7,137 matches
-
Antiliei, și din nou parfumul ei Îi pătrunse În nări și Îi puse stăpânire pe gânduri. Fu cuprins de amețeală. Pentru o clipă, i se păru că timpul Încremenise. Semnele posedării păreau din ce În ce mai puternice: prin sufletul vegetativ Își fac drum diavolii În sufletul omenesc, deschizându-și un prag unde conștiința cea dreaptă e mai puțin trează. Percepția diminuată a spațiului și a timpului și tulburarea imaginației sunt semnele sale cele mai imediate și mai lesne de recunoscut. Îl putea oare salva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Apoi, Îți vei putea relua urmărirea. O corabie a ordinului ne așteaptă pe coastă. E lună plină, drumul până la țărm e deschis. La schimbarea mareei vom părăsi Toscana. Dante nu izbutea să Își dezlipească ochii de templier. Poate că privirea diavolului era cea care Îi transpărea din pupile. Lângă dânsul, chipul Antiliei se apropiase, patru ochi care Îl priveau cu fermitate. Fu cuprins de o amețeală ușoară. Nu era fiara Apocalipsei, care urma să Înghețe omul cu ochii săi nenumărați? — Arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ar Întâmpla. Era un citat dintr-un mare istoric german, Theodor Mommsen, sper că-ți mai spune ceva acest nume. Iată citatul: Un istoric trebuie să fie aidoma lui Dumnezeu, trebuie să iubească totul și pe toți, chiar și pe diavol. - În principiu, desigur, are dreptate, dar... - Ce bine ar fi dacă oamenii ar Înțelege că, atunci când e vorba de principii, orice „dar...” trebuie abandonat. Ceea ce se și Întâmplă, nimic de zis: Înțeleg foarte bine, dar... - Totuși, domnule profesor, gulagul, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
seama, te rog, că am pornit de la cea mai simplă dintre aranjările posibile ale literelor ălora cretine. Dacă Încerci grupări, doar o idee mai complexe, plonjezi Într-un labirint probabilistic din care nu te mai scoate nici Dumnezeu Însuși. Eventual, diavolul... Îți dau numai câteva exemple și-o să te convingi imediat că nici nu bat câmpii, nici n-am luat-o pe cărare spre izvor. Puse pe trei coloane, literele vor arăta așa: A C D E L M N R
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să nu te speriu de la-nceput? - mult mai aspru, mai depărtat de cele lumești. Te văd tânăr, voinic, frumușel; să știți că la noi, de pildă, celibatul e celibat, înțelegi ce vreau să spun? — Urăsc femeia! - șopti Iovănuț. E unealta diavolului! — Ei, nici chiar așa - surâse papa. Are și ea rolul ei, dar asta nu e treaba noastră. Câți ani ai? — XIX - zise Iovănuț. — Ehei, frumoasă vârstă! Suspină papa. La vârsta asta eu eram... ce eram eu, cardinale Damiani? — Erați novice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Poate am visat și eu Dallesul meu. Te rog uită ce ți-am spus și ajută-mă. Știu că ți-e greu, orice favoare smulsă lui Bârsan te aservește mai mult. Dar ce mai contează acum? Ai semnat pactul cu diavolul. Măcar folosește-ți relația În scopul unei cauze nobile. Hai zău, de ce dramatizezi lucrurile? Nu faci tu asta pentru mine? — Am să Încerc. Mereu Încercăm. Și cînd intervenim pentru alții e ca și cum am face-o pentru noi. Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
una universală, de pildă să cucerești Parisul cum altădată toți Lucienii și Rastignacii lui Balzac. Dar pentru asta trebuie să ai vocație de erou, și nu de erou oarecare, de erou faustic, trebuie să semnezi din capul locului pactul cu diavolul. Îmi vin În minte Însemnările lui Rudolf B. „În R. cînd vrei să faci saltul, plasa socială te prinde În ea și te anihilează; În G. plasa socială te Înfășoară complet pînă te sugrumă“ sau „Singura revoluție perfectă este atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se ridică, recad, se rostogolesc ca ciorchinii de struguri. Prin pînza de apă umbre, țipete, rîsete, fluierături. Nisipul se Învolbură, apoi rămîne mut, neclintit, cum dintotdeauna deșertul. Și deodată singură, atît de singură Încît simți În tine cum se mișcă diavolul, cum ți se umflă glandele și tremură, cum ai aștepta să-ți muște cineva creierul, să-ți umple gura cu o limbă străină, aprigă... așa venea altădată poezia, așa venea dragostea și fața ta rămîne aceeași, placidă, nemișcată, un oblon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ușa bisericii din Piața Moartă. Și nu e adevărat nici un cuvânt din tot ce spune Egon și alții ca el, că, până se crapă de ziuă, șobolanii din biserică mănâncă toată carnea. Practica e pe dinafară broască și pe dinăuntru diavol. Apoi mai sunt pietrele, Luna și Ființele. Dintre pietre, Hematitul, dintre Luni, Luna noastră, iar dintre ființe, imposibil de știut care ar fi cea mai importantă. Iar Dumnezeu nu iartă vrăjitoriile, așa că doctorul Egon o să vadă el ce o să pățească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
iar rugina a pus stăpânire peste fluierul ei. Trupul și arma putrezeau laolaltă, pentru că l-am înmormântat alături, cum i se cuvenea unui luptător adevărat. Cu el să fugărească îngerașii care se pișau pe ei. Iar dacă se întâlnește cu diavolii, atunci Domnul e nebun. Ar fi fost treaba lui Alajos să picteze pe crucea Amáliei: Pișatul pe Cruce E Interzis. Dar i-a fost frică sau a uitat și numai el avea dreptul să o facă. Sau cel puțin PPCI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
asemenea nivel, că „știa pur și simplu“ că e o carte murdară fiindcă voiau să facă un film după ea și prin urmare trebuia să fie murdară, iar omul care îi pusese sub semnul întrebării activitățile era un „trimis al diavolului“. Toate astea i-au făcut pe oamenii din ținut să-l respecte, și un grup s-a întâlnit în fața bibliotecii cu măști negre pe față, au intrat și au luat Pe aripile vântului de pe raft și au ars-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Îți dau o secundă să descui. O secundă! M-am speriat atât de tare încât nu am reușit să-i spun să nu mai împingă în ușă. Nu crezi că pot să dărâm ușa asta și să ajung la tine, diavol mic, nu-i așa? Te aud acolo cum te joci cu ușa. Ajung eu la tine chiar dacă e ultimul lucru pe care-l voi face astăzi! Probabil că s-a retras de la ușă ca să-și ia avânt pentru că încuietoarea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
băut vin? O casă care poate ușor să se transforme într-un loc de păcat? O afacere din care-ți tragi bogățiile pământești care te duc la păcat? Astăzi, națiunea noastră duce o luptă pe viață și pe moarte cu diavolul. În tabere, fetele dansează cu marinari și soldați și mai știu eu ce. La centrele U.S.O din orașele noastre, fetele se dedau celei mai vechi meserii chiar sub ochii noștri. Chiar și soția președintelui participă la așa ceva. Când dansează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dat seama cât de important a fost pentru mine gestul ei. M-a făcut să înțeleg că eu îl reprezint pe Iisus și ca Iisus nu are ce căuta pe ringul de dans. Nu, ăsta-i locul de joacă al diavolului. Ne mai pândește și un alt pericol. Bărbații și băieții noștri au plecat de partea cealaltă a oceanului. Trăiesc ei întru Iisus acolo? Este El cu ei în tranșee? Trăiesc ei o viață curată de creștin? Sunt pierduți pe pământuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fiți libere și să faceți ce vreți, nu-i așa? Zilele astea vezi femei peste tot, în fabrici sau conducând autobuze în oraș. Pot să meargă unde vor, să danseze, să meargă cu trenul sau pe autostradă, fără vreo reținere. Diavolul le momește pe aceste femei, le atrage în plasa lui. Luptați cu diavolul sau îi cădeți pradă? Undeva în spate, o femeie a izbucnit în lacrimi, iar oamenii au început să se întoarcă să vadă cine e, dar apoi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
femei peste tot, în fabrici sau conducând autobuze în oraș. Pot să meargă unde vor, să danseze, să meargă cu trenul sau pe autostradă, fără vreo reținere. Diavolul le momește pe aceste femei, le atrage în plasa lui. Luptați cu diavolul sau îi cădeți pradă? Undeva în spate, o femeie a izbucnit în lacrimi, iar oamenii au început să se întoarcă să vadă cine e, dar apoi și-au amintit că nu au voie. Când scaunele au încetat să mai scârțâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
vă alăturați lor, prieteni? De ce nu vă ușurați inimile rătăcite? Am simțit-o pe femeia de lângă mine ridicându-se. Scaunele scârțâiau în tot cortul. — „Lasă-mă să mă ascund în tine...“ — O, ce noapte glorioasă pentru El! Ce înfrângere în fața diavolului, prieteni. Îi văd venind, tineri și bătrâni. Le văd privirea pasionată în ochi. O, de ce nu vă alăturați lor? N-ar fi minunat să avem aici, pe scenă, o mulțime mare ca o mărturie a măreției Sale? S-au auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mai auzea nici pașii. Auzea numai foșniri de animale ascunse în găuri de pământ, atingându-i ușor timpanul. Din zgomotele lor fine deduse că dimineața ajunsese la prânz cu prospețimea ei obișnuită. UMBRA LUI ZAHAREL Sunt umbra lui Zaharel, adică diavolul din el sau personalitatea lui patologică, cum obișnuiesc să mă numească psihiatrii - cu toate că acești inși glumeți și cultivați nu știu nimic sau știu prea puțin despre noi diavolii, la fel de puțin cum știu despre ei înșiși. Acum am devenit șomer, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cu prospețimea ei obișnuită. UMBRA LUI ZAHAREL Sunt umbra lui Zaharel, adică diavolul din el sau personalitatea lui patologică, cum obișnuiesc să mă numească psihiatrii - cu toate că acești inși glumeți și cultivați nu știu nimic sau știu prea puțin despre noi diavolii, la fel de puțin cum știu despre ei înșiși. Acum am devenit șomer, căci Zaharel a fost scos pe tușă ca „preot“. Amândoi avem un prisos de timp care se revarsă în valuri grele peste noi. Și așa se face că noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
noi. Și așa se face că noi resimțim ceva foarte greu, ca și cum eternitatea însăși ni s-ar fi pus ca un jug pe umeri. Mai înainte eram un individ vioi, certăreț și plin de răutate, așa cum trebuie să fie un diavol. Acum sunt o zdreanță, incapabil să mai iau drumul către împărăția umbrelor. Înainte de a deveni inactiv, îmi plăcea să citesc în pat poeme, exact ca Zaharel, cu o mână sub cuvertură. Am citit Faust-ul lui Goethe și am fost fascinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de Sabat și a lumânări de ceară, în același timp. Îl urmam pe Zaharel la sinagogă, sâmbetele, apoi pe el și Porumbița la biserică, duminicile. Recunosc că mă simțeam cel mai bine în biserică, acolo există o hrană specială pentru diavoli. Un belșug de îmbuiba spirituală. Adevărat paradis. Dar toate astea nu prea miroseau a bine. Într-o noapte stăteam cu Zaharel și Porumbița în pat. Camera era plină de aburi de alcool și de fum de lene. În ceața dormitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mulțime gălăgioasă năvălea pe gheață cu sticle de kirsch în mână. Era neprevăzutul care avea și el un cuvânt de spus. Părinți rătăciți strigau după copiii lor la fel de rătăciți în jocurile lor, copii ușori și plăcuți la vedere ca niște diavoli mici. Deodată Oleg observase absența lui „Cupidon“. - E răcit, zace în pat cu febră mare, explicase cineva. - Adevărat? se mirase Oleg suspicios, era aproape sigur că „Cupidon“ era beat ca de obicei. - Pot cânta și aria lui Cupidon, spusese Blanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Amor. „Eros“ a sărutat-o pe Blanca pe gură. - Blanca, vino aici, a spus Oleg supărat. Dar Blanca parcă era surdă. Se uita la „Eros“ care începuse să sărute toate femeile, distribuind bărbaților sticluțe cu afrodiziace. - Nu ești Eros, ci Diavolul în persoană, i-a strigat Oleg. - Sunt numai virtuțile lui! Femeile care nu fuseseră încă sărutate se uitau la Eros ca într-o oglindă unde se vedeau fără vârstă, fără timp. - Te voi urma până la capăt, spunea o femeie, jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
bucurie. - Așteaptă până mâine, soțul meu suferă de inimă. Dacă află că am fost aici cu tine, că m-ai sărutat, poate moareă - Nu moare! Și dacă moare e mai viu decât a fost vreodată ca mort! - Ești cu adevărat Diavolul, a spus o fetiță cu ochi sclipitori. - Da, i-a șoptit „Eros“ la ureche, dar să nu spui la nimeni, vino cu mine și voi face din tine femeie! Nimic nu e mai greu și mai ușor decât iubirea! Fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Oleg pierduse controlul asupra bunei desfășurări a spectacolului. Un imens tumult creștea, amenințând să absoarbă orchestra și tot ce se găsea pe gheață într-un unic haos general. La prânz și-au făcut apariția în sunete de tobe și chimvale Diavolul și Moartea, urmați de o mulțime destul de trează care venea din cealaltă parte a orașului. Toți purtau măști proaspăt pictate ca să nu fie recunoscuți de marile puteri: Diavolul și Moartea. Cei care se descopereau din nebăgare de seamă primeau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]