de ridicol și pretabile la parodii ale genului, în timp ce Japonia este bântuită de fantome devorate de impulsul răzbunării, care aspiră la statutul ales de eroi tragici. Începuturile romanului în Japonia și în Țările Române: Murasaki Shikibu vs. Nicolae Filimon Era aceeași voce. El era încântat. Și totuși . Murasaki Shikibu Slavă Domnului, nu sunt țigan. Nicolae
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
metru de ea. Aceasta, Rezvan pe numele ei persan, Paradis în traducere, s-a revărsat ca un șuvoi în afară, rupând orice diguri, ca un strigăt al materiei voluptuoase care-și găsește împlinirea în chiar exuberanța și foamea cu care devorează viața. Undeva, într-o latură care poate nici nu mai există, stau eu, futaoki, kensui și hishaku uitate în mână; în spate, grădina rece, golașă; îndărăt, iarna încapsulată în această clipă unică, munții verzi și apa clară a izvoarelor. Stau
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sinelui în căutarea realizării spirituale. În replică, dezvoltarea individului din societatea de tip pragmatic s-ar înscrie pe axa orizontală: un traiect linear, țintind acumularea de bogăție materială, menită, la rându-i, să aducă o salvare provizorie, sub un cer devorat de vid. În perioada contemporană, statele islamice îmi par a incarna primul model, în vreme de Europa și America de Nord sunt emblematice pentru cel de-al doilea (în ceea ce privește Europa, momentul de cotitură este marcat de emergența protestantismului, artizan al unei insolite
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
saluta pe toți voioasă, cu privirea scânteietoare, apoi dispărea. Prezența ei printre noi născuse controverse. Băieții parcă își pierduseră mințile, văzând-o ca pe o muză, ca pe iubita desăvârșită, ca pe amanta dezinvoltă, fără scrupule, fără regrete. Fetele o devorau din priviri, îi declaraseră război, un război unilateral, pentru că Mili părea că nici nu bagă de seamă toată aversiunea feminină. Nu era de-o frumusețe răpitoare. Din contră, dacă o priveai atent, observai că are trăsături comune. Dar tocmai asta
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și dându-i-l lui Andrei, cu rugămintea să nu-l citească, să-l păstreze numai până i-l va cere ea înapoi. „Maică-mea asta prea curioasă, care își bagă nasul în toate, ar fi în stare să-l devoreze și să mai facă și o criză la sfârșit.“ Poate privi afară chiar stând în patul de obicei acoperit cu pledul portocaliu și flenduros, care se vede mai mic și îndepărtat, la fel ca pictura abstractă atârnată deasupra, în oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]