2,821 matches
-
degrabă al readucerii în câmpul privirii noastre, al „recunoașterii“ sau „reamintirii“ unor lucruri comune. Semnificative în acest sens sunt și unele din referirile lui Wittgenstein la Tractatus. În discuția cu Waismann din decembrie 1931, el caracteriza poziția Tractatus-ului drept „dogmatică“. Dogmatic este punctul de vedere că în filozofie se fac „descoperiri“. Este punctul de vedere care se exprimă în așteptarea că pentru întrebări care astăzi nu au un răspuns vom găsi unul în viitor. „Concepția falsă împotriva căreia aș vrea să
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
constă semnificația unei propoziții?“. Iar în cele mai multe cazuri răspunsurile sunt foarte apropiate de cele pe care le întâlnim în Observațiile filozofice sau în notele lui Waismann.73 Acestea sunt genul de răspunsuri pe care Wittgenstein le va numi mai târziu „dogmatice“. Nu despre toate se va pronunța însă în acest fel. Ray Monk menționează o reflecție a sa despre principiul determinării semnificației enunțurilor prin indicarea metodei verificării lor, reflecție prilejuită de o discuție la Clubul de științe morale din Cambridge: „Mai
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pe bună dreptate: „În ciuda dezmințirii sale de mai târziu, Wittgenstein a formulat în 1930 acest principiu - în convorbirile sale cu Schlick și Waismann, în «tezele» pe care le-a dictat lui Waismann, ca și în caietele lui de însemnări - tot atât de dogmatic ca și Cercul de la Viena sau Ayer: «Sensul unei propoziții este modul ei de verificare.»“74 De fapt, în primii ani după reluarea activității filozofice, Wittgenstein nu a ezitat să formuleze teze bazate pe argumente principiale. Mai mult, aceste teze
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că mulți oameni instruiți sunt dispuși să ia în serios pretenția tradițională a teologilor că existența unei ființe supreme ar putea fi probată prin exercițiul rațiunii, independent de revelație. Nu își refuza nici plăcerea de a semnala inconsistențe în sistemele dogmatice, bunăoară tensiunea dintre asumarea existenței unei ființe atotputernice și binevoitoare și spectacolul suferințelor nesfârșite ale oamenilor. Totodată, Russell sublinia că dreptul la existență al credințelor religioase nu va putea fi apărat invocând pretinsa lor utilitate. Căci multe imperative și interdicții
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cam uită. Tâlcul mă înspăimântă, chiar dacă mă face să râd: umbra lui Ahile e Mickey Mouse. Mereu un Michimaus (și un Mickey Șpagă) ne înfășoară în aura derizoriului. Comedie bufă. Dante, de care am mai pomenit, rămâne ascensional din motive dogmatice. Însă Infernul e temelia. Hölderlin: ce patos, ce Ellada, ce, în final, Scardanelli. Eminescu al nostru: s-a lăsat în voia "fantasiei" dar, pe dedesubt, și-a ras toate iluziile, și-a tivit manta cu ața cugetărilor Sărmanului Dionis, și-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
stabilitate, poate aduce mai multă implicare, responsabilitate, motivație și loialitate. Managementul trebuie deci să se adapteze noilor realități, încercînd să înțeleagă cauzele profunde care declanșează schimbările, dar fiind în egală măsură atent la nuanțe, diferențe și imponderabile. Abordările unilaterale sau dogmatice nu mai au succes. Noul manager trebuie să facă recurs la conștiință, la reflecție, la cultură, la psihologie, la morală, fără a uita nici o clipă pragmatismul și idealul eficacității. El devine astfel un alchimist menit să scoată rezultate din combinarea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
el ar fi unul auster, specific inșilor cu vocație religioasă. În al doilea rînd, nu avem cum să neglijăm "identitatea" spirituală a lui Fortunado. Francmason declarat, el duce o existență în răspăr cu învățăturile creștine, cel puțin din perspectiva prezumtiv dogmatică a lui Montresor. E un "păgîn" în logica religioasă tradițională a Europei, iar naratorul nu devine astfel decît vocea unei multitudini de credincioși ultragiați de ocultismul "malefic" al amintitului Bufon. Vreau să-l înțelegem bine pe Montresor! El e pregătit
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vedem aici trei avataruri ale lui Knecht, toate aflate în căutarea disperată a desăvîrșirii spirituale. Mai mult, putem bănui că efortul căutării rămîne etern -datorită catacterului lui anistoric (el trece de la o religie la alta, mergînd dincolo de barierele cronologice ori dogmatice) și universal din unghiul naturii sale trans culturale (se regăsește practic în istoria oricărei comunități umane). Magister ludi întocmai ca într-un mit sacrificial primordial moare pentru a impune, în ultimă instanță, esența acestui adevăr. Bibliografie Hermann Hesse Jocul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în funcție a unui alt criteriu, indispensabil, constitutiv acestor domenii specifice: criteriul estetic. Cu timpul, acesta va dobândi o extensie, o pondere și o autonomie de-a dreptul uluitoare. Spre deosebire de criteriul social-ideologic care, în formula sa leninistă aplicată cu furie dogmatică în anii ""50, a făcut ravagii în cultura română, naționalul recunoscut, reinstaurat ca valoare, își asumă valoarea estetică, fără incompatibilități sau restricții"38. De asemenea, într-un proiect al Istoriei literaturii române, publicat în revista "Familia", în 1968, Ion Negoițescu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în care se precizează că aspectul particular cel mai evident al poststructuralismului este deconstructivismul. Cuvînt cu două prefixe, "de-" și (re) "con", curentul reprezintă în primul rând critica unor opoziții ierarhice din gîndirea "obișnuită", tradițională. Aceste opoziții sunt tratate ca dogmatice, ne-naturale, produse chiar de discursurile care le descriu. Esențial în investigarea unui text este, de exemplu, "ademenirea la suprafață a forțelor conflictuale de semnificație dintr-un text", sau altfel spus, "investigarea tensiunii dintre mecanismele de semnificație"74. 1.2
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
există sentimentul unei intime solidarități între viață și literatură, generația '60 a fost partizana unei poetici a naturalului, resimțind dureros artificialitatea inerentă a oricărui text literar. Lucrul se explică, în condițiile reacției lor la înghețul tematic și stilistic din epoca dogmatică, prin nevoia de sinceritate, de emoție așa-zicând "caldă", care se vrea "vibrantă" de adevăruri sufletești nepervertite, declarându-se ca atare și încercând să facă să triumfe sufletescul pur, fie acesta de ordinul senzualității ("Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
perspectiva diferită asupra lumii". Diana Tâlvâc, op. cit., p. 4. (Rezumat) 65***, Dicționarul general al literaturii române, p. 295. 66Nicoale Manolescu, Literatura română postbelică, p. 271. Lucrul acesta se explică, în condițiile reacției lor la înghețul tematic și stilistic din epoca dogmatică, prin nevoia de sinceritate, de emoție, așa-zicând caldă care se vrea vibrantă de adevăruri sufletești nepervertite, declarându-se ca atare și încercând să facă să triumfe sufletescul pur, fie acesta de ordinul senzualității. Efectul, paradoxal, al acestei atitudini este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
această senzație și să o transforme în evidență. Trecerea de la sensul figurat la autenticitatea sensurilor proprii poate fi considerată o marcă stilistică a misticii lui. În tradiția țărănească, raportul de putere dintre Maica Domnului și fiul ei nu este raportul dogmatic clasic (de supunere absolută a Fecioarei Maria față de Hristos, un fiu-stăpân care îi ascultă rugămințile, dar o tratează cu distanță, nu o numește niciodată "mamă", adresându-i-se doar cu apelativul "femeie", ca în Ioan 1:3 și 19:26
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
instrumentar filologic complex și rafinat. Perfectarea unui asemenea instrumentar și, implicit, a unei metode adecvate, este utilă, poate chiar necesară, pentru clarificarea sutelor, poate a miilor de loca oscura din textele tradiției biblice. Ca să nu vorbim despre cuvintele cu relevanță dogmatică prioritară, sunt numeroase sfere onomasiologice care, prin natura lor, au pus traducătorilor probleme dificile de echivalare și au creat astfel probleme de soluționat pentru filologii bibliști. Bibliografie 1. Izvoare BAILLY = A. Bailly, Dictionnaire grec-français, rédigé avec le concours de E.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de cercetare. Pe cînd era soldat, a făcut parte din expediția lui Alexandru cel Mare, care a ajuns pînă în India. Ca și Socrate, n-a scris nimic. Gîndirea lui Piron (365?-275? î.Hr.) s-a ridicat împotriva tuturor filosofiilor dogmatice: cea în căutarea ființei, cea care pretindea că spune ce este realitatea, adevărul, a lui Parmenide, a lui Platon, a lui Aristotel în special. Pentru el, lumea este un șir de aparențe: a refuzat distincția a fi/a părea, a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
El a vrut să sublinieze distonanțele apărute în epistemologia occidentală în urma unor "tăieturi" și separări regretabile comise în gândire și apoi în viața socială. Un prim enunț critic al autorului a fost că Occidentul are o religie și o societate dogmatică. Și fiindcă societatea este mereu supusă temporalității, accidentelor istorice, au apărut multe revizuiri și ajustări care au dat naștere la tot felul de crize. Printre ele sunt și crizele științelor omului. Deoarece în Occident atât Biserica, cât și statele sunt
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
este privit în cadrul legăturilor culturale elene dintre ionieni, ahei și eolieni, ale influențelor orientale egiptene, babiloniene, persane, atunci și înțelegerea rolului creștinismului de liant spiritual între marea varietate de populații, limbaje și culturi europene presupune evidențierea capacităților sale de sinteză dogmatică și ritualică între catolici, ortodocși, protestanți, neoprotestanți, dar nu ca o realizare definitivă, cum preconiza Hegel să se întâmple cu statul prusac și cultura germană în secolul al XIX-lea. Elenismul a favorizat cizelarea și rafinarea creștinismului "primitiv", cu multe
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
der Zeit und dem Vorgefühle einer großen Zukunft schöpft durch die Beziehung auf das Kantische System zu Erkenntnis werden zu lassen.“ Gest des întâlnit la începutul secolului XX, raportarea constantă la Kant nu capătă însă, la Benjamin, forma unui neokantianism dogmatic. Una dintre proble matizările specifice acestuia din urmă privește relația dintre „certitudinea“ universală a cunoașterii și „integritatea“ experienței. Prin distincția anterioară pe care Kant o face în Prolegomene între judecățile de percepție și judecățile de experiență, domeniul experienței este adus
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
patronajul rămâne unul al artelor plastice. Acest fapt reprezintă o alianță constituită pe baza sincretismului secesionisto-simbolist de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Contrar afirmației lui Petre Oprea, care se cere receptată într-un anumit context, silind la decupaje dogmatice, pictorii români nu resping Arta 1900 în România, simbolismul sau, cum o numește criticul de artă, "arta idealistă" a pictorilor apuseni, în favoarea unui realism cu o profundă notă autohtonistă. Ambele direcții coexistă chiar în cadrul operei aceluiași pictor, iar "Arta 1900
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
zoologiei și botanicii, cu deosebire cele cu privire la răspândirea geografică a speciilor, „concordă mai bine cu punctul de vedere comun al imuabilității speciilor sau cu cel al modificării lor lente și treptate prin variația și selecția naturală“. Darwin refuza orice afirmație dogmatică. Sub acest aspect, poziția lui contrasta cu cea a majorității criticilor teoriei sale. Referindu se la cauzele apariției unor noi specii și varietăți, el menționa o diversitate de factori cum sunt natura folositoare a variațiilor, libertatea de încrucișare reciprocă, schimbarea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cu certitudine, nu există“ se sprijină pe presupunerea că în sprijinul existenței Sale ar trebui produse probe de tipul celor pe care ne bazăm afirmațiile despre existența unor entități în viața zilnică și în cercetarea științifică. Or, nici chiar teologii dogmatici din epoci mai îndepărtate nu ar fi acceptat o apropiere între ceea ce își propun ei să probeze și ceea ce poate fi probat în știință. Mai precis, ei nu ar fi acceptat supoziția că cel ce crede în existența lui Dumnezeu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
în stadiul actual al cercetării. Pe de altă parte, „este lipsit de sens din punct de vedere empiric să ne întrebăm dacă reducția va deveni posibilă într-o perioadă ulterioară de timp, deoarece întrebarea poate să primească doar un răspuns dogmatic sau în termeni de preconcepții metafizice.“ Multe explicații biologice sunt explicații ale adaptărilor care asigură supraviețuirea și reproducerea organismelor. Explicații de acest fel nu sunt adecvate pentru a da socoteală de ceea ce se petrece în natura lipsită de viață. În
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
noii imagini a BOR Revenind la modelul discursiv oferit de acea emisiune, trebuie menționat că a reușit să-și impună timbrul distinct prin abordarea unei arii extrem de variate de teme, începând de la istoria BOR și trecând prin teme liturgice și dogmatice, cum ar fi Sfintele Taine, sau cele misionare, cu titlul parafrazat al părintelui David, Invazia sectelor, și ajungând la cele de natură morală: avortul, vrăjitoria. Toate aceste teme vizau deopotrivă credincioșii și clerul. Una dintre ediții, difuzată la sfârșitul lunii
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
cinematografului mondial, de la origini până în zilele noastre, Editura Științifică, București, 1961. Sălăvăstru, Constantin, Raționalitate și discurs, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996. Searle, John, Speech Acts:An Essay în the Philosophy of Language, Cambridge University Press, 1969. Stăniloaie, Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Editura IMBOR, București, 1996. Stavre, Ion, Reconstrucția societății românești prin audiovizual, Editura Nemira, București, 2004. Stavre, Ion, Curs de comunicare audio-vizuală. 2010-2011, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, București, 2010. Steinhardt, Nicolae, Dăruind vei dobândi, ediție îngrijită de
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
Editura Triton, București, 2005, p. 72. 2 Interdiscurs = relațiile discursului cu ansamblul unităților discursive. În funcție de tipul dominant de relatie interdiscursiva se pot delimita discursuri citate, discursuri anterioare (de acelasi gen), discursuri contemporane apartinând unor genuri diferite. 3 Dumitru Stăniloaie, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003, passim. 4 Însă nu direct, ci prin "adiere de vânt", prin "rug aprins" sau prin inscripționarea în piatră a Decalogului. 5 Sőren Kierkegaard, Școala creștinismului
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]