2,551 matches
-
a mai „rostuit” ceva prin cameră și ai fi zis că ne cunoaștem de-o viață. A fost minunat când fetele l-au invitat pe tata la o țigară pentru că fumau amândouă și l-au simțit aproape, nicidecum o persoană distantă, ori circumspect de rezervată. Tata le-a acceptat cu mare drag invitația, a sudat un dialog plăcut și angajant, iar fetele începând din acel moment i s-au adresat cu „nenea Toma”. Jike obișnuia să-mi spună : „No mami, ai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Întreba, scoțându-ne la tablă, mai Întâi de ocupația părinților noștri, după care Își potrivea apoi atitudinea și notele. Iar directorul liceului, Sabba (cu doi b) ștefănescu, părea un sfinx taciturn și de neajuns până la nasul lui, cu aerele lui distante de viitor profesor universitar care se simțea prost În scaunul de director al unuia dintre cele dintâi licee din țară. În vremea asta, vă puteți Închipui cum priveam cu toții uimiți de ceea ce vedeam la liceul real din curtea bisericii Lute
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
foarte atente la cuantumul acestora, numărând dintr-o privire și fără să greșească. S-a zis că o femeie frumoasă Îndură greu o existență fără lux, la fel cum bărbații inteligenți - o situație subalternă. De aici acel dispreț al lor distant și glacial, cum și acea retragere a lor Într-o ostilitate abia ascunsă și plină de mistere atunci când nu mai ai parale. Nu sunt excluse de la aceste prea scurte și impertinente reflecții lăturalnice chiar și bunele, excelentele noastre neveste, cele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din str. Pă traș cu-Vodă, noaptea prostituată ieftină de bordel, iar ziua „acăță rătoare“, cu Înaltă școală de captație, prin centrul ora șului, unde apărea Într-un fals mare doliu (cine-o fi Învățat-o?), Înaltă, subțire, cu aere distante, dar de o subtilă și nespus de ațâță toare cochetărie pentru noi, proștii de bărbați. Longue, mince, en grand deuil, douleur majestueuse, ar fi cân tat-o marele poet al Florilor Răului. Cum și acea lilială apariție nocturnă, marchiză de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
medicamente compensate. Al naibii ce mai semănau cu ei înșiși din toți anii în care au dus-o prost, iar după ce au schimbat stăpânii, au început să semene și ei a stăpâni. Dar nu în sensul c-ar fi devenit distanți și strânși la pungă, ci stăpâni pe soarta lor, pe expresia feței. Ciudat e că un bătrân din familie, unul dintre puținele rubedenii care mai trăiesc, spune că semăn tot mai mult cu bunicul din partea tatei. Că am început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
romancierului nu-i citesc cărțile. Nu că nu l-ar respecta, dar sunt întru câtva dezamăgiți de faptul că-i sunt prieteni și vecini și că-și plătește întreținerea la timp. Ar fi vrut să-l știe mai mândru, mai distant, mai altfel, nu ca oricare om. „Scriitorii mari se poartă ca niște persoane deosebite.“ Responsabilul de scară a spus chiar o vorbă de duh care a prins: „Vecinul nostru e romancier, dar ăia marii locuiește în alte blocuri.“ Singura persoană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fierbinți m-am rugat Ție. O noapte întreagă am stat în genunchi în fața icoanei Tale, făcând mătănii și implorându-te să nu o iei la Tine pe surioara mea, Silvia. Dar plânsul meu nu Te-a impresionat: ai rămas rece, distant și insensibil la demersul meu disperat..." Sau altă interpelare (nu este cea mai dură!), cu nuanțe de pamflet, de data aceasta: "De aceea vreau ca tatăl ceresc să-mi explice cauza pentru care suntem persecutați. Vreau să știu pentru ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am fost arestați și ne-a însoțit cu încredere și atașament pretutindeni pe unde ne-a fost dat să ajungem, s-a defectat. Ceasul ăsta nu era, așa, un obiect ori un articol insignifiant pe care să-l examinăm rece, distant, cu indiferență. Nu. Și nici nu era tratat ca un obiect de muzeu de piciorușul căruia îi agăți o hârtiuță cu numărul de inventar stând acolo uitat, abandonat și părăsit într-un cotlon, acoperit succesiv de straturi imemoriale de particule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
picior peronul gării, locomotiva cu un fluierat puternic făcea cunoscută continuarea traseului spre alte orizonturi. Nu mai coborâse nimeni. Trenul prinsese viteză și era acum departe. Stătea singur-singurel, descumpănit și descurajat în fața clădirii cu un etaj, care-l privea rece, distant și disprețuitor de la înălțimea acoperișului de țiglă strălucind sub soarele dimineții de vară. Cu trăistuța în mână, în care mai avea un rest de apă clocită și leșinată, tata stătea încurcat și nemișcat, neștiind încotro s-o apuce, așișderea unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
stilat, cultivat, cu care aveam lungi discuții, eu, o puștoaică de paisprezece ani, și de la care am învățat multe lucruri despre viață. Pe măsură ce războiul se prelungea, au început să fie cazați la noi ofițeri germani. De data asta, relații reci, distante, dar protocolare. Ambii mei părinți erau buni vorbitori de limbă germană. La un moment dat, s-a instalat în 55 camera mea un ofițer cu o figură foarte ariană - o figură de viking - , despre care am aflat că era stomatolog
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
profesor și elev la gimnaziu și la liceu? După ce principii se călăuzea? Atunci ați început să cochetați cu ambiția de-a deveni profesoară? Vă aleseserăți un model de urmat? A.R. Relațiile dintre elevele și profesoarele de liceu erau destul de distante și oficiale. Am povestit că doar la liceul evreiesc improvizat, liceul mixt, aveam relații directe cu profesorii. Aveam, desigur, profesoare care mă simpatizau, iar de unele dintre ele eram chiar îndrăgostită. De pildă, eram îndrăgostită și foarte simpatizată de profesoara
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
fiecare zi. Școlarii au suficiente motive să se îndrepte spre școală cu chipurile mohorâte. Părinții și bunicii sunt cei dintâi care știu ce îi determină pe copii să fie triști: copilăria furată, atmosfera apăsătoare din clasă, suprasolicitarea intelectuală, atitudinea rece, distantă, stresantă a unor învățători. Dascălii cu experiență și cu vocație pentru activitatea pe care o desfășoară știu să-și apropie copiii, să îmbine înțelegerea și îngăduința cu exigența, să armonizeze solicitările cu capacitatea de efort a elevilor, să creeze în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
găsea energia necesară de a merge mai departe. Știa că așa cum există o ordine naturală a Universului, așa există și ordinea propriei noastre vieți. Dintr-o dată înțelesese cât de radical se schimbase Valentin și cât haos aducea în casă. Erau distanți precum corzile unei viori sau ca doi stâlpi de templu, apropiați și totuși atât de depărtați. Carlina căuta să fie cât mai rațională, să analizeze cum stau lucrurile și își pusese în minte să-și rezolve toate problemele, deloc neglijabile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vină acasă și rămânea cu prietenii la un șpriț prelungit, situația se schimba. Liniștea nu mai plana în casă. Dragostea lor de până atunci fusese o întâmplare fastă, o flacără care se aprinsese brusc, iar acum se stingea. Valentin devenea distant și rece. O exasperantă umbră de gelozie îi înăbușea respirația. Boala lui era obsesivă și urmată de amenințări dure. Carlina îl aștepta pe pat, rezemată de câteva perne. Când îl auzea că vine tresărea și o cuprindea o teamă și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ars. Ajuns depresiv, intoxicat de medicamente și mirosind a alcool, Valentin o privea chiorâș. Pleopele ochilor aproape se închideau. Nu-și găsea echilibrul. Carlina avea o vibrație mare în stomac, ca atunci când te încearcă mari emoții. Ochii lui erau reci, distanți. Dacă ar fi putut să îi deschidă inima cu o cheie fermecată, să îi strecoare un strop de bucurie și de dorințe ar fi fost bine. - Pentru ce faci asta? Ești complet nebun. - Nebună-i măta! Nu eu. Ce mă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Bi[emel], cordială, caldă și afectuoasă, care m’a întrebat cum am făcut eu să am o fată atât de cinstită, cu toată frumusețea și sex appeal-ul care o face să fie atât de înconjurată, și totuși atât de nobil distantă și corectă cum nu se mai găsește; într’o discuție la institut a aflat toate aceste calități, relevate (sic) de toți, pe lângă cele spuse de R[ainer] care la un moment dat la masă a spus: „comme je regrette qu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
logodnă! Pentru noi! — Dumnezeule! Ridic privirea spre ea. Păi... mersi mult. N-am știut că dai o petrecere în cinstea noastră! — Am discutat cu Luke. — Pe bune? Mie nu mi-a zis nimic. — Probabil că a uitat. Elinor îmi surâde distant, cu grație. Voi cere să-ți fie trimis și ție un teanc, ca să-ți poți invita niște prieteni. Să zicem... zece. — Păi... ăă... mersi. — Așa, cerem niște șampanie, să sărbătorim? — Ce idee minunată! spune Robyn. Eu am o vorbă, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Că doar nu e... Nu poate să fie... Mă uit nedumerită la Luke, dar el răsfoiește grăbit paginile, părând la fel de șocat ca și mine. — Mamă, ce e chestia asta? zice. — O simplă măsură de precauție, spune Elinor cu un zâmbet distant. O formă de asigurare. O, Doamne. E un contract prenupțial. Mă uit rapid peste contract, cu o senzație de ușoară greață. Are cam zece pagini și are capitole ca „Împărțirea proprietăților în caz de divorț“. — Asigurare împotriva a ce, exact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Prin frecvență, acestea sînt „clișeele”, „refrenele” lor. și corespondența mea cu anumiți autori s-a menținut un timp la chestiuni de genul celor amintite mai sus. în prima fază, adesea, scrisorile erau reci: expeditorii mi se adresau în termeni oficiali, distanți, „țepeni”. Ele s-au încălzit și au devenit cordiale pe măsură ce relațiile cu destinatarul au căpătat consistență, iar acesta a făcut dovada că nu e „formalist” și refractar, ci un om atent, un „semblable”, un potențial „confrate”. Curînd, după dispariția barierelor
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
atingeri de condei. Dar multum in parvo, fie direct, fie aluziv. Grafic, e de remarcat scrisul larg (10 15 rînduri pe pagină și 5 6 cuvinte pe rînd), de ins cu „dicție” sigură și cu ceva morgă, afabil și totodată distant, de obicei grăbit (de unde desele prescurtări). Sub toate aspectele, deci, un scris supravegheat, laconic. (1) <citation author=”N.V. Turcu” data =”[f.d]”> Iubite File, Cu bine și cu sănătate din Iași. Orașul studenției tale te așteaptă. Și prietenii, dar ei
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
în urmă cu doar două săptămâni, la Direcția culturală. Ce a spus "proprietarul mâinii" m-a lăsat și ne-a lăsat stupefiați pe toți: "Nu-l cunosc prea bine pe tovarășul Macovei, dar am impresia că are o atitudine cam distantă față de clasa muncitoare"! Atât! În acele vremuri era însă suficient pentru a-mi lua adio de la Chile și nu numai! Directorul a sărit ca ars, "decretând" câteva măsuri urgente: 1) rog ca cele spuse de tovarășul L.P. să nu fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și jumătate în MAE, așteptam o decizie de plecare la o misiune diplomatică. Fusesem prin mai toate țările europene, în SUA și Canada și nu mă atrăgea nici o destinație "occidentală". Pentru mine, "occidentalii" erau prea previzibili, prea "scorțoși" și uneori distanți, prea calculați și pragmatici. Le admiram cultura, atât materială, cît și spirituală, erau ordonați, harnici, disciplinați. În toate contactele mele cu ei nu m-am simțit niciodată în inferioritate, dimpotrivă, cum se spune "le-am dat clase" la toate capitolele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a examinat, l-a privit drept În fâț), l)sându-l s) tr)iasc). John și cu mine ne Întoarcem prin livadă de portocali. Prin tufișurile din jurul conductei de petrol tr)iesc niște nev)stuici mari. Vedem dou) la o oarecare distant), pe drum. Ar putea fi ușor prinse de Mississippi. Din fericire, c)țeaua e prea departe. Ne așez)m sub un pin de pe vârful dealului și privim marea - un cargobot se Îndreapt) Încet spre Ashkelon. Mai aproape de mal, un trauler
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cump)r)turile. Suntem la mai puțin de un kilometru și jum)țațe de centrul comercial al Ierusalimului, Ins) prezenta comercianților și a negustorilor de m)runțișuri din Orient și din Africa de Nord las) impresia c) ne afl)m la o distant) mai mare. Niște b)iețandri Împing c)rucioare, strigând: „Alo! Alo!”, pentru a li se face loc s) treac). Dup) ce tarabele se Închid, cerșetoare Înfofolite vin s) scormoneasc) prin gunoaie. În dup)-amiaza această aerul este Îmbâcsit; este cenușiu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
rusești. Exist) la sol avioane rusești care pot s) atace Flotă a Șasea și apoi s) se reîntoarc) f)r) s) fie necesar s) realimenteze - forță sovietic) de „h)rțuire”. Americanii au avionul F-14. Acesta „poate sta la o oarecare distant) de portavioane și, cu rachetele Phoenix, poate s) vizeze și s) distrug) simultan șase ținte, f)r) s) afecteze vreuna dintre țintele apropiate”, explic) dr. Alvin Cottrell 1. Și adaug): „Ar mai fi nevoie de circa șapte-zece ani pan) când
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]