1,662 matches
-
realegerea sa în 1984, Ronald Reagan a profitat de șansa pe care i-o ofereau noile reforme politice sovietice introduse de noul secretar general Mihail Gorbaciov. După mai multe summituri americano-sovietice, în 1987 se face un pas hotărâtor pe calea dezarmării. În urma unui acord global de reducere a numărului de rachete la sol-Acordul istoric de eliminare a rachetelor de rază medie de acțiune în Europa (INF)-pentru prima oară arsenalul nuclear începea să descrească. Vânzarea de arme Iranului și devierea fondurilor
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
A intensificat embargoul comercial asupra Cubei în octombrie 1992, cu scopul declarat de a elimina regimul comunist al lui Fidel Castro, dar fără succes. SUA și-au redus prezența militară în Asia și Europa și au inițiat noi acțiuni de dezarmare a Uniunii Sovietice, a cărei principală succesoare a fost Federația Rusă. Între timp, economia americană a intrat în recesiune și au crescut tensiunile sociale. Revoltele antirasiale de la Los Angeles au zguduit țara în 1992, în urma punerii în circulație a unei
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
și comuniste) în Asia drept una din consecințele acestor bombe. Tratatul de neproliferare nucleară are ca obiectiv prevenirea răspândirii armelor nucleare și a tehnologiilor de fabricare a acestora, promovarea cooperării în domeniul utilizării pașnice a energiei nucleare și în final dezarmarea nucleară. Deschis pentru semnare în 1968 tratatul a intrat vigoare în 1970 și în prezent este semnat de 190 de state inclusiv cele 5 state deținătoare în mod oficial de arme nucleare. Pentru asigurarea neproliferării și întărirea încrederii între statele
Armă nucleară () [Corola-website/Science/298931_a_300260]
-
câțiva soldați ai Gărzii Albe. Misiunea lui era să apere guvernul în timpul războiului civil. El a acceptat poziția în ciuda disconfortului pe care îl avea știind influența germană în guvern. Și-a stabilit sediul în Seinäjoki și a început acțiunea de dezarmare a garnizoanelor rusești rămase ce dispuneau de 42.500 trupe. În timpul acestui război (Război al Libertății, cum îl numeau Albii), Manerheim a fost promovat ca General de Cavalerie (Ratsuväenkenraali) în martie 1918. După victoria Albilor, Mannerheim și-a dat demisia
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]
-
Ole Torvalds. Numele de familie Torvalds a fost adoptat de bunicul lui Linus, poetul Ole Torvalds. Prenumele Linus a fost inspirat părinților de personalitatea savantului american Linus Pauling, laureat al premiului Nobel pentru chimie în 1954 și cunoscut militant pentru dezarmare nucleară. Leo Toerngvist, bunicul dinspre mamă, profesor de statistică la "Universitatea din Helsinki" a fost cel care i-a cumpărat un calculator și l-a încurajat să învețe să-l programeze. Astfel se face că la 12 ani Linus deja
Linus Torvalds () [Corola-website/Science/296560_a_297889]
-
fost redenumită " Corpurile de armată cehoslovace" care aveau ca scop continuarea luptelor cu Germania. O înțelegere cu guvernul sovietic de evacuare a Corpurilor de armată cehoslovace pe calea apei, (cu îmbarcarea din portul Vladivostok), a căzut, atunci când s-a încercat dezarmarea lor. Legiunea Cehă s-a răsculat în iunie 1918 la Celiabinsk. În numai o lună, cehoslovacii controlau cea mai mare parte a vestului Siberiei și zone întinse ale regiunilor râului Volga și a munților Ural. Până în august, ei au reușit
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
unde a asigurat paza câmpurilor petroliere. Împreună cu alte opt divizii indiene, Divizia a 5-a a fost mutată pe frontul din Burma și mai târziu în Malaezia. În cele din urmă a fost mutată în Java unde a participat la dezarmarea garnizoanei japoneze. Divizia a 4-a de infanterie a luptat în Africa de nord, Siria, Palestina și Cipru mai înainte de a fi trimisă în Italia. Împreună cu Diviziile a 8-a și a 10-a a participat la luptele de la Monte
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
cercetări în domeniul neproliferării din Washington DC în anul 1995. În prezent, este doctorand în relații economice internaționale la Academia de Studii Economice din București. După absolvirea facultății, a lucrat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, îndeplinind următoarele funcții: expert la Direcția Dezarmare (1992-1995), expert la Direcția NATO (1995-1998), expert la Ambasada României la Haga (1996-1997), director la Direcția OSCE și Cooperare Regională (1998-1999) și director la Direcția OSCE (1999-2001). Promovează treptat în diferite funcții de conducere din cadrul ministerului, fiind promovată ca director
Anca Ileana Ilinoiu () [Corola-website/Science/307637_a_308966]
-
and Lorena spre Ungaria, atacând ocazional comunitățile evreiești de-a lungul acestui drum. La sfârșitul lunii iunie 1906, cruciații conduși de Gottschalk au fost întâmpinați de regele Coloman al Ungariei. Cruciații au început însă jefuiască zonele rurale. Regele a cerut dezarmarea celor care provocau violențe. După ce armele au fost puse în siguranță, ungurii înfuriați au tăbărât pe cruciați și „întreaga câmpie a fost acoperită cu cadavre și cu sânge”. Preotul Folkmar și cruciații saxoni au avut o soartă asemănătoare din partea ungurilor
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
forța" (Șobo îl înțeapă pe Harry în braț). După împlinirea ritualului, Cap-de-Mort reînvie și își cheamă servitorii - Devoratorii Morții. În fața lor dorește să le arate că este la fel de puternic ca și înainte: se duelează cu Harry. Însă când vraja de dezarmare a lui Harry se ciocnește de blestemul fatal (Abracadabra / "Avada Kedavra") trimis de Cap-de-Mort, baghetele celor doi sunt unite în mod surprinzător de o rază aurie, care se desface și se transformă într-o rețea în formă de cupolă care
Harry Potter și Pocalul de Foc () [Corola-website/Science/306597_a_307926]
-
din Ardeal l-a numit șef al armatei și siguranței publice pe fruntașul unionist Ștefan Cicio-Pop, care și-a început activitatea prin organizarea Jandarmeriei române în Transilvania și desființarea treptată a „gardelor naționale”, care au avut un rol important în dezarmarea forțelor de jandarmi ungurești. Această organizare a "Corpului Jandarmeriei din Ardeal" s-a efectuat cu ajutorul colonelului de jandarmi Daniel Popp. Dezvoltarea acestei structuri s-a realizat, însă, similar cu cea din Bucovina și a debutat la 30 decembrie 1918, când
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
lansat un apel către populația locală pentru recrutarea de elemente noi în Jandarmerie ofițeri și trupă. În lunile martie-aprilie 1919, Jandarmeria română din Transilvania a preluat treptat toate posturile de jandarmi ungurești, fiind necesară folosirea armelor în multe situații pentru dezarmarea jandarmilor unguri. În același timp, organizarea Jandarmeriei române în zona Aradului și a Banatului a fost mult mai complexă și de durată, în principal datorită prezenței trupelor aliate franceze și sârbești. "Jandarmeria în Bucovina" În Bucovina, realipită României prin hotărârea
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
a controla exodul refugiaților civili și militari către România prin Bucovina, ca urmare a atacării Poloniei la 1 septembrie 1939 de către Germania, prin ordinul nr. 1 din 9 septembrie 1939, Ministerul de Interne a lansat către Jandarmerie dispoziții precum trierea, dezarmarea și îndrumarea refugiaților. Zona de triere a refugiaților polonezi a fost fixată pe frontiera de nord a țării de la Valea Vișeului până la Susuleni (pe Nistru) și o linie de spate marcată de aliniamentul Susuleni - Orhei - Călărași - Ungheni - Iași - Târgu Frumos
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
1576 - Oda Nobunaga începe construirea castelului Azuchi pe malul estic al lacului Biwa. El începe dezarmarea țăranilor din unele zone. 1576 - Oda Nobunaga îi înfrânge pe adepții budismului Ikko-shū în provinciile Echizen și Kaga. Principalii sfătuitori ai lui Oda Nobunaga se restrâng acum la zece generali: Toyotomi Hideyoshi, Takigawa Kazumasu, Akechi Mitsuhide, Niwa Nagahide, Shibata Katsuie
Cronologia Perioadei Azuchi-Momoyama () [Corola-website/Science/303065_a_304394]
-
prima bombă sovietică fiind în mare parte o copie a bombei americane „Fat Man”. De la sfârșitul deceniului al șaselea, armata sovietică s-a concentrat pe câștigarea parității cu americanii în ceea ce privește armele nucleare. Deși sovieticii au propus mai multe planuri pentru dezarmarea nucleară, ei nu au încetat nicio clipă procesul de dezvoltare și amplasare a noi arme atomice. De-abia în deceniul al șaptelea, SUA și URSS au ajuns la un acord pentru oprirea amplasării de arme nucleare în Antarctica și pentru
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
securitate având obiectivul principal să mențină pacea mondială. În perioada de maximă dezvoltare, între 28 septembrie 1934 și 23 februarie 1935, a avut 58 membri. Stabilite în Pactul Societății Națiunilor, scopurile principale ale Societății erau prevenirea războiului prin securitate colectivă, dezarmarea, și rezolvarea disputelor internaționale prin negociere și arbitraj. Printre altele erau tratate și probleme precum condițiile de muncă, tratamentul corect a locuitorilor indigeni, traficul de persoane și a drogurilor, comercializarea armelor, sănătatea mondială, prizonierii de război, și protejarea minorităților din
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
cuprindeau cursa înarmării, alianțele, diplomația secretă și libertatea statelor suverane de a participa la război din propriul interes. Remediile percepute asupra acestora erau văzute ca fiind înființarea unei organizații internaționale a cărui scop principal era prevenirea unui viitor război prin dezarmare, diplomație deschisă, cooperare internațională, restricțiile privind dreptul la războaie și sancțiunile care au făcut războiul neatrăgător națiunilor. În vreme ce Primul Război Mondial era în plină desfășurare, mai multe guverne și grupuri începuse inițierea unor planuri de a schimba modul în care
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
sediul Societății la Geneva, cuprindea o colectivitate de experți în diferite sfere sub conducerea Secretarului General. Principalele sectoare ale Secretariatului erau: politic, financiar și economic; sectorul de tranzit; sectorul minorităților și administrației (Saar și Danzig); sectorul de mandate; sectorul pentru dezarmare; sectorul sănătății; sectorul social (traficul de femei și copii); sectorul Biroul Internațional și Cooperarea Intelectuală; sectorul legal și sectorul de informații. Fiecare sector era responsabil pentru întreaga activitate oficială a secretariatului legată de domeniul aparte și se ocupa cu organizarea
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
necesar. În total, au fost ținute 107 sesiuni publice între 1920 și 1939. Societatea supraveghea Curtea Permanentă de Justiție Internațională și alte câteva agenții și comisii înființate pentru a face față problemelor internaționale urgente. Printre acestea se numărau Comisia pentru Dezarmare, Organizația Sănătății, Organizația Internațională a Muncii, Comisia de Mandate, Comisia Internațională de Cooperare Intelectuală (precursor al UNESCO), Consiliul Permanent Central al Opiului, Comisia pentru Refugiați și Comisia pentru Sclavie. O parte din aceste instituții au transferate Organizației Națiunilor Unite după
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
național la minimul compatibil cu siguranța națională și cu executarea obligațiunilor internaționale impuse printr-o acțiune comună.” O mare parte din timpul și efortul Societății Națiunilor a fost dedicat acestui scop, deși guvernele membrilor acesteia erau sceptici că o asemenea dezarmare vastă poate avea succes sau nici nu era dorită. Puterile aliate erau, de asemenea, obligate, conform Tratatului de la Versailles, să încerce dezarmarea, iar restricțiile de armament impuse asupra țărilor învinse au fost descrise ca fiind primul pas către o dezarmarea
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
și efortul Societății Națiunilor a fost dedicat acestui scop, deși guvernele membrilor acesteia erau sceptici că o asemenea dezarmare vastă poate avea succes sau nici nu era dorită. Puterile aliate erau, de asemenea, obligate, conform Tratatului de la Versailles, să încerce dezarmarea, iar restricțiile de armament impuse asupra țărilor învinse au fost descrise ca fiind primul pas către o dezarmarea mondială. Pactul Societății Națiunilor impunea Societății misiunea de crea un plan de dezarmare pentru fiecare stat, însă Consiliul a descentralizat această responsabilitate
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
dezarmare vastă poate avea succes sau nici nu era dorită. Puterile aliate erau, de asemenea, obligate, conform Tratatului de la Versailles, să încerce dezarmarea, iar restricțiile de armament impuse asupra țărilor învinse au fost descrise ca fiind primul pas către o dezarmarea mondială. Pactul Societății Națiunilor impunea Societății misiunea de crea un plan de dezarmare pentru fiecare stat, însă Consiliul a descentralizat această responsabilitate către o comisie specială înființată în 1926 de a pregăti Conferința Dezarmării Mondiale între 1932-1934. Membrii Societății aveau
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
de asemenea, obligate, conform Tratatului de la Versailles, să încerce dezarmarea, iar restricțiile de armament impuse asupra țărilor învinse au fost descrise ca fiind primul pas către o dezarmarea mondială. Pactul Societății Națiunilor impunea Societății misiunea de crea un plan de dezarmare pentru fiecare stat, însă Consiliul a descentralizat această responsabilitate către o comisie specială înființată în 1926 de a pregăti Conferința Dezarmării Mondiale între 1932-1934. Membrii Societății aveau păreri diferite asupra acestei probleme. Franța ezita să-și reducă armamentul fără o
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
ca fiind primul pas către o dezarmarea mondială. Pactul Societății Națiunilor impunea Societății misiunea de crea un plan de dezarmare pentru fiecare stat, însă Consiliul a descentralizat această responsabilitate către o comisie specială înființată în 1926 de a pregăti Conferința Dezarmării Mondiale între 1932-1934. Membrii Societății aveau păreri diferite asupra acestei probleme. Franța ezita să-și reducă armamentul fără o garanție de ajutor militar în cazul în care ar fi fost atacată; Polonia și Cehoslovacia se simțeau vulnerabile atacurilor din partea de
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
Hitler a obținut puterea și a devenit Cancelar al Germaniei, în 1933. De asemenea, încercarea Germaniei de a nu respecta Tratatul de la Versailles și reconstruirea Armatei Germaniei a determinat și mai mult Franța să nu se dezarmeze. Conferința Mondială a Dezarmării a fost susținută de Societatea Națiunilor la Geneva în 1932, la care au participat 60 de state. La începutul conferinței, a fost propus un moratoriu de un an asupra extinderii armamentelor iar apoi prelungit cu câteva luni. Comisia de Dezarmare
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]