1,556 matches
-
care-mi place.Sufletul este în continuă creștere ca și noi, și de multe ori ne dă demnitate morală, definită prin sacrificiu și încredere în sine.Așa îl mențin veșnic în culoare vie, în plină formă, eu simțindu-i sufletul diafan de mulțumire. Sufletul a fost descris și omagiat în multe poezii ale lui Nichita Stănescu, care găsește întotdeauna coeficientul și valența de cer mare. Acest mare poet a scris din suflet și pentru suflet. Este cu adevărat miraculos și foarte
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
cele din urmă, și meritul regizorului. Se vede grija pentru rostire și apăsarea pe cute ce pot scăpa atenției la lectură și în maniera de joc a celorlalți trei interpreți. Surpriza ne-o aduce Doina Deleanu, care ne obișnuise cu diafane apariții în ingenue de dramă ori comedie. De astă dată, rolul sună mai mult decît convingerea ce ne-o lăsase la lectură. Doina Deleanu este mai plină de farmec, mai sensibilă și mai credibilă decît soția-agronom, mărginită și autoritară, la
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
împărțiri ale strălucirii ei. În sus, lumina ajungea până la eter și cer; în lățime, lumina, într-o clipită de vreme, lumina toate părțile pământului; partea de miazănoapte, de miazăzi, de răsărit și de apus. Așa este natura luminii; fină și diafană; n-are nevoie de o durată de timp ca să străbată aerul”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a II-a, VII, în PSB, vol. 17, p. 93) „Cuvântul dumnezeiesc le-a făcut pe toate nespus de plăcute și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mele. - Și În acest jurnal se scrie și despre dumneavoastră? - S-ar putea, așa, amintiri. Că eram o soră mai mică. Uitați-vă: «SÎmbătă, 11 aprilie 1942. Ieri a fost o zi adevărată de primăvară. Cer albastru-alb, nourași ușori, albi, diafani, soare ușor căldicel, vînt plăcut de primăvară. M-am plimbat aproape trei ceasuri. Eram atît de obosită cînd m-am Întors, ca și copiii cei mici pe care-i scoți la soare. Îmi venea să zburd, să sar și totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
se reduce în practică la ideea de simplitate: „O, drăgălașă muză populară/ În ochii tăi e cer senin de vară/ Și fermecata mea copilărie/ Mi-o readuci de tine-ademenită...” ( Când seara-n ceasuri de singurătate). Panourile reprezentând scene rurale sunt diafane, transparente; nu e satul transilvan al lui Coșbuc, cu particularitățile lui etnografice și sociale, ci satul ca tablou general, nelocalizat, într-o perspectivă deschisă reveriei. Tratate în frescă, la suprafață, figurile umane par lipsite de nervi și sânge, rămase undeva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
sunt un spectacol al uitării de sine în nemărginirea zărilor: omul raportat la nemărginirea apei și cerului, refuzând spațiul limitat, suspendat în necuprins. Îmbrăcându-și fantezia interioară cu elemente de precizie exterioară, Viorica Toporaș păstrează în toate lucrările un văl diafan de ușoară visare îmblânzind truculența retoricii plastice și înfrumusețând cu un aer hieratic, de unicat, chiar cea mai uzată temă. În felul acesta, publicul recunoaște „aerul” și „culoarea” picturii Vioricăi Toporaș, semnătura devenind inutilă. Aurel LEON - 1983 VIORICA TOPORAȘ [...] În
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
carpatin, că ni se anunță o primă oprire a trenului, câteva minute la Stoney Creek Falls, locul de unde se poate admira și filma Barron Falls, uimitoare șuviță de apă sclipitoare ce se prăvale de la 260 m Înălțime Într-o spumă diafană de vapori. Cascada se află În perimetrul parcului național amintit, coridor natural din vechea pădure tropicală, la mai puțin de trei kilometri de Kuranda. Ne desprindem cu greu din vraja cascadei la fluieratul insistent al sirenei bătrânei locomotive. Revenim cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și culori, inegalabil În nici un alt loc de pe glob. Îmbrăcați În veste flotante, putem să facem snorkeling și cei care nu vor să se ude, pot alege să admire varietatea uimitoare de pești tropicali, viu colorați, galbeni, albaștri, cu aripioare diafane, vărgați cu dungi pe spate, pe pântec, cu buline etc. și corali de pe platforma de observație subacvatică. Totul este la superlativ, nu găsești cuvintele potrivite pentru a descrie cât mai aproape de adevăr această minunăție a naturii. Cei mai comozi preferă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ale fiordului. La Întoarcere suntem fascinați de ghețarul (Pembroke Glacier), localizat În Muntele Plembroke (2014 m) ce se cască În Milford Sound, și mai ales de cascada Stirling Falls ce-și prăvale torenții de la 155 m Înălțime, Împrăștiind o spumă diafană de picături de apă. O altă formă ciudată The Lion, plină de grandoare asemenea unui leu, este o rocă la 130 m Înălțime care oficial face parte din Munții Kimberley, În apropierea căreia se află misterioasa Peștera Harrison. Cascada Sutherland
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
plante ce dau o notă plăcută, aleile umbroase și rondurile de flori exotice cu parfum 411 suav și policromie incitantă pentru vizitator, pârâiașele ce-și susură molcom undele ca Într-o poveste orientală, cascade frumos amenajate, lacuri pe care plutesc diafane lebede printre nuferi cu corole violacee, albe sau gălbui, pavilioane pentru odihnă și relaxare. Unii arbori planturoși, cu coroane gigantice au o vechime mare Între 130-180 de ani. Rămânem mai mult timp lângă așanumiții arbori de cârnați, ale căror fructe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și mai comodă, până În platforma superioară a muntelui de unde se poate urmări cel mai frumos răsărit de soare În prejma Ecuatorului. Ne Înscriem În ultima categorie, aventura cu jeep-urile prin munți. La orele patru, când Încă nu Înmugurise zorile diafane, coloană de jeep uri se pune În mișcare, Înaintând cu atenție, cu viteză redusă, mai ales că terenul este accidentat și plin de gropi de unde chiftește noroiul. Cu toții ne bazăm pe priceperea șoferilor locali avizați cu o astfel de rută
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la grătar servit cu legume, tapioca și nucă de cocos, Satay - frigărui de pui, vită, pește, cu un sos delicios de arahide și soia. Mă plimb agale pe plajă, cu picioarele goale pentru a simți răceala nisipului sub tălpi. Jocul diafan al razelor de lună Împinge la visare. Aripile vântului Îmi mângâie ușor obrajii, ochii Îmi strălucesc hipnotic. Privesc Îndelung valurilor clăbucite izbesc malurile, luminile ambarcațiunilor În larg ca niște faruri călăuzitoare... Culeg la Întâmplare câteva cochilii ascunse În căldura nisipului
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Îmbinând tradiția clasică chineză, cu elemente peisagistice moderne, pavilioane cochete cu acoperișuri ce amintesc de epoca imperială, galerii, săli expoziționale, ape clipocind printre stânci, peșteri artificiale și cascade argintii, mici insule, podețe, arbori pletoși, flori exotice multicolore, cu 526 parfum diafan, o adevărată oază de verdeață, menită să destindă trupul și să inspire mintea artistului, iubitor de frumos, suprafață de, În formă circulară, fiind apreciat de vizitatori design-ul În care au fost concepute spațiile. Dincolo de poarta de lemn sculptată, vopsită
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
apelul la visare, combinat cu solipsismul postmodern, constituie, chiar și în chip explicit, motorul literaturii pe care o practică. Realitatea pare inițial evanescentă, inconsistentă, opacă, ternă, inertă, muribundă. Apariția unui bătrân „povestaș” (Moș Mitu, înconjurat de umbre ușoare, siluete omenești diafane care zburătăcesc în jurul lui) trezește totul la o viață adevărată. Când bătrânul începe să vorbească, se face soare, universul devine consistent, viu, e creat prin povestirea-visare. În altă parte un personaj exclamă: „Bă, dacă nu v-aș visa eu, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
ci dimpotrivă, aducându-ne imperios aminte de ele."14 De aceea, simboliștii au încercat înlocuirea actorului prin forme ce nu constrâng imaginația. Dansul îl fascinează pe Mallarmé, căci este mai puțin imitativ decât teatrul, el recurge constant la simbol. Dansatoarea, diafană și aeriană, apare cvasi ireală. "Dansatoarea, scrie el în Divagații (Divagations), nu este o femeie care dansează, pentru aceste motive alăturate că ea nu este o femeie, ci o metaforă, rezumând unul din aspectele elementare ale formei noastre, spadă, cupă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
utiliza bronzul nu i-ar veni; ar trebui mai degrabă să semene cu o împletitură din nuiele, sau cu niște nemaipomenite rânduri de scări turnante, care ar ceda la cel mai mic pas puțin cam greu. Iar apoi, frumoase mătăsuri diafane, folosite tot pe atât de cu zgârcenie cum sunt duminica la Hyde Park; broderii frumoase, giuvaeruri și mai frumoase, și nenumărate, pentru a le putea schimba zilnic. Nu s-ar putea, de exemplu, să ne închipuim o scenă susținută de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
experimentează diferite formule, autorul lor evoluând de la tematica gândiristă către o lirică mistică și de la stihul în mod deliberat neîngrijit, în afara canoanelor, la proza lirică. Reușitele certe, fragmentare, se găsesc, totuși, nu atât în direcția grotescului, a prozaicului, ci a diafanului și inefabilului. Epica, dominantă după 1938 și mai valoroasă decât poezia, este, într-un fel de existențialism fără artă, răsfrângerea puțin transfigurată a unui eu profund, inaccesibil nici lui însuși, revărsându-se neastâmpărat peste orice intenție artistică, pentru că arta e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
cu numele Khum-otep, mormânt care se găsește la Beni-Hasan. Datează din jurul anului 1830 î.C. Guvernatorul este personajul de statură mare din partea dreaptă a picturii. Conform canoanelor picturii egiptene, mărimea personajului este proporțională cu importanța sa. Și îmbrăcămintea albă, puțin diafană, este tipică personajelor aristocrației. Grupul de semiți (probabil amoriți) este precedat de doi servitori egipteni care poartă haine albe și sunt și ei puțin mai înalți decât asiaticii. Inscripția care se găsește în partea de sus explică scena: „Sosirea fardului
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
să fim / Ca-ntr-un tablou celebru de Rembrandt...”. Poezia iubirii, predominantă, așază între prezent și trecut interstiții aburoase, încețoșând imaginile, ca într-o tehnică sfumato. De aici, și principalele trăsături ale discursului poetic: discreția confesiunii, calmul melancolic al amintirii, diafanul tablourilor stilizate. O autoironie discretă vertebrează contemplarea cu ochi abstras a lumii, văzută shakespearean ca o scenă de teatru. Expresia, urmărind esențializarea, impune prin concizie și acuratețe. Din detașarea „mișcată” de afect și din estomparea eului P. și-a făcut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
acestei lumi feerice. Veșmintele translucide par topite în corporalitatea ei, această fluidizare o regăsim în construcția de sensibilitate simbolistă a unei feminității acvatice precum ondinele lui Gustav Klimt. Corpul pare să-și fi pierdut greutatea, Zâna răsare din lac, plutește diafan, extatic, în acest decor de vis. Un alt tablou feeric este intitulat A fost odată... (Ulei pe pânză 1,84 x 2,020 cm, inventar 216, semnat stânga jos cu portocaliu, pe verso cu tuș negru, nedatat), prima parte din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al doinei, cântec popular melancolic, asociat adesea suferințelor din dragoste. Promisiunea împlinirii erotice eufemizată de chemarea-doină a zânelor asociază amnezia thanatică. În cântecul-chemare al ielelor, precum în cel al sirenelor adresat lui Ulise, se află codificată prezența morții. Aceste forme diafane, fantasmale, desprinse din inconsistența norilor, sunt cum nu se poate mai atrăgătoare. Tânărul nu cedează chemării din dragoste pentru Irina și zânele îl condamnă la moarte, furtuna se dezlănțuie imediat și tânărul este curtat ultimativ chiar de Lună, care ia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
notă simbolistă, prin care pictorul prezintă o imagine transfigurată a umanității pe fondul disoluției ei într-o tensiune a contrastelor, de o mare intensitate. Figura feminină alegorizată, "Speranța", se ridică luminos, în mijlocul unei mulțimi care reprezintă umanitatea în ansamblul ei. Diafan și alb, într-un veșmânt semitransparent, asemeni figurilor feminine whistleriene, corpul său eteric proiectează luminescența pe chipurile aflate în beznă, reflex luminos amplificat de forța unei viziuni. Imaginea unei umanități torturate realizează un contrast cu această viziune beatifică, fragilă, inconsistentă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acestuia. Întregul potențial de senzualitate derivă din detaliul floral și în acest sens, tabloul lui Pallady, precum și cel al Klimt, dobândește o dimensiune decadentă: floralul nu mai reprezintă o expresie a lilialității, purității virginale, precum floarea de câmp a pastoralelor diafane. Floarea de culoare albă este înlocuită cu o floare pretențioasă, de seră, cu un aspect care trimite numaidecât la anatomia genitală, printr-o apropiere voită de corporal, menită să sublinieze lumea deghizată vegetal a instinctualității. Din cochilia albă a florii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu bestialitatea, care, îmbrăcată împărătește episcopal, evocă senzații libidinoase și năravuri. Se cunoaște că femeile domnului Pallady ar putea scoborî prea bine din cadrul lor în lume; cu bumbul țâței sâmburiu ca ametistele, cu floarea de crin ridicată către șolduri, concavitatea diafană a pântecului modelat frumos, proeminențele pieptului, n-ar isca nici pofte, nici trivial. Ar fi salutate aceste femei ca niște doamne auguste, care s-ar îndrepta, tinere și albe, cu părul bronzat și buza puțin trandafirie, către biserică sau cimitir
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și o fragilitate pusă în relație cu o hipersensibilitate. Melancolia nu este o simplă alegorie, ci pictura unei état d'âme simboliste, pe care C. Săteanu o asociază unei alte figuri misterioase, Gioconda lui Leonardo da Vinci. "Și acel chip diafan, cu ochi umezi, ce răsare dintr-un fond întunecat "Melancolie" [...] tablou fascinant ce are ceva din farmecul "Giocondei""388. Melancolia se reflectă diferit la o serie de alți pictori care au multe în comun cu sensibilitatea decadentă, trecând din spațiul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]