3,820 matches
-
văd de a mea. De viața mea nou‑nouță. Aud un zgomot la ușă și mă întorc. Suze stă în prag și se uită la camera goală. — Of, Bex, zice deprimată. Nu‑mi place chestia asta. Pune‑le înapoi. Fă dezordine la loc. — Măcar, acum chiar e feng shui ca la carte, zic, încercând să zâmbesc. Probabil că o să‑ți aducă tone de noroc. Intră, traversează covorul spre fereastră, apoi se întoarce. — Pare mai mică, spune încet. Ar trebui să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Dar aceasta e mai mult decât dezamăgită. Yunhe crapă ușa un pic, arată stingherită și jenată ca un copil care a fost surpins furând. E în pijamale, cu părul ciufulit și rujul întins. Nu deschizi ușa? întreabă Yu Shan. E dezordine înăuntru. Blocând ușa în continuare, Yunhe propune: Putem să ne întâlnim peste o oră la ceainărie? Însă Yu Shan a văzut deja. În spatele ușii e un tânăr, noul iubit al lui Yunhe, Chao. Doamna Mao nu îl mai ține minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
inel. Îți vinzi trucurile ardeiate țăranilor analfabeți. Te faci de râs în fața mea. Da, da, da. Uneori, chiar cred că scrierile tale despre moralitate sunt o glumă. După ce le-am citit, ele zac pe podeaua minții mele într-o totală dezordine! Ce plăcere să aud asta! Câtă îndrăzneală să vii în peștera mea să-mi dai foc la grâne! Apă! Apă fierbinte! Jiang Ching! Mă ridic, iau ceainicul și mă duc la bucătărie. Îi aud din bucătărie continuând. Râd și uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Christa peste prag? Mintea Îi era prea Întunecată ca să-și mai amintească, a doua zi, dimineața, pe lumină, dar cea a Christei era, ca totdeauna, trează, la pândă. Când a revenit de la baia de pe culoar, În timp ce el se scuza de dezordinea din cameră, Christa a pufnit În râs și i-a reamintit bolboroseala despre riturile arhaice din țara lui pe care le luase drept o cerere În căsătorie. Și, Înainte ca el să aibă timp să-și revină din surpriză, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
repetă. Christa Îi răspunde cu un zâmbet absent. Nici un semn că ar avea intenția să plece mai devreme. Sunt Înglobați amândoi În delirul cuviincios al sălii- oameni de o bună condiție, mulți vârstnici. Nici un bravo, nici un bis, nici un zgomot de dezordine omenească - bătăi din picioare, strigăte, scaune Împinse. Doar vibrația recunoscătoare de simpatie pe care o dilată ritmul surdinizat al bătăilor de palme, exhibiția unui evanescent sentiment de solidaritate sub lumini, sub arabescurile aurii ale tavanului. —...Mă gândesc la drumul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu fiecare dintre ei pierdeam o grămadă de vreme, unii dintre cei aflați mai departe de mine au Început să protesteze. Mai Întâi În șoaptă, pe urmă din ce În ce mai tare. Atunci m-am gândit că, dacă se va crea o anumită dezordine, s-ar putea să avem neplăceri - și eu, și ei, cu toții... * Înainte să Îl vadă, l-a auzit. Un zgomot mic, ca un țârâit În pietrișul aleii. Și acum, Christa l-a și zărit: un ghem cenușiu care se rostogolește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vulgar. Dar numeroși oameni săriră în apărarea domnișoarei Jyotsna. — Cum poți să spui așa ceva? N-ai pic de rușine. — Oh, prostii, zise spionul, care era într-o dispoziție execrabilă în ultimele zile. Normal că trebuie să terminăm cu maimuțele. Fac dezordine peste tot. Oamenii nu-și credeau urechilor. — Ai auzit ce-a zis? se întrebau unii pe alții. Prostii, să terminăm cu, fac dezordine... Domnișoara Jyotsna se întoarse plină de sălbăticie să dea ochii cu el. Ipocrit cu două fețe! Venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
care era într-o dispoziție execrabilă în ultimele zile. Normal că trebuie să terminăm cu maimuțele. Fac dezordine peste tot. Oamenii nu-și credeau urechilor. — Ai auzit ce-a zis? se întrebau unii pe alții. Prostii, să terminăm cu, fac dezordine... Domnișoara Jyotsna se întoarse plină de sălbăticie să dea ochii cu el. Ipocrit cu două fețe! Venise în livadă zi de zi, proclamându-și afecțiunea pentru Baba al Maimuțelor, notând tot ce spunea, iar acum susținea ceva care nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ducă discuția pe un teren mai prielnic. —L-am susținut. Cred că e important să-ți susții copilul când are probleme. Bărbatul s-a ridicat și s-a dus către fereastră. Părul scurt și ușor grizonat îi stătea cam în dezordine. —Vreau să-l încurajez să discute cu mine... nu să țină secrete față de mine. — Ai perfectă dreptate, a exclamat Fiona clătinând din cap cu entuziasm, în încercarea de a menține o atmosferă relaxată. Însă era conștientă de ceea ce avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a fost cenușiul murdar al uniformelor pline de sudoare și de praf, agresivitatea metalică a puștilor și mitralierelor și mirosul crud al cizmelor și curelelor. Apoi privirea i-a căzut, uimită, asupra bărbatului înalt cu jaique albastru și turbanul în dezordine. îl recunoscuse pe Mubarrak-ben-Sad, imohag ce făcea parte din „Poporul Lăncii“, unul dintre cei mai pricepuți și conștiincioși căutători de urme din deșert, aproape la fel de vestit în zonă ca însuși Gacel Sayah, Vânătorul. — Metulem, metulem, îl salută. — Aselam aleikum, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cum se Îndepărtează necunoscuta. Deodată, un urlet ajunge până la el, Îmboldindu-l să se grăbească. În curând, se află În mijlocul unei mulțimi dezlănțuite. Un bătrân cu lungi mădulare scheletice e deja la pământ, cu capul gol, cu părul alb În dezordine pe o țeastă de un cafeniu Închis; de furie, de groază, strigătele sale nu mai sunt decât un hohot prelungit. Ochii săi Îl imploră pe noul-venit. Împrejurul nefericitului, vreo douăzeci de indivizi, cu bărbile fluturând a victorie, cu ciomege răzbunătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o strâmbătură de dezgust, care m-a făcut să-mi sting imediat propria țigară de foi, o havană elegantă pe care tocmai o aprinsesem. Rochefort mi-a mulțumit printr-un zâmbet și a urmat: — După ce și-a cerut scuze pentru dezordinea În care mă primea, și care, spunea el, nu era la Înălțimea rangului meu, Djamaledin mi-a arătat, În acea zi, câteva cărți de care era legat. Aceea a lui Khayyam, Îndeosebi, Împodobită cu miniaturi superbe. Mi-a explicat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
decât acest oraș persan plantat Într-o grădină englezească. Pretutindeni corturi, grupate pe bresle. Acolo viața se organizase rapid, o bucătărie era instalată În spatele pavilionului străjilor, Între diferitele „cartiere” circulau cazane enorme, fiecare masă ținea trei ore. Nici un fel de dezordine, puțin zgomot, oamenii ceruseră refugiu, bast, după cum spun persanii, altfel zis, se dedicau unei rezistențe strict pasive, la adăpostul unui sanctuar. Existau mai multe sanctuare În regiunea Teheranului: mausoleul șah-Abdul-Azim, grajdurile regale și, cel mai mic dintre toate, tunul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să se ridice și o susținu În vreme ce-și relua fuga, șchiopătând. Am grăbit noi Înșine pasul spre locul de Întâlnire. Pe drum, un grup de tineri ridica o baricadă, două trunchiuri de copac peste care se Îngrămădeau, În dezordinea cea mai deplină, mese, cărămizi, scaune, cufere, butoaie. Am fost recunoscuți, ne-am lăsat să trecem, sfătuiți fiind să ne grăbim, pentru că „vin pe aici”, „vor să incendieze cartierul”, „au jurat să-i masacreze pe toți fiii lui Adam”. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trezești, e nevoie să urcăm pe punte. — Nu În seara asta, e prea frig. — Nu-i vorba de plimbare, sunt ordinele căpitanului. Ultimul cuvânt avu un efect magic; sări din pat, strigând: — Khodaya! Dumnezeule! Se Îmbrăcă În grabă. Și În dezordine. Iar eu trebui s-o liniștesc, să-i spun s-o ia mai domol, pentru că nu eram așa de grăbiți. Cu toate acestea, când am ajuns pe punte, domnea o anumită efervescență, iar pasagerii erau conduși spre bărcile de salvare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pensionari de invaliditate permanentă și care ar rămâne În această situație În veacul vecilor și la care se vor adăuga implacabil alte milioane, indiferent dacă progresia ar fi aritmetică sau geometrică, oricum tot vom avea garantată catastrofa, va fi confuzie, dezordine, bancruta statului, scapă cine poate, și nimeni nu va scăpa. În fața acestui tablou Înspăimântător metafizicienii nu au avut altă soluție decât să-și pună teoriile În cui, biserica nu a avut altceva de făcut decât să se Întoarcă la mărgelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
toți membrii guvernului la o ședință de maximă urgență, Îi vreau aici În trei sferturi de oră, la zece fix, spuse el, va trebui să discutăm, să aprobăm și să punem În mișcare paleativele necesare pentru a diminua tulburările și dezordinea de tot felul pe care În mod inevitabil le va provoca noua situație În următoarele zile, Vă gândiți la numărul decedaților care va trebui evacuați În acest interval extrem de scurt, domnule prim-ministru, Asta nu e cel mai important, dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
astăzi înainte nu voi mai putea, porțile vieții mele s-au închis, nimic nu mai poate ieși de aici, dar nici intra, iar când mă privesc în oglinda liftului, văd o siluetă aplecată deasupra unui pat îngust, cu părul în dezordine, privirea îngrijorată și cercuri negre în jurul ochilor de la machiajul întins, de parcă aș fi primit un pumn în față, mi se pare că nu mai știu ce să îmi doresc nici măcar mie. La clinică suntem primiți cu o indiferență mută, teancul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
scărilor, incapabilă să-i suport absența, aud o mișcare ce mă face să tresar, care îmi dă speranțe, ușa se deschide încetișor, nu este el, aproape că nu l-am recunoscut, țepii ascuțiți ai bărbii îi împung obrajii, părul în dezordine, pantalonii descheiați, un maiou negru peste pieptul lat și brațele musculoase, așa cum nu mi le-aș fi imaginat. Te-am trezit, mă scuz eu, ești bolnav? El zâmbește, acum sunt bine, bine că ai venit, eu încerc să îi explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o nuanță rară pentru carnea mea, pe care un ochi uman cu greu ar putea-o distinge, până când, în cele din urmă, își ascunde fața de mine, odihnindu-și corpul cu un oftat în poala mea. Părul îi creștea în dezordine pe ceafă, mi se pare că-mi șoptește ceva de jos, dintre coapsele mele, nu reușesc să aud, pun un deget pe buzele lui, ce ai spus? Dar el se ridică în tăcere și se reazemă de fereastra aceea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
suspicioasă, te-am căutat peste tot, la serviciu ne-au spus că nu ai ajuns, iar acasă nu răspundea nimeni, și eu murmur, am avut câteva lucruri de făcut, dar privirea ei inchizitorială și întunecată îmi cercetează batjocoritoare părul în dezordine, rochia decolorată, ochii umflați, mă chircesc sub privirea ei, e atât de clar că fusesem părăsită noaptea trecută, că sunt o femeie fără bărbat, că sunt o femeie fără dreptate, oricine mă poate umili. Hai, Noghi, să mergem acasă, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
privesc inundată de o nouă curiozitate, nu mai este soțul meu, nu mai este tatăl lui Noga, este un bărbat nu tocmai tânăr, nefericit, care nu încearcă să facă nimic bun cu viața lui, părul îi cade într-o ușoară dezordine din creștet, privirile îi sunt plecate, buzele strâns încordate, chiar și oasele pomeților săi înalți, în jurul cărora se aranja întreaga lui figură, se retrăseseră epuizate înăuntrul pielii, și mâinile care țineau strâns punga aceea cu șosete și căciula de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înaintează lucrările la noua lor casă, acordând o atenție specială fiecărei țigle. La capătul scărilor se află o ușă elegantă, iar el scoate din buzunar o legătură de chei și o deschide larg, eu privesc în jur uimită, din mijlocul dezordinii răsare o casă de păpuși perfectă, luxos mobilată, chiar și un coș cu mere roșii stă așezat pe masa din salon. Ce este aici, întreb eu, cine locuiește aici, tu? El râde, de pe ce planetă vii, ăsta este un apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Lumina zilei pălise și umbrele lungi ale copacilor se întindeau până la picioarele noastre. Pe când îmi beam ceaiul, priveam la grădina care în clipa aceea mi se părea teribil de amestecată: trandafiri japonezi, azalee, o plantă numită „nanten“, toate într-o dezordine ciudată. — A venit apoi ambulanța și a luat-o pe Naoko, iar polițiștii mi-au pus o mulțime de întrebări. Întrebările au fost mai mult de formă, pentru că exista bilețelul acela, să-i zicem testamentar, și le-a fost de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
din ultimele trei zile pline de frenezie, apoi din ultimii doi ani, confundându-se cu amintirile de acum patruzeci de ani, așa cum le regăsisem violând creierul electronic al lui Jacopo Belbo. Mi-amintesc (și-mi aminteam), ca să dau un sens dezordinii creației noastre greșite. Acum, ca și alaltăieri seară În periscop, mă retrag Într-un punct Îndepărtat al minții ca să scot de acolo o istorisire. Ca și Pendulul. Diotallevi mi-o spusese, primul sefirot e Keter, Coroana, originea, golul primordial. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]