2,549 matches
-
alimentează În mod direct naționalismul. Clasele populare sunt profund atașate de aceste construcții identitare. Lăsate singure, ele n-ar putea totuși să le transforme În simboluri naționale. Aceste clase prezintă astfel un caracter „pre-politic” și „nu au găsit Încă o dialectică pentru a-și exprima aspirațiile”. Acțiunile lor „nu sunt decât tatonări oarbe”. Convertirea lor la naționalism necesită așadar un impuls din exterior. Patrioții furnizează tocmai acest impuls: ei se străduiesc să deturneze protonaționalismul de la cursul său natural, pentru a-l
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să le opună o barieră ideologică. Naționalismele englez sau francez nu provin din vreo dinamică internă; ele nu servesc decât pentru a legitima din nou un imperialism ajuns la capătul puterilor. Trebuie așadar să Înțelegem că „dezvoltarea inegală este o dialectică”. În „războiul dezvoltării”, „naționalismul poate fi privit ca o «antiteză» opusă «tezei» dominației metropolitane. Însă efectele sale se transmit Întregului proces” (Nairn, 1977, p. 338). În teoria lui Nairn, ca și În cea a lui Wallerstein, mobilizările naționaliste alimentează o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Au existat dintotdeauna doi poli unificatori În istoria Bătrânului Continent: Atena și Roma, În Antichitatea precreștină; Roma și Ierusalimul, În era creștină; apoi Roma papală În opoziție cu statele monarhice. Regăsim până În prezent această opoziție dintre universal și particular În dialectica Europei și a națiunilor sale. Această tensiune (necunoscută sau chiar de neînchipuit În cultura chineză, de pildă) Între doi poli de referință este atât de generală, Încât depășește opoziția dintre Atena și Ierusalim, dintre filosofie și religie sau dintre pământ
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu putea să nu atragă critici, date fiind modurile În care ar putea fi exploatată. Discuție critică Sartre, care, În al său Orphée noir1, a adus un sprijin foarte clarnegritudinii, denunțând etnocentrismul, emite ulterior anumite rezerve cu privire la statutul noțiunii În dialectica istorică. Lui Senghor, care arată că, pentru Césaire, albul și negrul simbolizează capitalul și respectiv munca, Îi răspunde că noțiunile de clasă și de rasă nu se pot suprapune. „De fapt”, spune el, „negritudinea apare ca timp slab al unei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Boston, Ginn. ULLMAN-MARGALIT Edna (1977), The Emergence of Norms, Oxford, Clarendon Press. Φ Anomie, Devianță, Reglementare socială, SOCIALIZARE, Valori Ptc "P" Pact republicantc "Pact republican" Φ DREPT ȘI CULTURĂ, FRATERNITATE Paradigmă familialătc "Paradigmă familială" Φ FRATERNITATE Particularisme/universalismtc "Particularisme/universalism" Dialectica lui unu și a multiplului, a singularului și a generalului, a particularului și a universalului este, fără Îndoială, cum credea și Georg Simmel, un invariant de care mintea omenească nu se poate lipsi. A gândi astfel Înseamnă pur și simplu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
globală și practică, pe abstracția incertă conform unei mistici a participării; 3) principiul diviziunii, care permite alternarea sau coabitarea, la același individ sau În cadrul aceleiași culturi, a unor logici sau categorii care sunt În sine incompatibile sau ireductibile; 4) principiul dialecticii materie-formă, semnificând că materia simbolică este cumva pre-formată, marcată de utilizările sale anterioare. Memoria se Întrupează În corp și se perpetuează prin gesturi cotidiene și prin acțiuni rituale. În lingvistică, este numită sincretică fuzionarea a două funcții de-a lungul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
totuși aceeași la toate culturile. O dată efectuate aceste rememorări, trebuie spus că ne-am Înșela dacă ne-am imagina că suntem condamnați să imităm În mod pasiv modelele preexistente. Între cel care transmite și cel care primește se instaurează o „dialectică”. Deși dorim să acceptăm faptul că pozițiile nu sunt fixe și că deciziile luate nu țin neapărat de un habitus sau un ethos de clasă, condiționarea nu este niciodată perfectă și se izbește de multe rezistențe. Să recunoaștem totuși, fără
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Ruby, care vede În ea „un mod de a pune problema unității politice a societății În termeni de unificare, și nu de unitate abstractă: refuzând despotismul singularului pornind de la o presupunere și diseminarea liberală a multiplului, ea instituie o infinită dialectică a acțiunii” (ibidem, p. 104). Din perspectiva unei acțiuni infinite, solidaritatea este Într-adevăr o politică inextricabil legată de conștiința unei transformări necesare a istoriei și a unei alte societăți de construit. A. P. & BOUGLE Célestin (1906), „Note sur les origines
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Le Totalitarisme encore une fois”, Communisme, nr. 59-60, trimestrele trei și patru, pp. 29-44. TRAVERSO Enzo (2001), Le Totalitarisme. Le XXe siècle en débat (texte alese și comentate), Paris, Seuil. Φ DOMINAȚIE, DREPTURILE OMULUI, POPOR, Putere, Servitute, VIOLENȚĂ Tradiție/modernitate (dialectica Î)tc "Tradiție/modernitate (dialectica ~)" Φ DREPT ȘI CULTURĂ, MULTICULTURALISM, NAȚIONALISM, PARTICULARISME/UNIVERSALISM Transgresiunetc "Transgresiune" Φ Devianță, Marginalitate/marginalizare Tranzacțietc "Tranzacție" Definirea tranzacției necesită apelul la mai multe discipline: economie (lucrările de pionierat ale lui Ronald Coase asupra costurilor intrării
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Communisme, nr. 59-60, trimestrele trei și patru, pp. 29-44. TRAVERSO Enzo (2001), Le Totalitarisme. Le XXe siècle en débat (texte alese și comentate), Paris, Seuil. Φ DOMINAȚIE, DREPTURILE OMULUI, POPOR, Putere, Servitute, VIOLENȚĂ Tradiție/modernitate (dialectica Î)tc "Tradiție/modernitate (dialectica ~)" Φ DREPT ȘI CULTURĂ, MULTICULTURALISM, NAȚIONALISM, PARTICULARISME/UNIVERSALISM Transgresiunetc "Transgresiune" Φ Devianță, Marginalitate/marginalizare Tranzacțietc "Tranzacție" Definirea tranzacției necesită apelul la mai multe discipline: economie (lucrările de pionierat ale lui Ronald Coase asupra costurilor intrării, informării și coalizării În cadrul unei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
semnificații. Propriii noastre imagini autobiografice care rezultă pe parcursul relatării povestirii pot trece dincolo de sine, spre domeniul colectiv, permițând povestirilor vieții să îndeplinească cele patru funcții ale mitologiilor active. Utilizarea în psihologie Întregul proces de dezvoltare psihologice se focalizează în jurul unei dialectici de tip conflict-rezoluție, schimbare-dezvoltare. Rememorarea, modelarea și împărtășirea povestirii vieții, care este alcătuită din valorile, credințele și aspirațiile cuiva, dar și din evenimentele și experiențele trăite, nu constituie doar o sarcină developmentală. Povestirea însăși poate reprezenta un text valoros pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
în realitate, creativitatea este a vorbitorilor, iar limba este domeniul în care se manifestă această creativitate. Ca gînditor dominat de preceptele filozofiei hegeliene, Wilhelm von Humboldt putea admite creativitatea limbii, în condițiile existenței ei ca activitate, dar hegelianismul presupune manifestarea dialecticii ca ceva preluat din afara obiectului vizat prin manifestarea Ideii absolute. Această perspectivă inițiată de Humboldt a fost adoptată de majoritatea lingviștilor de mai tîrziu, încît, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, Noam Chomsky a subliniat aspectul creator
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o parte, discursul recurge la mijloacele limbii realizate în cadrul incidenței limbii cu realitatea, unde se articulează practica și folosirea limbii. Pe de altă parte, discursul modalizează relația pe care o stabilește cu realitatea, gradînd nivelul de realitate atribuit reprezentării. V. dialectică, realism, subiectivitate. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN CRONOGENEZĂ. În teoria lingvistică a lui G. Guillaume, fondată în 1929, cronogeneza este o operație mentală de dispunere a timpurilor verbale prin actualizarea limbii în discurs. Într-un enunț precum El va veni
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fenomenelor lingvistice dintr-o anumită perioadă a istoriei, stabilizează dinamica diacronică din necesități de analiză. Praxematica nu ageează însă opoziția dintre diacronie și sincronie și nu le tratează separat, deoarece ea este interesată de procesele lingvistice care sînt rezultatul unei dialectici a nominației în relație cu practicile umane. În această viziune, dimensiunea istorică este esențială pentru producerea sensului pe care îl explică astfel în plan sincronic. Aceasta este o orientare ce amintește de refuzul comparatiștilor de a admite un punct de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
amintește de refuzul comparatiștilor de a admite un punct de vedere autonom, pe considerentul că lingvistica sincronică are o întemeiere numai dacă este interpretată în termeni diacronici. Ideea că în realitatea limbii aspectele dinamice și cele statice coexistă într-o dialectică specifică, deoarece limba se constituie în diacronie și funcționează în sincronie, capătă, de altfel, tot mai mulți adepți în epoca actuală, diacronia fiind considerată una dintre dimensiunile majore ale variației lingvistice. De aceea, a n a l i z a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
asemenea repere. Cu toate acestea, diacronia nu poate deveni un scop în sine în cazul analizei discursului, deoarece acesta este o structurare de conținuturi și de forme lingvistice, iar nu o desfășurare de etape ale acestor conținuturi și forme. V. dialectică, discurs, gramaticalizare, limbă, sincronie, variație, vorbire. SAUSSURE 1916; DUBOIS 1973, GREIMAS - COURTES 1993; COSERIU 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001, DSL 2001; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN DIAFONIE. Introdus pentru a preciza conceptul de "polifonie", de către E.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
DIALECTICĂ. În înțeles etimologic, cuvîntul dialectică înseamnă "discuție, conversație cu cineva", de unde s-a ajuns la accepțiunea de formă particulară de dialog între doi parteneri, ale căror schimburi de opinii sînt orientate spre cercetarea metodică a adevărului. Această accepție a dialecticii, ca artă de a construi o cunoștință adevărată, este atribuită în mod deosebit lui Socrate, care folosea metoda de argumentare sub formă de dialog realizat prin întrebări și răspunsuri. Ulterior, Aristotel a considerat "dialectica" o artă a argumentării și a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
metodică a adevărului. Această accepție a dialecticii, ca artă de a construi o cunoștință adevărată, este atribuită în mod deosebit lui Socrate, care folosea metoda de argumentare sub formă de dialog realizat prin întrebări și răspunsuri. Ulterior, Aristotel a considerat "dialectica" o artă a argumentării și a respingerii, prin urmare, o artă de a opune contrarii. Dialectica este, în această perspectivă, un mod de interacțiune după anumite reguli între doi parteneri, cel care răspunde și trebuie să apere o anumită afirmație
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
atribuită în mod deosebit lui Socrate, care folosea metoda de argumentare sub formă de dialog realizat prin întrebări și răspunsuri. Ulterior, Aristotel a considerat "dialectica" o artă a argumentării și a respingerii, prin urmare, o artă de a opune contrarii. Dialectica este, în această perspectivă, un mod de interacțiune după anumite reguli între doi parteneri, cel care răspunde și trebuie să apere o anumită afirmație (sau opinie) și cel care întreabă și o contestă. Ca instrument, este folosit silogismul dialectic, avînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cel care întreabă și o contestă. Ca instrument, este folosit silogismul dialectic, avînd trăsătura de a fi bazat pe premise care sînt numai idei admise, iar nu adevăruri absolute, ca în cazul silogismului logic. Un moment important l-a cunoscut dialectica prin filozofia lui Hegel, unde reprezintă procesul necesar care determină progresul în gîndire și în lume. Potrivit concepției antice, dialectica și retorica reprezintă două arte, două moduri de realizare a discursului. Dialectica este vorbirea într-un cadru restrîns cu aspect
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care sînt numai idei admise, iar nu adevăruri absolute, ca în cazul silogismului logic. Un moment important l-a cunoscut dialectica prin filozofia lui Hegel, unde reprezintă procesul necesar care determină progresul în gîndire și în lume. Potrivit concepției antice, dialectica și retorica reprezintă două arte, două moduri de realizare a discursului. Dialectica este vorbirea într-un cadru restrîns cu aspect conversațional și se utilizează pentru dezbaterea tezelor cu statut filozofic, reprezentînd tehnica discuției dintre doi parteneri și procedînd prin întrebări
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
silogismului logic. Un moment important l-a cunoscut dialectica prin filozofia lui Hegel, unde reprezintă procesul necesar care determină progresul în gîndire și în lume. Potrivit concepției antice, dialectica și retorica reprezintă două arte, două moduri de realizare a discursului. Dialectica este vorbirea într-un cadru restrîns cu aspect conversațional și se utilizează pentru dezbaterea tezelor cu statut filozofic, reprezentînd tehnica discuției dintre doi parteneri și procedînd prin întrebări și răspunsuri; retorica înseamnă vorbirea în public despre probleme de interes social
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dezbaterea tezelor cu statut filozofic, reprezentînd tehnica discuției dintre doi parteneri și procedînd prin întrebări și răspunsuri; retorica înseamnă vorbirea în public despre probleme de interes social sau politic, printr-un discurs lung și continuu. Pornind de la definiția generală a dialecticii ca practică a dialogului rațional și ca artă de a argumenta (prin întrebări și răspunsuri), se poate constata că aceasta este în fond un principiu de structurare și de coerență al discursului dialogic, mai ales sub aspectul conținutului și că
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca practică a dialogului rațional și ca artă de a argumenta (prin întrebări și răspunsuri), se poate constata că aceasta este în fond un principiu de structurare și de coerență al discursului dialogic, mai ales sub aspectul conținutului și că dialectica se manifestă implicit, cu diferite grade de relevanță, în toate aceste tipuri de discurs. Atunci cînd dialectica nu este urmată (intuitiv) ca mijloc de coerență, discursul dialogic devine absurd, ca în teatrul lui Eugen Ionescu. În perspectiva pragmaticii lingvistice, cercetările
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
constata că aceasta este în fond un principiu de structurare și de coerență al discursului dialogic, mai ales sub aspectul conținutului și că dialectica se manifestă implicit, cu diferite grade de relevanță, în toate aceste tipuri de discurs. Atunci cînd dialectica nu este urmată (intuitiv) ca mijloc de coerență, discursul dialogic devine absurd, ca în teatrul lui Eugen Ionescu. În perspectiva pragmaticii lingvistice, cercetările asupra dialecticii au intenționat realizarea unui model normativ prin care argumentarea să fie orientată spre rezolvarea diferențelor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]