3,286 matches
-
în propria-i casă. Totuși nu se simțea sigur nici de inima lui. Se surprindea căutând scuze Nadinei, parcă iubirea lui încă n-ar fi murit și ar aștepta numai un pretext ispititor pentru a uita și a continua. Se disprețuia și se temea de slăbiciunea lui. Cel puțin în vacarmul Bucureștilor nu va fi singur. Și-a reluat camera în care a stat când era student la mătușă-sa Mariuca. A găsit-o aranjată cu o grijă meticuloasă. Văzând că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și tăcerea lor îndărătnică I-au supărat și I-au cam speriat când le-a observat întîia oară în primul sat, încît de-abia a avut puterea să continue risipa de însuflețire oratorică... Miron Iuga n-asculta discursul prefectului. El disprețuia mijloacele acestea de-a încurca pe săteni cu apă chioară bătută-n piuă. Țăranului nu-i trebuiesc discursuri, ci sfaturi sau porunci. El atrăsese atenția lui Boerescu să nu piardă vremea cu vorbe și mai bine, printr-o consultare limpede
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și atunci se vor căi amarnic. Până atunci el trebuie să joace cu lupii, ca să nu-l sfâșie. Secretarul Chiriță Dumitrescu, plictisindu-se singur în toată cancelaria, a chemat înlăuntru cele două străji și dezbătea cu ele întîmplările. Dezaproba și disprețuia sălbăticiile țăranilor, și lua partea boierilor cu entuziasm, considerîndu-se făcând parte din boierime. Avea oglinjoara pe birou și, vorbind, își arunca deseori ochii să se admire sau să-și mai aranjeze gulerul și cravata... De la curtea Iuga până la jandarmerie, după
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o uimitoare confuzie de planuri, printr-o unică lipsă de simț critic”. „Expirații” sînt în acest caz nu doar Vlahuță sau Coșbuc, ci și Camil Petrescu, Arghezi sau Ion Barbu. Retrospectiv, Cioran sintetizează spiritul generației sale în acești termeni : „îi disprețuiam pe «bătrîni», pe «ramoliți», adică pe toți cei care depășiseră 30 de ani (...). Lupta dintre generații ne apărea drept cheia tuturor conflictelor și principiul explicativ al tuturor evenimentelor”. Din nou, alte vremuri, alți oameni, alte mize. Dar același patos paricid
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
rugați să exprime ce admiră și ce nu le place la colegii lor străini, toți acești (foarte) tineri corporatiști s-au plîns în cor de stereotipurile (depreciative) ale occidentalilor, de faptul că prea adesea aceștia (de regulă șefi) îi desconsideră, disprețuiesc, subapreciază, pe scurt, nu le oferă recunoașterea meritată. Spus de față cu șefii lor occidentali, lucrul acesta nu era, în mod cert, o simplă glumă, ci o suferință cît se poate de reală. Am supralicitat și le-am propus următoarea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe el și neamul său printr-un simplu gest din gură și a te în-ființa pe tine și ai tăi ca singuri ocupanți legitimi ai arenei publice. Singura diferență „emoțională” dintre cele două tabere pare a fi că „dreptacii” îi disprețuiesc pe toți ceilalți, în timp ce stîngacii îi urăsc mai ales pe anumiți exponenți ai taberei adverse. Dreapta și stînga se constituie astfel reciproc ca haite distincte în și prin înjurarea stîngii/dreptei. E simplu, eficient și tradițional. Dar suspendă în actul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
asta a neîncrederii și disperării, a mai rămas vreun român în viață în care toată lumea să aibă încredere și de la care să mai spere ceva ? A căutat ce a căutat și l-a găsit pe ardeleanul Arafat. Drept care l-a disprețuit și pe el în văzul întregii societăți : V-am făcut-o și pe asta ! Singura voastră speranță de viermi este „sănătoși să fim !” ; ei bine, n-o să mai fiți nici sănătoși ! Și atunci elefantul a rupt țarcul. Sau, dacă preferați
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai stîngaci în această lume care se declară tot mai creștină și contestă mai vocal evoluționismul, dar practică tot mai mult cel mai crunt darwinism social imaginabil. Mă simt tot mai solidar cu „săracii”, pentru că n-am fost învățat să disprețuiesc și deoarece mă știu la fel de vulnerabil ca și ei. Mă simt tot mai jidan, pentru că săracul, actual sau potențial, a devenit jidanul crizei (sau țiganul, dacă preferați, tot aia...). Mă simt astfel deoarece dorința mea legitimă de a muri în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de oameni...”. Disprețul. Disprețul acesta explicit, voluptuos, picurat ca cianura din colțul buzelor, asta mă exasperează cel mai mult, un dispreț care, în nestăvilirea lui, provoacă adevărata polarizare în societate, măcar pentru faptul că nimănui nu-i place să fie disprețuit și se va revolta fără nici un alt motiv. Vine apoi obtuzitatea, miopismul politic dublat sau nu de interes sau răutate. Ca și în cazul protestelor din ianuarie 2012, protestatarii din zilele acestea sînt percepuți, uneori sincer, ca o adunătură bezmetică
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
oracol, Is 1,4-9, datează, pentru mulți exegeți, din epoca ce urmează imediat invazia asiriană. Descrierea făcută de Isaia este înfiorătoare: 4Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânță de nelegiuiți, copii distrugători! L-au părăsit pe Domnul, l-au disprețuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele. 5De ce vreți să mai fiți loviți voi, care adunați nelegiuiri? Tot capul este numai rană și toată inima suferă! 6Din tălpi până-n creștet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vânătăi
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cu respect. Prin analogie, Isus, care deja considera că există o legătură între propria misiune și cea a lui Ioan, ne face să înțelegem că același destin îl așteaptă și pe el. Și el va „suferi multe și va fi disprețuit” (Mc 11,12). Ca atare, cu siguranță execuția lui Ioan i-a sugerat lui Isus că și lui i se putea întâmplat același lucru. În al doilea rând, și cred că este o mărturie impresionantă că Isus și-a anticipat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
pe buzele lui Isus. Unii și-au pus întrebarea dacă Isus avea în minte întregul psalm, în special partea care se referă la răzbunare și restaurare: Voi vesti numele tău fraților mei, în mijlocul adunării te voi lăuda [...]. Căci el nu disprețuiește și nici nu respinge cererea sărmanului și nu-și întoarce fața de la el, iar când strigă către el, îl ascultă [...]. și descendența mea îl va sluji. Se va povesti despre Domnul generației [viitoare] și vor face cunoscută dreptatea lui poporului
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
noi în șanțuri, dar n-a vrut să intre. Se uita doar de deasupra la noi. Ne pierea și cheful de joacă, văzând că avem spectatori. Se uita și la fetițe cu același interes, ceea ce ne-a făcut să-l disprețuim. Ba a cerut de la Mona (tocmai de la ea!) o cretă mov. Mona, care nu știa multe, i-a întors fundulețul în pantaloni bej și s-a bătut cu palma peste el." Asta nu vrei?" Băiatul a privit-o indiferent și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vaca de piersici", având grijă ca, formal, exercițiul să fie corect. Bineînțeles că sărmanele profesoare înlemneau. Dar învățam foarte bine și luasem niște premii la "concursurile de creație", așa că mă lăsau cu toții în pace. Mă socoteam uneori condamnat și îmi disprețuiam profund colegii. Scriam, desigur, și eu versuri în niște caiete, îmi începusem și un jurnal, pe care atâta l-am recitit încît aproape că îl știu și-acum pe dinafară. Fiecare lectură nouă era pentru mine o nouă viață. Am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
noapte cu ea sub pernă. Dar nu visaseră ce ar fi trebuit, iar alungitul le privise a doua zi cu dispreț. Niște nebuni, și el și maică-sa." Ascultîndu-le, am început și eu să mă tem că el mă va disprețui: visasem oare visul adevărat? Nu-l voi dezamăgi pe tânărul uriaș și fragil, care la despărțire, la poartă, mă privise cu atâta dureroasă speranță? Oricum, până atunci nu mai avusesem un vis atât de viu, atât de real. Ne-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mi se păru deodată o impietate, și nu știam cum să-mi explic sentimentul acesta ciudat; nu era în nici un caz dragoste, și nici respect nu era, pentru că Maitreyi mi se păruse până atunci o bengaleză îngîmfată și stranie, care disprețuiește albii și e atrasă totuși de ei. Tot ce mi-a spus Harold nu m-a mai interesat. Aș fi vrut să plece, să pot rămâne singur. Se întîmplau prea multe într-o singură zi. Printre acele multe ghiceam prea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
indiene). Dar Maitreyi nu e numai o fecioară indiană, ci și un suflet original, cu o voință stranie. O dezgustă devoția, adorarea bărbaților, îmi spune (înțelegîndu-mă și pe mine alături de ceilalți admiratori platonici). E comun, e banal, copilăresc. Urăște sau disprețuiește pe admiratori. Visează un bărbat excepțional, deasupra sentimentelor și sentimentalismului. Atitudinea mea o enervează. Bun! Dacă e adevărat ce spune, schimb tactica. Deja farmecul senzual care mă copleșea în timpul convorbirilor noastre a dispărut îndată ce mi-a mărturisit acestea. Sunt de-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sută de ani. Era plânsă, tăcută; de-abia a mâncat. "Mama" a înțeles totul. Mi-a mulțumit că am vorbit cu ea. După cină avem o mică "explicație". Maitreyi îmi spune că n-am înțeles-o atunci când am crezut că disprețuiește dragostea, simpatia..." " Lupta a durat un sfert de oră. I-am strivit mâinile. Era fermecătoare zbătîndu-se; fața i se contorsiona, lăcrăma, se ruga în gând Ia Tagore. Încerca să-și scoată mîmile prinse de încheieturi în pumnul meu; căci aceasta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pot mânca nimic, s-a speriat și m-a rugat să plec îndată, nu cumva să mă îmbolnăvesc, să iau malaria (știa că suferisem cu un an înainte de malaria) și câte altele. Avea un ton poruncitor și probabil că mă disprețuia mult, covârșit de patimă și durere cum eram. Călugării aceștia indieni nu te pot consola niciodată, căci li se pare nevrednic de consolat acel suflet robit durerii, și idealul lor de atroce detașare nu are nimic de-a face cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bodegă, la Mircea. (De reț. : Bădescu despre prim-ministrul Brătianu : acest om nu este popular, dar e drept că nici nu ține să fie. Lasă a fi bălăcărit și înjurat în gazete, fără a-și lua o măsură de apărare, disprețuiește jurnalele, creierul lumii moderne, s-ar părea că niciodată nu le deschide. Așadar, Bădescu - atitudine proliberală. în general informat. S-ar putea la viitoarea alegere să meargă cu liberalii pe față.) Bădescu nu a negat ceea ce știai de la domnul Marghiloman
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mergeau foarte greu, la plecare ai întrebat-o „mai vii și data viitoare ?“, fără a stabili însă nimic pozitiv, și chiar neîndrăznind să-ți faci visuri. Te siliseși să fii cât mai îndrăzneț pentru ca, dezinvoltă cum e, să nu te disprețuiască, la un moment dat îți pierduseși capul (interesant este că ți-ai dat seama totuși că îl pierzi, ai stat chiar în cumpănă un timp, apoi ai spus fie, măcar de data asta !). După ce s-a îmbrăcat, nemulțumită că nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
suptă în misterioase adâncuri, și fascinantul citit ajunge o ocupație plicticoasă, își acordă permisiunea de a visa la tenul lor de porțelan vermeil, la neverosimilul lor păr luminos... în afara prieteniei pentru dragul de Karl, nu-și permite să lege altele ; disprețuiește sclipirea frivolă a conversațiilor obișnuite, neputându-se opri să jinduiască la alții solidaritatea amicală ori succesul galant și monden... Iar seara, bineînțeles, continuă să scrie în vechiul caiet : Kölnisch Anonim : Cristos în Grădina Ghetsimani. Autorul necunoscând nu numai legile perspectivei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trupul ei, cu rotunjimi încă proaspete ; abia dacă sub palma tremurândă i a simțit sânul muiat, atârnând sub propria-i greutate... Dar ce miracol ! Ce miracol înfăptuia necunoscuta, arătându-i că propriul lui trup pe care până acum l-a disprețuit ca pe un animal murdar, periculos și agasant, gata oricând să-i aducă deranjuri și umilințe, trupul acesta, pe care până acum l-a îngrijit cu neglijență, în locuințe prea reci, pentru ca dichisul să fie altceva decât o probă spartană
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
măsură ocupați de ce fac alții ! Și de aceea intenționam să te întreb, dragul meu, dacă ai mai văzut vreun popor european atât de puțin încrezător în sine ? M-aș hazarda chiar să spun mai mult : un popor care să se disprețuiască astfel singur ? Lasă demagogia sau, dimpotrivă, ține seama și de ea, pentru că formele la care ea poate ajunge la noi tocmai aceasta arată : un înspăimântător, da, da, un înspăimântător dispreț de sine. Noi înșine găsim cuvenit să spunem despre un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care - o, Fortuna ! - tocmai ieșise și traversa anticamera de audiență. Rezultatul : în cinci minute cererea mi-a fost luată, împreună cu certificatele medicale, cu promisiunea că se va avea grijă de ea. Mulțumit de cât am fost de descurcăreț (eu, care disprețuiesc descurcăreții !), ca o damă virtuoasă ce a reușit și ea să fleurteze la bal, am pornit-o spre depozitul de lemne, cu o trăsură apărută, din fericire, ca din pământ. Norocul începuse să-mi surâdă și starea mea sufletească se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]