1,677 matches
-
care producea resentimente era că veneam și plecam de la școală cu un automobil, În loc să călătoresc cu tramvaiul sau cu trăsura, așa cum făceau ceilalți băieți, mici democrați buni. Un profesor mi-a sugerat, cu toată fața schimonosită de o grimasă de dezgust, că puteam măcar să cobor din automobil la câteva intersecții mai departe, pentru a-i scuti pe colegii mei de școală de vederea unui șofer În livrea scoțându-și șapca În fața mea. Era ca și cum școala Îmi permitea să țin de coadă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
suport este natura moartă. Și totuși, partea mea agrară mă împinge mereu să caut prospețimea clorofilei, dar cum mă aflu printre frunze, mă apucă un fel de amețeală. Exuberanța, bucuria naturii mă dezgustă profund. Știu că Baudelaire suferea de acest dezgust - el, cel puțin, a știut să pună asta într-un sistem grație talentului poetic, însă eu trebuie să mă mulțumesc cu o biată articulație verbală! Am reluat gimnastica matinală. E un semn că n-am intenția să las corpul meu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tovarășul Negru, pe care l a dus și l-a predat la județ. Am primit dispoziție strictă să nu spun nimănui despre această întâmplare. De atunci, ori de câte ori auzeam de Negru de la Colegiul de Partid simțeam teamă, dar și un mare dezgust. Nu-i vorbă că și el mă ocolea. Din păcate ne-am mai întâlnit de câteva ori. Eu pentru a fi anchetată, iar el pentru a mă ancheta. MĂRȚIȘOARE PENTRU TOVARĂȘA ÎNVĂȚĂTOARE Era 8 martie, ziua femeii, zi sărbătorită prin
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
face parte din Colegiul de Partid, lucrase ca miner. Privirea mi-a rămas și de data aceasta pe mâinile mari și albe. Pe acest om eu nu-l priveam niciodată, de teamă că ar putea să-mi citească în ochi dezgustul și teama care mă încercau, ori de câte ori îl vedeam. Scrie tot ce ai făcut astăzi, începând de dimineață de când te ai sculat și până ai intrat în birou. Să scrii tot, să nu cumva să omiți ceva. Unde ai fost? Cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o perspectivă prin care să le salvăm, parțial, de la o astfel de înțelegere. După Matei Călinescu, există două tipuri de modernitate, unul înțeles ca progres științific și tehnologic, ca etapă în istoria civilizației occidentale, altul ca atitudine antiburgheză radicală, ca dezgust de anostul existenței și ca autoexilare. Literatura cu pirați a corespuns, de la un moment dat încolo, unei necesități psihice de evadare, de reverie compensatorie, care a devenit astfel când a explodat progresul tehnic și capitalismul a născut clasa de mijloc
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
de egalitate între vorbe și fapte. „Lupta cu inerția”, al doilea volum pe care Labiș îl pregătise pentru tipar în același an, 1956, contrastează puternic cu primul. Nimic din încrederea și entuziasmul inițial nu se mai regăsește în îndârjirea și dezgustul din cel de-al doilea volum care, în ce privește măiestria, urcase o treaptă. „Lupta cu inerția” a fost mănușa azvârlită în obrazul oamenilor lipsiți de calitate, cocoțați în sferele importante ale lumii artistice și societății. Pasărea cu clonț de rubin Plin
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Schimbările de acest fel se notează de regulă într-un jurnal intim pe care, cu excepția unor însemnări ocazionale, mă îndoiesc că poetul l-ar fi ținut: manuscrisele îi erau periodic controlate de securitate. Cu atât mai violent i-a devenit dezgustul, el intuindu-și un sfârșit („Albatrosul ucis”) pe care, în chip cu totul zguduitor, a trebuit săl constate singur în ultima poezie pe care a dictat-o pe patul de spital. Pasărea cu clonț de rubin S-a răzbunat, iat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
părintele camilian Giuseppe Sommavilla. Credincioșii erau puțini iar prezența noului recrut a trecut neobservată. La revenirea în dormitor, un grup de camarazi a încercat să-și bată joc de el. Unul dintre ei, strâmbându-și nasul și mirosind aerul cu dezgust: «Ce miros de tămâie! Oare e vreun preot fals printre noi?». Calabria, neînfricoșat, adresându-se celui care maimuțărea gesturile preotului celebrant, îi spuse: «Da, eu eram cel care slujea în dimineața asta la Sfânta Liturghie. Și sper ca într-o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Germania și aliații din războiul anterior. Astăzi acest ofițer general stă într-o umbră prudentă și o tăcere pe care nu le avea odinioară. Activismul separatist flamand, a cărui colaborare cu inamicul între 1914 și 1918 provocase sancțiuni severe și dezgust din partea elementelor patriotice, nu mai îndrăznea să acționeze pe față, ca în trecut. Totuși, vedeam cum sub ochii mei, în parlament și în țară se continua o anumită luptă, flamazii făcînd eforturi să-și desăvîrșească succesele, în limitele revendicărilor legale
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
GEORGE GREGORIAN George Gregorian e în plină activitate și azi, însă a debutat în cercul lui Mihail Dragomirescu prin poezie "de concepție" și simbolisme cumințite. Propriu-zis el e un sarcastic satanic în limbaj crud, vul-gar-dunărean, mijloace prin care își exprimă dezgustul de mizeria vieții. Omul e un animal care "pute" egal de la cap până la picioare și se aruncă după moarte la gunoi: Sunt un animal, un sinistru - animal... Din tălpi până-n gânduri, întreg, put egal; Dar o să fiu vărsat la gunoi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
claselor mijlocii. (Toate iubitele din ficțiunile lor sunt fiice de boieri. Delavrancea, în Odinioară și acum, suspină după vremea când căruțașii trăiau bine, căci încă nu erau căile ferate, iar în Ziua, ca "pendant", suspină după vechea boierime, arătîndu-și tot dezgustul pentru burghezimea "parvenită" etc., etc.) De aici, în sfârșit, cauza socială (căci este și o alta, psihică) a acelui "1400"! 2 Ibidem, p. 220. ă Articolul Industria națională romînească.î zice Eminescu, distrugând clasa meseriașilor, membrii ei se-ngrămădesc la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Închisă, pe cât timp, Înainte, o ținea Întotdeauna deschisă, gâtul a devenit deplin rotund și neted. Culoarea feței, care Înainte era palidă, este acum Înfloritoare. Pe cât timp Înainte digestia era foarte defectuoasă, acuma se face În chipul cel mai bun, și dezgustul din trecut a fost Înlocuit prin plăcerea de viață. Femeia poate să facă acum pretenții de frumusețe. Așadar nu au dispărut numai semnele de boală, din pricina cărora s-a Început cura, ci chiar toate celelalte, și aceasta nu poate fi
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
de jenă, o inhibiție în anumite situații sau în general, ceea ce îl împiedică practic să reacționeze într-o manieră adaptată, eficientă, după cum ar dori să facă și în condiții firești pentru alții. Ceea ce trăim, sunt sentimentele și reacțiile fizice: rușine, dezgust, indispoziție, dorința de a fugi, imposibilitatea de a vorbi, etc. Uneori, acestea sunt trăite confuz, fără a avea legătură aparentă cu situația în care ne găsim. Nu avem cunoștință de un complex ca atare, ci doar de efectele lui. De
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
în care inferioritatea invadează întreg psihicul, devenind obsesie și blochează resursele. Se pot dezvolta adevărate fobii (obsesia urâțeniei fizice trăită ca o stricăciune iremediabilă și ca o rușine). Apare atunci asocierea cu sentimente de vinovăție (te simți vinovat pentru că provoci dezgust prin ceea ce ai inferior). Formele compensate ale acestui complex conduc la o valorizare personală pe un alt teren, ales în funcție de înclinații, de aptitudini, pentru a fi evitat astfel, eșecul total. Persoana se apără astfel prin satisfacțiile personale dobândite pe altă
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
îngeri./ Urechea-ți coboară/ Vulcanicei plângeri...” (Îndemn). Frecvent simbolismul cedează locul unor aluzii sociale mai precise, cum ar fi în Jurnal 1941: „Cea mai de sus spânzurătoare/ Pe-al meu l-a ales dintre popoare”. Peisajul apocaliptic, sentimente precum ura, dezgustul, revolta, angoasa predomină și alcătuiesc un tablou alegoric terifiant al războiului. Versurile din volumul Focul din amnar (1946), intitulat inițial Vocile nopții, citite inițial în cenaclul Sburătorul, sunt dedicate memoriei lui E. Lovinescu. Și aici peisajul este apocaliptic, populat de
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
nouă clasă de negustori foarte bogați. Se spune că următorul convertit, după cei cinci asceți, a fost unul dintre acești negustori pe nume Yasa. Acesta era fiul unui comerciant înstărit din Varanasi. Într-o dimineață, Yasa s-a umplut de dezgust, văzând curtezanele cu care petrecuse cum zac în jurul lui cufundate în somnul greu al beției. S-a îndreptat atunci cu deznădejde către Parcul Cerbilor, unde l-a întâlnit pe Buddha, care i-a vestit cele patru Nobile Adevăruri. Yasa a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
alta... Tipătescu: Lasă-mă să vorbesc... pentru că ești... Cetățeanul: Lasă-mă să vorbesc... pentru că ești... Cetățeanul: Alegător... Tipătescu: Nu... bețiv... vițios... păcătos. Zoe: Fănică!... Tipătescu: Da, bețiv... uite și acuma ești turmentat, ești băut... (Cațavencu râde.) Cetățeanul: Aș! Tipătescu: (cu dezgust) Uite, nenorocitule! Miroși cale d-o poștă... (îl împinge.) Cetățeanul: (șovăind) Ăsta este mirosul meu naturel... Tipătescu: Miroși a rom... Cetățeanul: Ei bravos! Vrei să miros a gaz? Tipătescu: Ei! Pentru toate astea trebuie să ți dai votul lui onorabilul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
a ținut cuvântul... Zoe: Trebuie să i-o dai înapoi... Dandanache: Cum se poate, conița mea, s-o dau înapoi? S-ar putea să fac asa prostie? Mai trebuie s-aldată... La un caz iar... pac! La "Răsboiul". (coboară.) Zoe: (cu dezgust) A! (trecând pe lângă Fănică, încet și cu tonul lui de mai sus.) E simplu, dar e un om onest! (tare, cătră Dandanache.) D-le Dandanache, am să vă fac o rugăciune: o să rămâneți la masă la noi... mă rog să
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
p. 1. Scrisoarea era însoțită de un comentariu în care, printre altele, principele Carol era învinovățit că, începând din 1869, își schimbase „cugetările și simțămintele“ față de țară („Pentru ce oare încrederea s-a prefăcut în temere, iubirea în ură și dezgust, simțămintele simpatice ce respirau actele din acea epocă în espresiuni ofensatoare, în insulte pentru națiune?“). La 30 ianuarie 1871 N. Blaremberg, într-o interpelare în Cameră, a calificat scrisoarea principelui Carol ca un „rechizitoriu în regulă în contra națiunii și a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mîndru că-l salută maiori și colonei. Din fericire, împieptoșarea asta a durat doar cîteva minute, la sosire și la plecare. Pe stradă, bănănăindu-mi „geanta de funcționar”, m-am simțit integral al „mulțimii anonime”, neînsemnat și cu un început de dezgust. *M-am întîlnit cu „vara lui Cârneci”, care mi-a fost studentă. Grasă, roșie în obraji și cu buzele parcă abia smulse de sub o violentă mușcătură. M-a însoțit pînă în dreptul Institutului, vorbind mai mult ea, mai ales despre ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
epocii”, zice el. „Sînt trecători”: nu vor rezista Timpului, poate nici timpului vieții lor. Numai că sarcasmul său nu reușește să ascundă total invidia față de ei. Eu chiar îl suspectez că trage cu ochiul spre „sosul” care-i provoacă atîta dezgust. Dacă i s-ar oferi, n-ar da cu piciorul, cred, unui post mai bun decît cel de redactor-șef adjunct pe care îl are aci, acum. Însă deocamdată nu pare pîndit de vreo schimbare. Prozator cu succese de critică
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
una de o calitate dubioasă. Urmînd destinul și pe acest fatal Robinson, el trece (asta-i „călătoria” sa) prin toate formele decăderii: dezerțiune militară și profesională, lașitate și neloialitate, complicitate la crimă. În răutate, îl depășește pe Robinson, iar în dezgust îl egalează pe Parapine, savantul de origine rusă ajuns alienist la un sanatoriu de la periferia Parisului. Pentru Bardamu, asumarea completă a destinului ia - eroare tragică! - aparențele aventurii. Un intelectual avizat, el percepe acut întreaga nefericire a decăderii sale și nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
luna mai, celui care va pleca din redacție îi iau întîi 10%, apoi 20%, apoi îl dau afară!” Cel vizat sînt eu. Uneori mă întreb de ce n-o face? M-am săturat cît mă latră. Hîrîiala asta îmi provoacă un dezgust de o rară intensitate. După ce intru pe poarta redacției, cînd ajung în dreptul bazinului cu salcie din mijlocul curții, simt crampe la stomac, de parcă mi s-ar trezi un ulcer. Urc treptele secătuit de putere, într-o dispoziție contrară celei cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lei”. „Douăzeci, sau nouăzeci?”, a vrut el să știe exact. „Douăzeci, domn profesor!”, a răspuns ea încă uimită. Lui i s-a încrețit pielea de pe frunte și i s-au încordat maxilarele. Era gata să dea drumul unei vorbe de dezgust. I-am făcut semn să se abțină. Înțelegîndu-i mimica, femeia s-a retras spunînd: „Tot ai ceva ce pune pe masăî” Ne-a cuprins greața. „îți închipui ce poate să fie acolo?”, m-a întrebat Cojocaru. „Sigur că îmi închipui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cînd doi ori doi nu fac patru. Am dormit chiar un pic mai bine decît ieri, am mîncat aceeași mîncare, am băut aceeași cafea (cu înlocuitori), dar starea mea e diferită. Mă simt fără putere, dezarticulat, cu o senzație de dezgust. Pînă și relația cu obiectele mi se pare alta: cartea pe care o am în mînă e grea, aspră, creionul n-are tăria obișnuită etc. Nu mai spun cît de neplăcut mi-e gîndul că va trebui să ies din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]