KorAP: Find »[drukola/base=diferențial & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...159 >

3,973 matches

Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257

ureeazei (Clotest), esențial pentru stabilirea tratamentului. DIAGNOSTIC POZITIV Diagnosticul pozitiv se bazează pe anamneză și este confirmat de examenul radiologic sau endoscopic cu biopsie; în absența biopsiei, un alt test pentru identificarea eventualei infecții cu H. pylori este necesar. DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL Următoarele afecțiuni trebuie considerate în algoritmul diagnostic al ulcerului: sindromul dispeptic non-ulceros, refluxul gastroesofagian, esofagitele, sindromul de intestin iritabil, cancerul gastric, duodenal, pancreatic, esofagian, afecțiunile bilio-pancreatice cronice, afecțiunile infecțioase (tbc, sifilis), porfiria acută intermitentă, ischemia intestinală. Cancerul gastric ulcerat incipient

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
algoritmul diagnostic al ulcerului: sindromul dispeptic non-ulceros, refluxul gastroesofagian, esofagitele, sindromul de intestin iritabil, cancerul gastric, duodenal, pancreatic, esofagian, afecțiunile bilio-pancreatice cronice, afecțiunile infecțioase (tbc, sifilis), porfiria acută intermitentă, ischemia intestinală. Cancerul gastric ulcerat incipient reprezintă principala problemă de diagnostic diferențial; biopsiile multiple, eventual endoscopia de control elucidează diagnosticul. COMPLICAȚII În cursul evoluției ulcerului pot apare următoarele complicații: hemoragia, perforația, stenoza (gastrică, pilorică, duodenală), malignizarea (numai pentru U.G.), periviscerita. I. Hemoragia digestivă superioară (HDS) reprezintă complicația cea mai frecventă a

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
pacienți care pot „scăpa” momentul propice pentru diagnosticul de CCR curabil sunt cei care prezintă tabloul tipic de sindrom de intestin iritabil; vârsta peste 50 de ani, sindromul anemic, o tulburare de tranzit recentă, scăderea în greutate obligă la diagnosticul diferențial cu o leziune organică. EXAMEN PARACLINIC Hemograma identifică de regulă anemie feriprivă; sângerările oculte în scaun sunt în general pozitive (pot fi semnalul care au dictat investigațiile); VSH accelerat. A. Investigații efectuate pentru identificarea tumorii Rectosigmoidoscopia cu biopsie poate diagnostica

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
T2: T invadează musculara proprie T3: T invadează până la subseroasă sau țesutul gras pericolic, perirectal T4: T invadează direct organe sau structuri vecine sau peritoneul visceral ganglionare în patru sau mai mulți ganglioni limfatici 2,M1 DIAGNOSTIC DIFEREN}IAL Diagnosticul diferențial al CCR se face în funcție de simptomul principal: -dacă rectoragia este principalul simptom diagnosticul diferențial se face cu: boală hemoroidală, fisuri anale, diverticuloză, angiodisplazii, polipi, boli inflamatorii colonice sau enterocolite acute, endometrioză . -dacă sindromul subocluziv predomină, diagnosticul diferențial se face cu

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
perirectal T4: T invadează direct organe sau structuri vecine sau peritoneul visceral ganglionare în patru sau mai mulți ganglioni limfatici 2,M1 DIAGNOSTIC DIFEREN}IAL Diagnosticul diferențial al CCR se face în funcție de simptomul principal: -dacă rectoragia este principalul simptom diagnosticul diferențial se face cu: boală hemoroidală, fisuri anale, diverticuloză, angiodisplazii, polipi, boli inflamatorii colonice sau enterocolite acute, endometrioză . -dacă sindromul subocluziv predomină, diagnosticul diferențial se face cu: diverticulita, volvulusul, aderențe postoperatorii, boala Crohn, tuberculoza colonică, pseudoobstrucția intestinală; - dacă tulburarea de tranzit

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
DIFEREN}IAL Diagnosticul diferențial al CCR se face în funcție de simptomul principal: -dacă rectoragia este principalul simptom diagnosticul diferențial se face cu: boală hemoroidală, fisuri anale, diverticuloză, angiodisplazii, polipi, boli inflamatorii colonice sau enterocolite acute, endometrioză . -dacă sindromul subocluziv predomină, diagnosticul diferențial se face cu: diverticulita, volvulusul, aderențe postoperatorii, boala Crohn, tuberculoza colonică, pseudoobstrucția intestinală; - dacă tulburarea de tranzit este predominantă, diagnosticul diferențial se face cu: colonul iritabil, boala Crohn, rectocolită; - dacă sindromul de impregnare neoplazică este dominant, diagnosticul diferențial se face

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
boală hemoroidală, fisuri anale, diverticuloză, angiodisplazii, polipi, boli inflamatorii colonice sau enterocolite acute, endometrioză . -dacă sindromul subocluziv predomină, diagnosticul diferențial se face cu: diverticulita, volvulusul, aderențe postoperatorii, boala Crohn, tuberculoza colonică, pseudoobstrucția intestinală; - dacă tulburarea de tranzit este predominantă, diagnosticul diferențial se face cu: colonul iritabil, boala Crohn, rectocolită; - dacă sindromul de impregnare neoplazică este dominant, diagnosticul diferențial se face cu: alte tumori maligne digestive; 175 CANCERUL COLORECTAL -dacă se evidențiază masă palpabilă - diverticulită, plastron apendicular, tuberculoză, fecalom, volvulus, tumori benigne

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
predomină, diagnosticul diferențial se face cu: diverticulita, volvulusul, aderențe postoperatorii, boala Crohn, tuberculoza colonică, pseudoobstrucția intestinală; - dacă tulburarea de tranzit este predominantă, diagnosticul diferențial se face cu: colonul iritabil, boala Crohn, rectocolită; - dacă sindromul de impregnare neoplazică este dominant, diagnosticul diferențial se face cu: alte tumori maligne digestive; 175 CANCERUL COLORECTAL -dacă se evidențiază masă palpabilă - diverticulită, plastron apendicular, tuberculoză, fecalom, volvulus, tumori benigne, textilom. Colonoscopia cu prelevare de biopsii elucidează rapid și fără echivoc diagnosticul. PROGNOSTIC Prognosticul CCR depinde de

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
p.o.) - analgeticeChirurgie- forme complicate ori recurente SÂNGERARE DIVERTICULARĂ - stopare spontană (7080%) - trat. suportiv, resuscitare lichide, corectia anomalii coagulare - chirurgie indicată -f recurente (2 ori mai multe episoade) ori sângerare persistentă( >6 unit. Sg) DIAGNOSTICUL ÎN AFECȚIUNILE HEPATICE. HEPATOMEGALIA. DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL AL HEPATOMEGALIILOR Diagnosticul afecțiunilor ficatului respectă aceleași reguli ca pentru orice altă boală, bazându-se pe o corelare a datelor obținute din anamneză și examenul clinic, din testele de laborator, metodele imagistice și elementele de histologie (fig. 22). Nu există

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
înlocuit-o pe cea standard) permite reconstrucția tridimensională a secțiunilor și obținerea unor date mai detaliate, în special asupra vaselor mici. Este utilă în identificarea și în precizarea rapoartelor cu vasele și organele vecine al tumorilor. Este utilă în diagnosticul diferențial în cazul formațiunilor hepatice înlocuitoare de spațiu descrise de ecografie, identificând cu precizie abcesul, hemangiomul cavernos, tumorile etc. Are valoare și în afecțiunile caracterizate prin depuneri difuze de fier indicând o densitate crescută. Valoarea în afecțiunile difuze ale ficatului nu

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
imagistică se folosește în prima etapă de diagnostic și care în treapta a doua depinde de suspiciunea clinică, posibilitățile tehnice și experiența centrului. Ecografia se recomandă de rutină, aceasta putând să elucideze diagnosticul în peste jumătate din cazuri. HEPATOMEGALIA. DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL AL HEPATOMEGALIILOR TOPOGRAFIA NORMALĂ A FICATULUI: - marginea superioară a lobului drept este situată cu 1 cm sub mamelonul drept sau la 2cm medial de linia medioclaviculară la nivelul coastei a Va;marginea superioară a lobului stâng este situată la 2

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
rebordul costal). La inspir profund, ficatul coboară cu 2-3 cm; este palpabilă marginea inferioară cu ajutorul acestei manevre. HEPATOMEGALIA Definiție. Hepatomegalia se definește palpatoriu, când marginea inferioară a ficatului este localizată la mai mult de 2 cm de rebordul costal (diagnostic diferențial cu diafragmul coborât din emfizem) sau percutoriu când matitatea hepatică depășește 14 cm ori ecografic când diametrul longitudinal la nivelul liniei medioclaviculare este mai mare de 15 cm. Hepatomegalia este un semn cardinal, întâlnit atât în boli hepatice cât și

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
sunt diverse, fiind atât hepatice cât și sistemice (tab. 28). Elementele care trebuie considerate în descrierea unei hepatomegalii sunt: mărimea, viteza de creștere, sensibilitatea, suprafața, marginea, consistența, existența stigmatelor sugestive pentru o boală cronică de ficat sau una sistemică. DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL Variante de hepatomegalie 1.Hepatomegalia din ciroza hepatică: ficat mărit moderat de volum (spre sfârșitul bolii, ficatul se micșorează), nedureros, cu suprafață neregulată, margine ascuțită, consistență fermă și mobil cu mișcările respiratorii. Stigmatele cutaneo-mucoase sugestive pentru ciroza hepatică întăresc diagnosticul. 2

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
acordeon în funcție de controlul afecțiunii răspunzătoare), globală, dureroasă spontan și la palpare, consistență elastică, asociată cu reflux hepatojugular. 4. Hepatomegalia de stocaj este variabilă ca volum, nedureroasă, netedă, fermă și asociată cu semnele bolii de bază. Examenele paraclinice indicate pentru diagnosticul diferențial al unei hepatomegalii sunt biochimice, hematologice, imunologice și imagistice. În ceea ce privește tehnicile imagistice se începe cu ecografia (precizează cu certitudine hepatomegalia, caracterul difuz sau circumscris, structura omogenă sau neomogenă, formațiuni înlocuitoare de spațiu, staza biliară sau venoasă etc.), urmând, după caz

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
fi ideală înaintea oricărui tratament, deoarece orientează regimul terapeutic. Examenele biochimice și histologice stabilesc severitatea HC. Ecografia poate identifica adenopatie perihepatică; micșorarea dimensiunilor adenopatiilor sub tratament se corelează cu răspuns virusologic favorabil. În algoritmul diagnostic trebuie avut în vedere diagnosticul diferențial cu alte boli hepatice cronice; se vor evalua feritina, autoanticorpii, serologia pentru virusul B. TRATAMENT Scopul tratamentului este de a eradica infecția virală, de a induce remisia afectării hepatice și de a preveni ciroza. Indicații. Selecția pacienților Diagnosticul de HCA

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
IQ) este micșorat, cu toate că funcția hepatică este prezervată. - Puncția biopsie hepatică evidențiază leziuni de HC activă severă (hepatită de interfață, infiltrat plasmocitar portal, hepatită lobulară sau ciroză). DIAGNOSTIC POZITIV Diagnosticul pozitiv se pune pe simptomatologia clinică și testele serologice. DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL Diagnosticul diferențial se face cu hepatitele cronice de alte etiologii, în particular cu cele virale (B, C), cele metabolice (boală Wilson, hemocromatoză) și cu cele consecutive afectării toxice (alcoolice, medicamentoase etc.). Testele serologice indică diagnosticul. EVOLUȚIE, PROGNOSTIC Evoluția bolii este

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
micșorat, cu toate că funcția hepatică este prezervată. - Puncția biopsie hepatică evidențiază leziuni de HC activă severă (hepatită de interfață, infiltrat plasmocitar portal, hepatită lobulară sau ciroză). DIAGNOSTIC POZITIV Diagnosticul pozitiv se pune pe simptomatologia clinică și testele serologice. DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL Diagnosticul diferențial se face cu hepatitele cronice de alte etiologii, în particular cu cele virale (B, C), cele metabolice (boală Wilson, hemocromatoză) și cu cele consecutive afectării toxice (alcoolice, medicamentoase etc.). Testele serologice indică diagnosticul. EVOLUȚIE, PROGNOSTIC Evoluția bolii este variabilă; prognosticul

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
specifică). Biopsia hepatică evidențiază depozitele de fier (colorația Pearls). Investigațiile imagistice (RM, CT) evidențiază supraîncărcarea hepatică cu fier, dar nu au valoare deosebită pentru diagnostic. Cea mai specifică metodă de diagnostic constă în evidențierea defectului genetic (prin tehnici moleculare). Diagnosticul diferențial trebuie făcut cu hepatopatiile cronice asociate cu supraîncărcare cu fier (HC cu VHC, hepatita alcoolică, steatohepatita, ciroza hepatică de orice etiologie). TRATAMENT Tratamentul se face cu: - flebotomia (500ml/săptămână) până la normalizarea sideremiei, a saturației transferinei și a feritinei, urmată apoi

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
cu creșterea ecogenității (mult mai alb comparativ cu parenchimul renal) și atenuare posterioară; este utilă pentru diagnosticul hipertensiunii portale și pentru diagnosticul cirozei hepatice subclinice. Uneori steatoza hepatică este dispusă în plaje, situație în care trebuie avut în vedere diagnosticul diferențial cu alte afecțiuni circumscrise. CT și RM aduc date similare și nu sunt necesare pentru diagnostic, nefiind cost eficiente. PBH nu este necesară în fața unui tablou clinic tipic, dar este indicată când evoluția este nefavorabilă sau diagnosticul incert. Examenul histologic

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
indicată când evoluția este nefavorabilă sau diagnosticul incert. Examenul histologic evidențiază depuneri predominant macroveziculare de lipide în zonele centrolobulare. DIAGNOSTIC POZITIV Diagnosticul pozitiv se bazează pe anamneză (care consemnează consumul de alcool), examenele biochimice, ecografia și eventual examenul histologic. Diagnosticul diferențial trebuie făcut cu steatohepatita non-alcoolică, hepatita alcoolică, ciroza hepatică alcoolică compensată, alte hepatite cronice asociate cu steatoză (în special virală C). PROGNOSTIC Cea mai mare parte din pacienții care renunță la alcool se vindecă. Dacă continuă consumul de alcool, evoluția

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
Diagnosticul pozitiv se bazează pe circumstanțele epidemiologice, simptome, examenele biochimice (sugestive fiind creșterea predominantă a TGO comparativ cu TGP, creșterea GGT, a FA), examenele hematologice (anemie, leucocitoză, trombocitopenie) asociate, când PBH este posibilă (IQ , trombocite acceptabile), cu examenul histologic. DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL Diagnosticul diferențial trebuie să considere HC virale (mai ales C care împarte cu cea alcoolică caractere histologice și biochimice), când transaminazele sunt mai mult de 10xN și cu injuria hepatică datorată medicamentelor (acetaminofen). EVOLUȚIE, PROGNOSTIC Evoluția pe termen scurt poate

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
se bazează pe circumstanțele epidemiologice, simptome, examenele biochimice (sugestive fiind creșterea predominantă a TGO comparativ cu TGP, creșterea GGT, a FA), examenele hematologice (anemie, leucocitoză, trombocitopenie) asociate, când PBH este posibilă (IQ , trombocite acceptabile), cu examenul histologic. DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL Diagnosticul diferențial trebuie să considere HC virale (mai ales C care împarte cu cea alcoolică caractere histologice și biochimice), când transaminazele sunt mai mult de 10xN și cu injuria hepatică datorată medicamentelor (acetaminofen). EVOLUȚIE, PROGNOSTIC Evoluția pe termen scurt poate fi nefavorabilă

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
tratamentul. Dintre examenele de laborator nu este nici unul care să fie patognomonic; o amoniemie crescută poate fi considerat element de susținere a EH, dar nu este obligatoriu. Examenul LCR este normal, investigațiile imagistice (CT, RM) nu aduc informații diagnostice. DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL Diagnosticul diferențial al EH cuprinde următoarele entități: 1. Hiponatremia datorată unei diete hiposodate asociate cu paracenteză și diuretice; se manifestă cu cefalee, confuzie, apatie, greață, hipotensiune și nerecunoscută la timp poate eventual progresa spre comă. 2. Condiții asociate cu alcoolismul

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
examenele de laborator nu este nici unul care să fie patognomonic; o amoniemie crescută poate fi considerat element de susținere a EH, dar nu este obligatoriu. Examenul LCR este normal, investigațiile imagistice (CT, RM) nu aduc informații diagnostice. DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL Diagnosticul diferențial al EH cuprinde următoarele entități: 1. Hiponatremia datorată unei diete hiposodate asociate cu paracenteză și diuretice; se manifestă cu cefalee, confuzie, apatie, greață, hipotensiune și nerecunoscută la timp poate eventual progresa spre comă. 2. Condiții asociate cu alcoolismul (asociat frecvent

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
de 12 g/dl, iar o concentrație mai mare trebuie să sugereze infecția, obstrucția venelor suprahepatice (sindrom Budd-Chiari) sau o cauză pancreatică. Citologia lichidului de ascită evidențiază celule endoteliale normale și elemente figurate sanghine (valoare deosebită fiind atribuită leucocitelor). Diagnosticul diferențial (tab. 42) al ascitei cirotice se face cu mărirea de volum a abdomenului de alte cauze (tumoare uterină sau ovariană, glob vezical, obezitate extremă) și cu ascita de alte etiologii: ascita carcinomatoasă, tuberculoza peritoneală, ascita chiloasă (limfoame maligne), cea apărută

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]