39,259 matches
-
care se respectă își trăiește viața lui iar autoarea jurnalului, una din traducătoarele noastre importante de limbă germană, se surprinde trăgînd cu urechea la conversațiile din U. Bahn sau S. Bahn, refuză să se lase agățată pe stradă, cutreieră muzeele, discută literatură, amestecînd pe Celan, Kadare, Raskolnikov, anarhul lui Jünger, Alexanderplatz-ul din romanul lui Döblin, Michel Tournier, dar și Bettina von Arnim, Achim von Arnim și Clemens Brentano ale căror fantome rătăcesc încă prin amintirile scriitoarei din epoca studenției și prin
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
Popescu a început să-mi citească o lungă listă cu infracțiunile pe care le săvîrșisem și care erau prevăzute în Codul Penal, Codul de Procedură Penală, Codul Vamal și... în timp ce vorbea a fost chemat la telefon. A răspuns scurt: "Acum discutăm cazul". Am înțeles că cineva "de sus" se interesa de cazul meu și cerea o soluționare grabnică." Iată același compromis cu altă gamă de nume: "A doua zi am fost chemat din nou la Uniunea Scriitorilor pentru o altă ședință
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
în sensul incorect politic, pentru criticul britanic, dramaturgul e fundamentalmente tangibil. Adică viu, receptiv la reproș și admirație în egală măsură. Lui Kermode, unele expresii, monologuri, replici îi displac teribil; altele îl încîntă. Și pe unele și pe celelalte le discută, le reașază într-un context istoric, le problematizează cu instrumentele unei retorici istorice mai degrabă decît ale unei stilistici contemporane, în nădejdea că în final vom avea o înțelegere mai nuanțată a operei celui care pentru mulți, mulți critici, fie
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
îi reproșează disponibilitatea pentru diminutive (recunoaște că, asemeni personajului celebru al lui Moličre, făcea "du Cioran sans le savoir") și mărturisește că, pentru ea, e "limba secretului familial", vorbită de tatăl și bunica ei atunci cînd aveau ceva important de discutat sau cînd se certau. Cît despre România, vizitată în adolescență, dincolo de interpretările lingvistice, recunoaște savoarea bucătăriei românești, în special "leș sarmale, leș vinete". Amîna momentul în care va începe să citească Depuis deux mille ans, prin alte lecturi ("un polar
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
generală a unui scenariu ce se va repeta cu fiecare "mamut industrial". Et pour cause! Privatizate în condiții oneroase - nu mă refer doar la inevitabilele, se pare, "comisionae", ci la tradiționalul stil românesc (mai lăsați voi, mai dăm noi, mai discutăm pe parcus, mai tragem o scutire de plăți, mai amânăm o datorie) - aceste intreprinderi nu pot, nici dac-ar vrea, să înceapă o viață nouă. Biografia lor dubioasă continuă să facă ravagii chiar după ce au fost scoase din mediul nesănătos
Țara puciurilor liniștite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16222_a_17547]
-
ai narciselor/ de pe mormîntul din inima lumii, la stelele căzătoare/ ale nopții pe care o bem, adesea, din vin" (Laudă ție, obsesie blondă a morții). Treapta cea mai înaltă a raportului erotic cu universul pe care-l întrupează lirismul aci discutat îl constituie acest amestec al regnurilor, această mitologie instantanee a fenomenalului ce revelă, metaforic, o contopire deplină a aparențelor plastice între ele, ca și cu sufletul intens contemplativ al poetului, în virtutea unei esențe unice: "N-am mai băut de mult
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
Regizorul capătă chip lucrînd. Cînd lucrează, el ia o anumită formă, se particularizează. Totul este de o imaterialitate tragică și, în același timp, salvatoare pentru că nu mai există dovezi. Se vede asta și din felul în care se scrie, se discută despre mari spectacole. Cum era invitat Borges să comenteze pictura contemporană. Am asistat la acea întîlnire cînd Borges a fost întrebat ce crede despre niște tablouri pe care nu le-a văzut niciodată. În teatru memoria este importantă. Nu neapărat
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
Consider că orice istorie de calitate ar trebui să-l surprindă pe lector. Dacă evoluția ei e previzibilă, nu prea mai are rost s-o citești (doar dacă e o poveste adevărată). Cum merg lucrurile la relectură e interesant de discutat - cert e că merge și atunci; cred că îți anulezi cunoașterea, pentru a spori plăcerea textului. Una din plăcerile esențiale ale narațiunii este peripeția, o desfășurare surprinzătoare dar și convingătoare în același timp, ceea ce se potrivește cu experiența noastră vie
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
anii aceia. Nu mi s-a părut că cele două sunt incompatibile: se completau foarte bine. Dar în plan socio-psihologic era o existență schizoidă. Nu m-am manifestat ca romancier în universitate - nu mi-am citit opera studenților, n-am discutat-o cu ei, n-am predat creative writing. Am funcționat ca un universitar serios și implicat. Romanele, care adesea satirizau sau prezentau lumea universitară ca pe un carnaval, țineau de o secțiune aparte a vieții mele. Era o graniță cam
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
am fost de două ori izgonită din țară: înainte și după Revoluție. Știu că la New York trăiesc numeroși scriitori români. Vă simțiți solidară cu aceștia, vă întâlniți la manifestări culturale? Nu atât cât mi-aș dori. Cu ani în urmă, discutam cu azi dispărutul Laurențiu Ulici posibilitatea înființării unei filiale a Uniunii Scriitorilor, aci. Eram chiar în căutarea unui sediu... Din păcate, ca și în țară, funcționează și aci feude, simpatii și antipatii alternative, invidii, concurențe, defăimări etc. La New York există
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
data asta. O singură remarcă aș dori, totuși, să fac: faptul că regizorii ale căror spectacole au fost nominalizate nu se regăsesc și la categoria "cel mai bun regizor" este un lucru mai bizar și pe marginea căruia se poate discuta serios. Așa cum deseori s-a comentat negativ faptul că, de exemplu, cel mai bun spectacol premiat nu a fost dublat și de premiul pentru regie, atunci cînd nominalizările unei categorii se regăseau la cealaltă. Oricine ar fi luat premiul de
Omenescul este uneori prea omenesc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16259_a_17584]
-
de a așeza totul (chiar și teoria ), sub semnul spectacolului și al voluptății, pe scurt, al vieții. De pildă, Adam în paradis (1910) propune o metaforă a trăirii totale, primordiale, recuperabilă doar prin artă. În grădina zoologică din Leibzig, autorul discută cu prietenul său heteronimic, metafizicianul german Vulpius, despre estetică, despre condiția adamică a artei, despre lumină, despre Spania... Dar rezumate, toate lucrurile acestea își pierd din savoare, căci, mai mult ca în alte eseuri, Ortega este aici în primul rînd
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
neliniștit, în ultima vreme, de ura pe care o simt mustind în subtextul unor articole, cu sau fără caracter polemic, interviuri sau pur și simplu notițe redacționale, aruncate într-un colț de pagină. Am crezut totdeauna că orice se poate discuta sine ira et studio, pe un ton civilizat, că polemica nu exclude (vorba d-lui Octavian Paler) cordialitatea și că singurul extremism îngăduit în lumea ideilor este (vorba, de data aceasta, a d-lui Radu Cosașu) unul de centru. Am
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
la Sinaia, Fundația va organiza o întîlnire cu oameni de știință români din diaspora și savanți străini care valorifică diverse cercetări științifice românești. Va veni și un laureat Nobel cu care sîntem în relații strînse și care ar dori să discute cu conducătorii noștri perspectivele cercetării științifice în noul secol. Continuăm apoi, împreună cu cîteva universități din Europa și America, cursurile de perfecționare în rezonanță magnetică nucleară și cursurile de biofizică. Am ajuns să dăm diplome și în medicină. De ce noi? Partenerii
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
au tras două tiraje și ar mai merge încă, n-am nici o îndoială, din moment ce mi s-au vîndut imediat alte romane aflate la a patra ediție. La elogii nu m-am așteptat, căci, la noi, cam demult nu se mai discută opera, ci omul. În ceea ce mă privește, vă rămîn recunoscător pentru ceea ce ați scris despre ea. Cine a dorit să mă citească, a făcut-o. Dar am parte de tot mai puțini lectori calificați, critici competenți pe opinia cărora pot
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
mai puțini lectori calificați, critici competenți pe opinia cărora pot pune preț și din ce în ce mai numeroși, în buna tradiție națională, comentatori după ureche. De fapt, am observat că la noi, pe măsură ce sporește numărul geniilor, scade îngrijorător numărul cărților notabile. Romanul este discutat la niște universități străine, a beneficiat de comentarii mai mult decît elogioase. Nu spun unde, în ce țară, deoarece cu Drumul cenușii am avut o întîmplare pur românească. Un confrate, persoană cunoscută, gură mare, sper să mă contrazică pentru a
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
efectiv, ceva, - era chiar ea, "marchiza" din tabloul glacial, aristocratic, avînd culoarea brună-verzuie a reptilelor invocate. Reîntîlnirea lor strict protocolară după cei 17 ani de temniță, în plin dezastru social... Niciodată, în casa aceia, nu fusese invitat vreun proletar. Se discuta despre proletarii regimului cu acea bunăvoință, a Verei îndeosebi, însă de sus, cu bunăvoința superioară a nobililor de altădată, ceea ce sporea farmecul tabloului feudal din holul casei. Totuși, în această casă nu intra decît cel mult factorul sau cel cu
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
luminii. În mod ciudat, în Galeria cu viță sălbatică cred că am amintit de un proletar, Axente, cel cu porumbeii din strada Gabroveni, strungarul pensionat și autodidact pătimaș. El care, adus de Brummer, eroul Galeriei, cu consimțămîntul Verei, democrată convinsă discutînd aprigă cu "reacționarii" care îi vizitau, le ținea celor de față lecții aprinse despre comunism și cum va schimba acesta viețile tuturor. Vera îi lua apărarea lui Axente recurgînd la argumentele marilor utopiști ai Renașterii de care strungarul nici nu
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
revizia textului și de transcriere dacă e cazul. Capitolul despre confruntarea cu cititorii e o bună ocazie pentru a trece prin firele atente ale cărții diferitele moduri de a citi și posibilele greșeli pe care le putem face atunci cînd discutăm o carte. Citez cîteva sfaturi: "* Nu faceți comentarii înainte de a fi ascultat/citit textul în întregime! * Încercați să surprindeți scopul textului, publicul vizat, modul în care teza este susținută pe parcursul întregului text; urmăriți în ce constă creativitatea autorului! * Identificați structura
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
pe care le furnizează. În privința persoanelor turnate sau nu, dar care se tem și azi de așa-numita atotputernicie a Securității, acestea pot avea o imagine clară a dispariției acestei puteri malefice a Securității. Și astăzi mi se întîmplă să discut cu persoane care se simt urmărite sau persecutate fie de Securitatea însăși, fie de SRI, care în viziunea lor n-ar fi decît un fel de Securitate dată la spălat. Poate că mă înșel, dar detabuizarea dosarelor Securității ar trebui
Misterele Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16289_a_17614]
-
lui Ceaușescu la haosul care a urmat. Singura și ultima șansă a Securității pentru a-și păstra imaginea de forță omnipotentă și bivalentă era aceea de a întreține misterul acțiunii sale "la bucată". Căzînd și această redută, nu vom mai discuta despre Securitate, ci despre securiști și despre informatorii lor.
Misterele Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16289_a_17614]
-
autodidactul marxist, într-o situație penibilă ținîndu-i teoria aia despre onoare pe care femeile n-ar avea-o, ceea ce era ori fals, și atunci nu trebuia s-o mai țină; ori nu, și, în acest caz, nu mai era de discutat. Ca să restabilească echilibrul, Praxiteea, cu una din pornirile ei justițiare, orice ar fi fost, îl luă în bătaie de joc imitînd ce-i spunea el maică-si, în copilărie, ceea ce însuși anticarul îi povestise într-unul din momentele lor de
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
prima dată cînd acesta fusese adus de Brummer în ceea ce avea să devină Le repaire des voyous: Naivität ist ein Betragen... că "naivitatea este o purtare prin care nu bagi de seamă că vei fi judecat de alții". Vorbea Kant. Discutînd ulterior cu anticarul, Chiril îl auzise întîia oară pe acesta susținînd că femeile deștepte sunt slujnicele cele mai obediente ale filozofilor, - "ancilla filosophiae" - și enumeraseră celebrele "les bas bleus" din literatura franceză. De fapt, amiciția lui Brummer cu tînărul Chiril
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
fantastică. Ea, despre care se zice că ar fi, în fine, odihna absolută!... Surîsul senin al morții, dragul meu, este doar o mască, un surîs de politețe, mă-nțelegi?"...Brummer era în vervă. Ca atunci cînd îl văzuse prima dată discutînd aprins cu Praxiteea. Care, de admirație, își închidea și își deschidea automat ochii ca fermecată de discursul anticarului.
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
nu știu de ce, auzind-o prima dată, sunase frumos. Vorbise apoi despre vrăbiile din Balta albă care așteaptă ore întregi firimiturile lîngă blocul în care stă. Sunt unii bătrîni maniaci care le îngrijesc și ele se strîng în jurul lor și discută mult timp între ele ciripind aferate. Pînă vine vînzătorul de la aprozarul din colț să scuture lăzile la tomberoane... Atunci ele se năpustesc asupra resturilor împrăștiate făcînd larmă mare. Vînzătorul stă un timp și le privește; pe urmă își vede de
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]