3,782 matches
-
stimularea realizării de legături între conținuturi; - creșterea eficienței învățării, prin sprijinul adus de elemente „externe” (inserție) sau de armonizări interne; - schimbarea incipientă a percepției pe care cel ce învață o are asupra disciplinei: ea nu este în mod necesar o dogmă, ci un suport pentru asimilarea unor cunoștințe sau pentru formarea unor competențe, valori și atitudini. 2.2.2. Multidisciplinaritateatc "2.2.2. Multidisciplinaritatea" Vom trata acest nivel al integrării, așa cum am mai precizat, ca echivalent al celui pluridisciplinar. Singura distincție
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
să scadă, iar Biserica pământească Începe să se pregătească de o așteptare cu termen imprecis, așteptarea celei de-a doua Veniri. A spune că religia creștină nu este o religie a Cărții nu Înseamnă a impieta În vreun fel asupra dogmei creștine, una și sfântă: Întruparea lui Isus și Învierea Lui din morți. Înseamnă pur și simplu a reaminti un lucru banal pentru un creștin de la sfârșitul secolului I, și anume că revelația lui Dumnezeu a avut loc deplin În Întrupare
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
exemple, riscăm să pierdem Înțelesul Însuși al unei bune părți din Tradiția noastră transmisă liturgic, iconografic sau literar. Apocrifele marianice Biografia Maicii Domnului, În Noul Testament, se suprapune umil biografiei Mântuitorului. Ea apare În evanghelii odată cu Bunavestire și dispare după Înviere. Dogma fundamentală a creștinismului rămâne totuși dogma Întrupării lui Dumnezeu, a nașterii Lui dintr-o femeie neîntinată, fecioară ante partum, in partu și post partum. Maria joacă un rol cheie În scenariul evanghelic, fapt pentru care creștinii din primele generații i-
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
al unei bune părți din Tradiția noastră transmisă liturgic, iconografic sau literar. Apocrifele marianice Biografia Maicii Domnului, În Noul Testament, se suprapune umil biografiei Mântuitorului. Ea apare În evanghelii odată cu Bunavestire și dispare după Înviere. Dogma fundamentală a creștinismului rămâne totuși dogma Întrupării lui Dumnezeu, a nașterii Lui dintr-o femeie neîntinată, fecioară ante partum, in partu și post partum. Maria joacă un rol cheie În scenariul evanghelic, fapt pentru care creștinii din primele generații i-au acordat o atenție aparte, Încercând
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mai putea să aștepte zeci sau poate sute de ani până În momentul În care cea mai mare parte a textelor vor beneficia de o ediție critică.” Și apoi adaugă : PASAJ RETRAS Vorbim despre Dumnezeu cu multă simțire, cunoaștem destul de bine dogmele credinței noastre și spunem multe generalități interesante despre ortodoxia noastră. Dar toate acestea nu știm deajuns cum să le prefacem metodic În valori practice, În puteri care să ne transforme zi de zi. Căci În domeniul sufletesc, ca și În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
caracterizare deplină a tipului de abordare teologică a lui Stăniloae: adevărurile dogmatice (căci el n-a Încetat niciodată să fie un dogmatician) sunt mereu așezate Într-o perspectivă duhovnicească, În vreme ce experiența duhovnicească Își are rădăcinile bine Înfipte În solul Tradiției. Dogma și Tradiția sunt cei doi stâlpi ai Bisericii, fără de care mesajul lui Cristos ar fi dispărut sau ar fi fost denaturat cu timpul. Dar numai experiența personală, trăită În comuniune cu Întreaga ecclesia creștină, actualizează Dogma și Tradiția, dându-le
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Înfipte În solul Tradiției. Dogma și Tradiția sunt cei doi stâlpi ai Bisericii, fără de care mesajul lui Cristos ar fi dispărut sau ar fi fost denaturat cu timpul. Dar numai experiența personală, trăită În comuniune cu Întreaga ecclesia creștină, actualizează Dogma și Tradiția, dându-le un sens existențial, mistic. Dogmă-Tradiție-Experiență spirituală formează astfel o triadă indestructibilă, fiecare dintre aceste elemente neputând fi Înțeles decât În relație cu celelalte două. Ajunge să parcurgem În fugă Teologia dogmatică ortodoxă (1978) ca să ne dăm
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Dumitru Stăniloae este deopotrivă apologetică, dogmatică și spirituală. El Îi citește, Îi traduce și Îi utilizează pe Părinții Bisericii În calitate de martori ai ortho-doxiei, ai „adevăratei credințe”. În același timp, prin intermediul lor, el Încearcă să regăsească dimensiunea spirituală și existențială a dogmelor. Astfel, patristica Îl ajută să reconstruiască o teologie mistică, asumată, căreia metoda scolastică Îi dăduse lovitura de grație. Cred că În aceasta constă imensa lui contribuție la reînnoirea teologiei În peisajul contemporan. 2) Stăniloae a Întreținut legături privilegiate, exclusive, cu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
prin coridorul, redeschis lumii, al marii Tradiții. Un moment de anamneză poate răscumpăra ori suporta Încă o sută de ani de amnezie. Vara lui 1938. Apariția unei cărți fundamentale a lui Henri de Lubac, Le catholicisme. Les aspects sociaux du dogme. După șase luni de sâcâieli administrative legate de obținerea nihil obstat-ului din partea superiorilor săi iezuiți, De Lubac, pe atunci profesor la Facultatea Catolică din Lyon, reușește să-și publice lucrarea Într-un tiraj care, chiar și astăzi, ne lasă visători
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
legate de natura așa-zisă „individualistă” a credinței creștine. Pe de altă parte, recurgând abundent la mărturiile Părinților, el Încearcă să le amintească tocmai membrilor Bisericii anumite adevăruri esențiale, căzute În uitare. În Introducere, el vorbește de o „uitare a dogmei”, ce riscă să provoace deviații catastrofale În rândul credincioșilor. „Ni se reproșează că suntem individualiști Împotriva voinței noastre (malgré nous), prin logica Însăși a credinței noastre, când, În realitate, catolicismul este esențialmente social. Social, În sensul cel mai adânc al
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
În esența dogmaticii sale. Social Într-o asemenea măsură, Încât expresia catolicism social ar fi trebuit să pară dintotdeauna pleonastică” (p. X). Cartea se prezintă sub forma unei țesături de citate ale Părinților, considerați a fi martori privilegiați ai acelei dogme/Învățături astăzi uitate. Mai mult, Într-o anexă, De Lubac constituie un dosar de câteva zeci de texte patristice, majoritatea traduse chiar de el, care-i Întăresc argumentele și demonstrația din corpul volumului. „Dacă citatele se acumulează”, scrie autorul, „aceasta
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Revalorizarea patristicii trebuie să permită, de asemenea, „reorganizarea Învățământului ecleziastic, mai ales al disciplinelor teologice”. Această revalorizare e susceptibilă să opereze o reformă la nivelul vieții spirituale, eliberând spiritualitatea catolică de pietismul și moralismul edulcorat, caracteristic epocii, și reancorând-o În dogmă, căci „Părinții Îngemănează, Într-un mod viu, teologia, exegeza și spiritualitatea”. În fine, Întreprinderea „Sources chrétiennes” ar acoperi o lacună În peisajul intelectual francez. Printre cei dintâi Părinți traduși În colecție se găsesc Grigore de Nyssa, Clement Alexandrinul, Atenagora, Nicolae
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Spiteris, Palamas: la grazia e l’esperienza, Roma, 1996, ca exemple de echilibru și fair play teologic. Grupajul din Istina Își propune să răspundă, În mod critic, la teza lui Meyendorff (cf. volumul din 1959), conform căreia doctrina patristică implică dogma palamită a deosebirii, Înlăuntrul divinității, a esenței și a energiilor necreate. Autorii textelor publicate În numărul respectiv supun teza lui Meyendorf „probei unui studiu riguros, deopotrivă istoric și doctrinal” (p. 259). Pentru o luare de poziție favorabilă lui Palamas, În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
morții reprezintă ieșirea omului din temporalitatea existenței sale trupești și intrarea sufletului acestuia În eternitate. Este o morală atât a consolării prin recompensă, cât și o morală a răspunderii prin pedeapsă. Ce trebuie să vedem și să Înțelegem din aceste dogme pentru o psihologie morală? În primul rând, refuzul ideii că „moartea este ultimul termen” (K. Jaspersă care Închide existența, precum și faptul că „omul este ființă destinată morții” (M. Heideggeră. Aceste afirmații nu pot fi nici respinse, nici acceptate, deși ele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
fi dator a da toată serioasa sa solicitudine"486. Una dintre îndatoririle principale ale prefecților județelor din Dobrogea, conform prevederilor articolului 17 al regulamentului administrativ, era "menținerea iubirei și a înfrățirei între diferitele culte și naționalități, prin respectarea datinelor și dogmelor fie-căruia cult"487. Artcolul 18, ultimul articol referitor la atribuțiile prefecților, preciza că "prefectul lucrează sub ordinile directe ale ministrului de interne, esecutând în același timp ordinile totor celor-lalți miniștri"488. În subordinea directă a prefecților se aflau administratorii de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Circuitul natural al substanțelor ce compun cadavrele umane este blocat, în unele cazuri, prin obiceiuri tradiționale. Ce fac oamenii cu cadavrele celor morți? După moarte, cadavrele oamenilor sunt aranjate de urmași, conform obiceiurilor tradiționale la care au aderat, impuse de dogmele religioase. Se aplică următoarele practici: a. În ziua în care a murit omul, înainte de apusul soarelui, cadavrul omului mort se incinerează, prin ardere cu flacără directă. După filmul „Dacii”, al regizorului Sergiu Nicolaescu și strămoșii noștri daci, aplicau acest procedeu
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
cum să simțiti ce am simțit noi acolo.“ Adevărat. Exact așa este. Nu am cum să înțeleg. Dacă povestea se termină brusc, aici, comunicarea se întrerupe, iar eu nu mai pot face nimic. În urmă nu mai rămâne decât o dogmă. Cu toate că este așa (aceasta este o recunoaștere mutuală), dacă am încerca să trecem peste această barieră, lăsând la o parte logica, nu cred că acolo am găsi calea necesară pentru rezolvarea problemelor. 6 O violență covârșitoare s-a declanșat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
textul cu părerile mele, dar aici m-am implicat mult mai mult - dacă ar fi să comparăm. Am avut grijă să nu fiu prea impertinent. Cred că era necesar să mă comport astfel. Câteodată, atunci când persoana intervievată devia în direcția dogmelor religioase și consideram că nu este un lucru relevant pentru cartea noastră, o opream. O altă mare diferență la nivelul celor două tipuri de interviuri. Nu sunt, sub nici o formă, expert în religie sau sociolog. Nici nu prea am treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
În astfel de operații mă întreb până în ce punct poți să-ți asumi responsabilitatea finală în mod subiectiv? Noi înșine le acceptăm sub formă de opere, de fapt, nu avem încotro, iar ei lasă totul în mâinile gurului și ale dogmelor. Mai simplu spus, aceasta este distincția definitivă. Chiar dacă vorbim despre religie, nu susțin cauza lor. M-am tot întrebat de ce au făcut asta. Am ajuns la următoarea concluzie: în mod instinctiv noi vedem lumea ca pe un set de cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și, în acest scop, a folosit un termen a cărui semnificație poate da seama de ceva realmente scandalos pentru mintea omenească. Comentând acest enunț, Étienne Gilson îl pune în relație cu o idee deja răspândită în primele secole, anume că dogma creștină a mântuirii este de nepătruns pentru rațiunea omenească. „Sfântul Pavel observase deja că taina Crucii, prilej de sminteală pentru iudei, este o nebunie pentru înțelepciunea greacă (I Cor. 1, 18-25). Tertulian s-a lăsat purtat de efecte ora torice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
credem acest lucru, de vreme ce credința caută incomprehensibilul, și tocmai de aceea este cert, de vreme ce credința este mai sigură decât rațiunea, Tertulian nu a spus nimic original. Dacă, dimpotrivă, înțelegem literal acest dublu quia, textul său va spune că tocmai absurditatea dogmei este cea care îndeamnă la acceptarea credinței, așa cum imposibilitatea îi garantează certitudinea. Oare așa a gândit Tertulian? Putea să PARADOX ȘI NONSENS 147 147. o facă. Dacă asta a vrut să spună, posteritatea nu l-a trădat când i-a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fi reafirmat un contrast de limită între credință și rațiune. A doua interpretare pare ceva mai subtilă. Acel quia poate fi înțeles într-un sens cauzal tare: „tocmai deoarece“. În acest caz, textul lui Tertulian ne spune că „tocmai absurditatea dogmei este cea care îndeamnă la acceptarea credinței, așa cum imposibilitatea îi garantează certitudinea“. Criteriul adevărului l-ar oferi de această dată absurditatea însăși, ceva ce apare imposibil minții omenești. O astfel de interpretare, stranie și originală, nu ar fi exclusă pentru
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
NONSENS 153 152. 153. de moarte. În această privință, nu l-aș urma pe Étienne Gilson, dator unei maniere prea moderne de a privi lucrurile. Tertulian nu spune că actul de credință lasă departe orice rațiune. Nici că tocmai absurditatea dogmei îți cere să crezi în ea. Pur și simplu, readuce în față cuvântul Crucii și nebunia lui cu totul aparte, urmând ceea ce spune Apostolul. Cei trei termeni decisivi - pudendum, ineptum și impossibile, din V, 4 - își au locul de inspirație
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ei. Nu la fel stau lucrurile și în cazul antinomiei dogmatice, ce privește unitatea de ființă a celor trei persoane divine. Tertulian vorbește despre acest lucru într-un alt text polemic, Împotriva lui Praxeas, III, 4- 6. Înțelege că, în ceea ce privește dogma trinitară, se modifică atât înțelesul unor termeni, cât și cel al chestiunii reale (sensus rei, spune în III, 6). De această dată, antinomia va privi ceea ce în ființa sa este incomprehensibil, sau, cu o expresie mai potrivită, dincolo de cele comprehensibile
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
129 sentimentul celor ~ 92, 94, 148-149 voce ~ 9, 21, 145 voință ~ (vezi „voință“) absurditate ~ a celor naturale 127-129 ~ a celor mirabile 35-37, 42- 46, 53, 64-65, 74, 141, 142, 160, 191 ~ a unor credințe 74, 90-94, 116, 119, 158 ~ a dogmei 147-148, 154 ~ a intelectului 164- 175 ~ a misterului 145, 193 (n. 199) INDEX RERUM 203 ~ ca specie a erorii 77 ~ criteriu al adevărului147- 148, 166 ~ minunată 35, 60, 157, 180, 191-192 ~ vulgară 69, 71, 109, 143 absurdum 9, 49, 69
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]