1,929 matches
-
une robe sombre toute simple" [ibidem, p.27]. Modă pune în scenă un spectacol al armoniei feminine. Artă modei devine artă aparentei. Acest spectacol nașterea a ceea ce printre locurile ordinare este absolut nou într-o anumită epoca face adevăratul spectacol dialectic al modei [v.Benjamin, 1989, p.90], îmbrăcămintea de sfârșit de secol este purtată că un costum de teatru [v.Doffin-Orsini, p.363]. Haină Parizienei devine spectacol. Pariziana își eclipsează rivalii prin strălucirea costumului 394. Costumul Parizienei, fructul unei alegeri
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de soldați unguri și 2.000 de polonezi, deși mult mai slabă decât cea turcească, a zdrobit-o complet , suport ideologic pentru a surmonta teoria despre rolul țără nimii în istorie. Cu acest citat, teoria istorică românească, acaparată de materialismul dialectic și istoric, primea consacrarea „clasicilor” în ce privește bătălia de la Vaslui. Așa s-a putut crea o imagine falsă despre armata română de-a lungul timpurilor, despre capacitatea ei de a obține victorii, fără arme și fără pregătire și instrucție militară, care
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
misterul, ori aflat În fața unui mister, acesta devine un mister și mai mare. După cum se poate vedea, toată concepția filosofică a lui Lucian Blaga are un fundament prin excelență metafizic, atractiv pentru spiritele Înalte, neconvertite la teorii filosofice materialiste ori dialectice. Această sumară explicație a concepției filosofice blagiene exprimată În studiile sale de specialitate (vezi „Cunoașterea luciferică”, 1933) este necesară atunci când Încercăm un demers analitic asupra unui poem de mare rezonanță din creația poetului. E vorba despre „Eu nu strivesc corola
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
canonic”. Individul romantic este utopia unui om complet „anormal” (Înțelege excepțional), dezechilibrat și bolnav, adică cu sensibilitatea exacerbată la maximum, rezumând toate aspectele spirituale de la brută la geniu.” (5) Toate aprecierile scriitorului au la bază o filozofie cu rădăcinile Întro dialectică a normalității literare. Se pare Însă că tot ceea ce a urmat după clasicism, nu a mai reprezentat decât negații la ceea ce a fost, clasicismul fiind singurul curent literar statornic, izvorât dintr-o stare de normalitate absolută. În rest, a urmat
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
nici o exagerare dacă se afirmă că este o capodoperă. Explicația o dă autorul Într-un eseu („Echlibrul Între antiteze”) când abordează relația „tradiționalism și modernism”. Acestea devin „sub raport estetic formule inutile și oțioase”, dacă nu se realizează un raport dialectic: „ori o epocă imită servil... formele trecutului și atunci... devine manieră, ... ori vechea poetică se adaptează... și avem de a face numai În aparență de o artă veche, În realitate, fiind vorba de o cugetare poetică modernă.” Privit din perspectivă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
potrivit căreia raporturile sociale sunt condiționate de raporturile de producție, ci mai curând atrage atenția asupra funcției care ar trebui să revină operei de artă în cadrul raporturilor de producție artistică ale unei epoci, respectiv asupra tehnicii artistice a operelor, element dialectic care ar putea depăși opoziția sterilă dintre formă și fond. Supusă unei analize sociale directe, noțiunea de tehnică ar indica modul în care s-ar determina cu justețe raportul dintre tendință și calitate, în condițiile în care, pe lângă faptul deja
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
care trăim. În sprijinul acestei teze se ridică voci alternative, adaugă profesorul, atrăgându-mi atenția asupra faptului că, la această dată, se pot consemna publicații academice de genul celei a lui Judith Martin și Tom Nakayama 2, care oferă "modele dialectice" ale cercetării, coroborând rezultate ale abordărilor calitative, critice și cantitative, în ponderi echilibrate. În locul "luptei pentru legitimare", aceste modele strâng laolaltă, în mod constructiv, obiectivele atinse de diferitele abordări metodologice ale complexului fenomen comunicațional. Desigur, erou al ascensiunii orientărilor calitative
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
caracterul deja construit, ca subiect, al publicului, în timp ce modelul, ca atare, implică discursul "într-o manieră care susține relațiile de dominare curente"780. Oratorul (tradițional), prin urmare, va contribui la proliferarea dialecticii controlului și, desigur, atâta vreme cât nu întreține o relație dialectică cu ideologia, nu va reuși să rămână agent în contextul sistemului social. Materialitatea discursului, pe de altă parte, atrage atenția asupra "praxis"-ului folosit de retorica critică. Dacă Aristotel înțelegea prin praxis înțelepciunea practică, oferind termenului conotația sa etică tradițională
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
mai multe secole lui Isus! Aceștia au devenit goi din punct de vedere spiritual și depășiți din punct de vedere istoric. Hegel XE "Hegel, Georg Wilhelm" n-avea nimic cu evreii de până la Isus, care aveau rolul lor în mișcarea dialectică a spiritului universal. M.I.: Exact. Iar Eliade XE "Eliade, Mircea" nu a spus că sunt depășiți, dar a reluat teza pe care am discutat-o, potrivit căreia evreii au devenit istoriciști. Acesta e un fel de hegelianism invers! Și aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
de la care a pornit, care mântuiește diferența originară fără a o elimina, printr-o sporită atenție și printr-un sporit efort de unificare. Este o sinteză care conduce la soluționarea aparentelor incompatibilități. Dacă sinteza cunoașterii obișnuite se comportă după modelul dialectic (menit să depășească înnoitor contradicția și să treacă mai departe), aici este vorba de o sinteză mai apropiată de sugestia inițială kantiană, care se menținea în preajma simplei legături. Aceasta din urmă se comportă la rândul ei sporitor, dar prin inserție
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
îmbrace. Ea reia cu fiecare nouă încercare existențială un ritual al activității judicative devenit marcă personală și întretaie fluxul natural al evoluției destinale cu înțelepte demersuri de completare interpretatoare sau înconjurare comprehensivă. Existența însăși este o scenă a acestui joc dialectic care alternează emergențele imanente ale dezvoltării firești cu inserția deliberată a forului reflexiv, iar fiecare moment de cotitură pe care îl încearcă drumul individual poartă însemnul instanței cenzoriale (vădind caracterul indispensabil al prezenței eforturilor conștiente în abundența datelor de trăire
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
scara efortului psihologic individual, multiple tensiuni și blocaje care ar putea amâna o schimbare care și-a întrunit deja condițiile. Această virtute a negativității sferei volitive face parte cu egală îndreptățire din instrumentarul personalității autentice și intră oricând în tandem dialectic cu reflexia participativă pozitivă, regăsindu-se printre sensurile auto-constructive ale unui proces reglator al actualității acestei reflexii. Cele două dimensiuni apar îngemănate atunci când vine vorba de acțiunea promptă a discernământului, a acelei disponibilități reflexive chemate să fundamenteze orice decizie prin
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
decizional suprastructural. Ea răspunde unei duble nevoi (aceea de înnoire și aceea de fixare a noii achiziții) și abia în final, o dată cu epuizarea fenomenologiei care-i este proprie, ajunge să manifeste o tendință naturală către stabilitate (un fel de pas dialectic prevăzut și de sinteza conceptuală hegeliană: "căci conștiința [schimbătoare] nu are ca fiind esența dacât conștiința opusului ei și a propriei sale nimicnicii... în ridicarea din aceasta ea merge către imuabil"42). De aceea, mișcarea către opus ("orice schimbare se
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ca for de reglaj al acestei implicări) și încearcă să unifice cele două demersuri în vederea desăvârșirii condiției intelectiv-actante atât de caracteristice unui portret universal al omenescului. De la luminile acestei cunoașteri pornind, cele două jumătăți ale înțelepciunii participă la un joc dialectic a cărui cadență este dictată de forul reflexiv în mai multe chipuri. În primul rând există intervenția concluziilor de experiență în exercițiul aptitudinal, intervenție menită să-i sporească acestuia eficiența. Această intervenție fixează regimul de activare al înzestrărilor individuale pe
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în act se revelează natura singulară a angajării omenești, sâmburele de interioritate care înrâurește ampla desfășurare existențială ce construiește imaginea destinală globală. Act-subiectivitate-destin sunt trei piloni conceptuali ai unei viziuni totalizatoare asupra persoanei umane, viziune care atrage într-un joc dialectic multitudinea de noțiuni secunde ale unei teorii pragmatice. Interpretarea celor trei trimite, astfel, la un tip de abordare a comportamentului care se integrează demersului științific socio-uman și face din laboratorul deschis și pacific al fiecărei personalități individuale un câmp de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
prudenței reflexive artistice și contribuie hotărâtor la implicarea ocolitoare specifică parcursului creator. În lumina ei, reflexia imprimă cogniției o cadență întretăiată, care alternează lumina ordonatoare cu fermentul echivocității unei simțiri principial constitutive actului artistic, legând în această desfășurare cu tentă dialectică determinări noetice incompatibile în orizontul experiențelor comune. Este o unică ocazie, care i se oferă doar creatorului, de a face viabile niște combinații atitudinale inedite, de a trăi la cota unui risc incitator fiorul aproape extatic al forțării limitelor subiective
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Felul în care te judeci pe tine intră în raportare directă cu felul în care te judecă ceilalți, iar standardul personal este o rezultantă a celor două încercări evaluative. La scară personală, conștiința de sine și standardul intră în joc dialectic și determină parcursul destinal. De aici rezultă o interacțiune generatoare de tipologie morală, de aici valențe succesive ale datului vital determină o orientare portretizantă pe care se clădește valoarea morală (aflată în elementul său cel mai caracteristic în câmpul interacțiunilor
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
teză într-un sistem de gândire unitar își pierde statutul de validitate, nu trage după sine întreg sistemul, ci cheamă la o nouă înțelegere, la o interpretare corectivă de natură să recâștige dimensiunea valorică pierdută. Noutatea nu se instaurează întotdeauna dialectic, prin opoziție riguroasă cu teza din care a izvorât, ci poate fi de multe ori o fericită inserare sau o înțeleaptă reorganizare cu scopul apropierii de adevăr. Elaborarea unei teorii a conștiinței de sine trebuie să izvorască în primul rând
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
imaginea muncitorului necalificat contribuind, din păcate, mult la ideea de alcoolism, funcția sa tradițională va dispărea puțin câte puțin până la a-l face să-și piardă statutul de băutură națională. Istoria consumului vinului este înainte de toate cea a unui raport dialectic între recipient și conținut. De la butoiul galic 55 la inventarea, pe 26 februarie 1895, de către americanul Michael J. Owens, a mașinii de produs sticle, oamenii au fost mereu preocupați de forma ambalajului "cadoului lui Dionisos". Pe scurt, putem vedea istoria
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
din cereale fermentate. Astfel, uisge beatha (apa sfințită), băutură de origine galică, era obținută prin distilarea berii din orz. Pe plan semantic, aceasta a apărut sub numele de eau-de-vie în franceză, de akvatit în daneză, de usquehaugh în dialectul erse (dialectic de origine celtică din munții Highlands din Scoția și Irlanda) și de uisge beatha în limba galică. Odată cu trecerea timpului, ooska devine ooskie în limbile anglo-saxone și whisky-ul din Irlanda (Irish Whiskey) devine, după invazia acestei țări în secolul
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și mai important, de independență politică. Speranța nu trebuie niciodată să ia locul analizei și înțelegerii clare, informate. Nu a existat atunci prea multă dialectică privind chestiunile pertinente din acele prime zile ale perioadei postcomuniste, doar un fel de prestidigitație dialectică, dominată de teamă, speranțe, aspirații și fantezii și de euforia sentimentului că, în sfârșit, se scăpase de un sistem nu mai puțin diabolic decât geamănul său, fascismul, cealaltă față a lui Ianus, așa cum conclude A. James Gregor în volumul său
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
Hesnard numea "voluptate criminală". Afirmarea de sine și voința de a avea putere sînt motivațiile normale ale unui eu normal. Ele devin criminogene cînd conțin "negarea celuilalt sub forma nimicirii sau spolierii lui, negație care, prin agresivitate, trece din stadiul dialectic în stadiul ofensiv"164. De-abia în această fază ei devin propriu-zis delincvenți, avînd acea "matrice a desocializării" bine structurată și caracterizată tot după Mucchielli prin: 1. refuzul participării la viața socială normală; 2. refuzul societății și al valorilor sale
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Cluj-Napoca, 1991; Teodor Mihadaș, Pe muntele Ebal, Cluj-Napoca, 1990; Doru Novacovici, În România după gratii, București, 1990; Max Bănuș, Cei care ne-au ucis, București 1991; Oana Orlea, Ia-ți boarfele și mișcă, București, 1991; Andrei Șerbulescu, Monarhia de drept dialectic, București, 1991; Constantin Cesianu, Salvat din infern, București, 1992; Lena Constante, Evadarea tăcută, București, 1993; Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Cluj-Napoca, 1994; Ion Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele, București, 1991-1996; Radu Ciuceanu, Memorii, București, 1994; Constantin C. Giurescu, 5
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
viitor, dar înțeleasă cu fața spre trecut.”, Sau/sau, vol II; , Jurnal), 2. a Căutării Ființei întru Lume heideggeriene (Omul poate alege să trăiască în mod autentic, având un simț acut al responsabilității în lume - prin manifestarea „grijii”, ca resort dialectic al „Dasein” ului, concept metafizic al formulei Ființa-întru-Lume -, sau să se supună unor clișee prestabilite, automatic, devenind anonim. Doar înțelegerea morții, ca eludare a tuturor posibilităților, ca neantizare a existenței, determină persoana să confere sens și valoare unui lucru, de
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
lui Hegel, omul este o ființă cunoscătoare, o spiritualitate pentru sine, care reflectă obiectele cu ajutorul gândirii. Poate s-o facă pentru că activitatea sa spirituală este condusă de conștiință, care îi deschide poarta spre înțelegerea abstractă, spre înțelegerea unei dinamici spirituale dialectice aparte, de cunoaștere a realităților fizice, biologice și istorice în care trăiește. Dialectica hegeliană este de sorginte herac-litiană, cu o importanță centrală datorată contradicțiilor și rezolvării acestora. În aceste contradicții și în depășirea lor se află motorul dezvoltării societății omenești
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]